Until the Karma Ends
Scris de M. V. Simandan • 14 decembrie 2008 • in categoria Altele
Autor: Paul Adirex
Rating: 
"Just as a bamboo is killed by its own skin, so is a wicked person destroyed by hatred, greed, and delusion born of his own wicked mind." (Proverb budist)
Paul Adirex este un fel de Dan Brown al Thailandei. Popular în rândul cititorilor, cu romane pe care parcă nu le-ai mai lăsa din mână, cu o acţiune ce se desfăşoară rapid, cu obişnuitul sfârşit romantic, un sfârşit în care binele învinge întotdeauna răul. Chiar şi din punct de vedere tematic, cei doi se aseamănă prin tematicile religioase pe care le includ în romanele lor, Dan Brown făcând numeroase referinţe la creştinism, iar Paul Adirex la religia budistă şi mitologia sud-est asiatică. Din păcate, Until the Karma Ends - A Plot to Destroy Burma este scrisă pe acelaşi şablon. Scrisă în engleză şi tradusă în thailandeză de Wipada Kittikowit, cartea a văzut numeroase ediţii în ambele limbi.
La fel ca şi în The King Kong Effect şi Mekong, Paul Adirex face şi din Until the Karma Ends un amalgam de personaje şi organizaţii guvernamentale şi paramilitare, care mai de care mai periculoase: CIA, KGB, serviciile secrete thailandeze, poliţia thailandeză, dar şi SLORC (State Law and Order Reastauration Council - Myanmar), plus numeroase grupări paramilitare din Birmania. Personajele principale reprezintă cele mai mari dintre organizaţiile sus menţionate, adică Arthur Lancelot Bellinger, agentul "secret" CIA, Victor Leskov, fost agent KGB, membru al Ambasadei Rusiei în Bangkok, şi, bineînţeles, reprezentanta sexului frumos, Mandy Ong de la ONG-ul fictiv Hope and Happines al milionarului american Eliot Hope.
Practic, Until the Karma Ends se poate împărţi în două bucăţi distincte, care pacăt nu au nici o legătură una cu cealaltă. În prima parte cititorul este pus la curent cu situaţia grea a locuitorilor Myanmarului (fosta Birmanie) - ţară aflată în Asia de Sud-Est, la graniţa de est a Thailandei -, unde o juntă militară, care a răsturnat în 1962, printr-o lovitură de stat, guvernul ales democratic, conduce ţara cu o mână de fier. Cruzimile acestui regim dictatorial militar au fost readuse în atenţia publicului de ultimul film al lui Sylvester Stallone, Rambo (2008) dar şi de insistenţele comunităţii internaţionale de a o elibera pe Aung San Suu Kyi, liderul Ligii Naţionale pentru Democraţie din Birmania, care se află în arest la domiciliu din 1990.
Această primă parte a cărţi urmăreşte personajul principal în misiunea lui de a contacta liderii celor mai influete state minoritare din Myanmar (Shan, Karen şi Mon) în vederea dezbinării ţării şi a stabilirii a trei state independente, Bellinger trecând ilegal de nenumărate ori graniţa Thailanda-Myanmar. Având în vedere numeroasele lupte interne între regimul militar de la Yangon (fosta capitală a Myanmarului, mutată în 2006 la Naipyidaw) şi grupurile minoritare din restul ţării, organizate în puternice facţiuni paramilitare, împărţirea Myanmarului în trei ţări separate nu ar fi o exagerare chiar atât de mare.
Din păcate, Paul Adirex decide să abandoneze planul iniţial şi, în schimb, introduce un nou fir narativ, în care acelaşi erou principal, Arthur Lancelot Bellinger, este implicat în planul SLORC de a-l asasina pe Secretarul de Stat american aflat la o conferinţă în Bangkok. Această a doua parte a romanului este o greşeală imensă din partea autorului, care parcă a dorit să transforme Until the Karma Ends într-un roman cu cât mai multă acţiune şi spionaj. O încercare nereuşită care pune în umbră ideea iniţială a romanului, aceea de a răsturna regimul tiranic din Myanmar.
Cititorul rămâne totuşi cu întrebarea vie în minte, dorind să afle oare când vor ajunge din nou forţele democratice din Myanmar la putere. Răspunsul se găseşte tocmai în titlul cărţii: atunci când birmanezii vor fi plătit în viaţa actuală şi în cele care urmează toate relele acumulate în trecutul ţării lor.
"Mandy, I really feel sorry for the people in Burma who have suffered and will continue to suffer. When will all the fighting and killing in Burma end?"
Mandy looked at Lance with tears in her eyes, and said in a shaky voice, "Not until the karma ends."
Scrisă de Mihnea Voicu Şimăndan
Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Dupa sase ani prin Asia si Orientul Mijlociu, ceea ce ti se pare tie ca o aventura, a devenit pentru mine ceva obisnuit. De exemplu, ce s-a aratat pe la televiziunile straine referitor la demonstratiile de pe aeroporturile din Bangkok… au dat si ei ce a fost mai senzational. La doar 3-4 km de aeroporturi lumea isi continua viata de zi cu zi fara prea mari diferente. Asa a fost si cu nebunia gripei aviare si cu SARS-ul. Cu tsunami-ul a fost putin mai diferit, dar acela e un caz special…
-
cum se face ca nu ti-a placut nici o carte din cele thailandeze pe care le-ai citit? :)
-
Sunt cateva care mi-au placut, dar nu le-am facut recenzie…





Ovidiu Miron spune:
16 decembrie 2008 | 5:31 pm
Mihnea, cred ca fiecare zi pe care o traiesti in Thailanda e o adevarata aventura :) .