bookblog.ro

---

Unul, nici unul şi o sută de mii

Scris de • 4 May 2008 • in categoria Altele

Autor: Luigi Pirandello
Rating: Luigi Pirandello - Unul, nici unul şi o sută de mii rating - recenzii carti

Luigi Pirandello - Unul, nici unul şi o sută de mii - recenzie cartiCartea asta mi-a fost recomandată ca un raspuns. Eram într-o discuţie şi aveam impresia că cel de lângă mine ma vede cu totul altfel decât ştiu eu că sunt. I-am spus atunci destul de indignată, deşi acele lucruri erau complimente, că nimic din ce spune nu e adevărat, că el mă creează. Unul, nici unul şi o sută de mii a fost replica.

Această carte conţine un adevăr ce poate fi luat drept o revelaţie fundamentală, în măsură să te aducă la nebunie, aşa cum l-a adus pe personajul nostru principal, sau poate fi luat drept un lucru interesant, care dă de gândit şi poate fi folosit în mod pozitiv dacă îl accepţi cu relaxare.

Adevărul i se întrezăreşte lui Moscarda încă de la prima pagină a cărţii, într-un moment în care se uita în oglindă şi soţia lui, zâmbindu-i maliţios, îl întreabă dacă se uită în ce parte îi atârnă nasul. În acel moment îşi dă seama că nasul lui atârnă într-o parte, lucru la care nu se gândise niciodată. Îşi dă seama că ceilalţi îl văd altfel decât se vede el şi începe o cercetare ce îi va deveni, în timp, pantă de alunecare spre autism.

Următorul lucru pe care îl face este să întrebe alţi cunoscuţi dacă au observat că nasul îi atârnă într-o parte şi, apoi, drept răzbunare, le semnifică şi lor un defect pe care îl au. Iar ei încep să facă acelaşi lucru propagând elementul declanşator mai departe.

Cercetarea continuă cu încercarea lui de a se vedea în oglindă aşa cum îl văd ceilalţi, fără a se vedea pe el privindu-se. Sună complicat şi paradoxal şi poate de aceea scriitorul repetă ideea atât de atât de des, încât m-a făcut să las de câteva ori cartea din mână. Eşti unul pentru cel cu care vorbeşti la un moment dat, nici unul pentru tine şi o sută de mii, prin ochii tuturor celor care te-au cunoscut.

Ideea, exprimată mai simplu, şi adevărul de care vorbeam, este că fiecare dintre cei care ne cunosc îşi construieşte o imagine diferită despre noi, în funcţie de experienţa lor de viaţă, sistemul de valori, dispoziţie sau alte variabile contextuale, alta decât imaginea noastră de sine.

Moscarda începe să devină autist din momentul în care îşi propune să demonstreze celorlalţi că nu este cine cred ei. Astfel, începe să-şi ignore nevasta sau să-i spună lucruri nefireşti, se răsteşte la cei care lucrau pentru banca pe care o avea în posesie, ajunge să "îşi" fure actele unui cunoscut pe care îl dă afară din casă, iar imediat apoi i-o donează cu generozitate, vrea să lichideze banca deşi nu are altă sursă de venit, în tot acest timp fremătând interior în căutarea sinelui.

Consecinţele acestor evenimente vor fi mod evident grave însă personajul nostru simte satisfacţia faptului că a demonstrat ceva şi simte că poate fi liber doar singur. Un citat emoţionant despre faptul că îşi refuză la sfârşit chiar propriul nume: "Un nume este doar o inscripţie funerară. Li se potriveşte morţilor. Celor ce au terminat. Eu sunt viu şi nu am terminat. Viaţa nu se termină. Şi nu are habar de nume viaţa. Copacul acesta, suflu tremurător de frunze noi. Sunt copacul acesta. Copac, nor; maine carte sau vânt: cartea pe care o citesc, vântul pe care îl sorb. Răspândit în afară, vagabond".

Frumos. Şi totuşi, pe mine nu m-a convins. M-a făcut să mă gândesc mai mult la această idee, să fiu conştientă de faptul că uneori sunt văzută altfel decât aş vrea. Însă ceea ce mi se pare important este să nu rupem legăturile când ne dăm seama de asta, ci să încercăm să vedem care e imaginea celorlalţi despre noi, să vedem care sunt punctele ei slabe, pe care le vrem schimbate şi să facem apoi ceva pentru a le schimba. Putem fi liberi şi alături de ceilalţi.

Scrisă de Gia Codrescu





Citeste cele 12 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. ileana spune:

    felicitari! :)

    (da, am experimentat si eu impulsul de a azvarli cartea si a nu mai citi un rand din pricina repetarii obsedante a acelei idei…)

    raspunde

  2. gabimirea spune:

    Poate, Gia pe tine nu te-a convins cartea lui Pirandello, dar nu asta se intampla cu alti cititori ai acestei carti… Este o carte care te introduce in modernitate, in povestea limbajului si in abisurile psihologiei. Sa aduag si sociologia ca sa fie tacamul complet.
    Ce vreau sa zic?
    Limbaj – fiecare persoana dimprejur ne da un alt inteles si ne atribuie alte intentii – o suta de mii de sensuri
    Psihologie – nu reusim sa ne privim strafundurile sufletesti – nu putem sa spunem cum suntem desi avem diferite imagini despre sine, cand mai bune, cand mai proaste in functie de cheful nostru. adica tocmai niciunul
    Sociologie – indeplinim pe rand un rol social – unul.
    Iata cum dincolo de jocul numerelor, se ascund semnificatii din trei discipline.
    cat despre esecul personajului din final, asa-zisul autism de care tu vorbesti este de fapt un refuz de a mai socializa. De ce ar mai face-o? oricum nimeni nu-i va intelege intentiile sale asa cum a vrut el, ci fiecare dupa sucelile proprii.

    raspunde

  3. Gia spune:

    Sunt de acord si sunt fascinata de toate interpretarile pe care le-ai dat, Gabi, care se regasesc in carte.
    Chiar acum scriam la lucrarea de licenta ce are ca teorie notiuni de Imagologie – Imagini, Perceptii, Reprezentari – cum se formeaza si cum se aseaza apoi in Imaginarul nostru, prin procesul imaginativ :)
    Pe mine cartea m-a convins, de aceea i-am dat patru stelute, doar cu solutia lui de a refuza sa mai socializeze nu am fost de acord. Am spus si la inceput – ideea cartii poate fi luata si drept ceva pozitiv, daca o accepti. Nu este nevoie sa dramatizam, ci sa intelegem :)

    raspunde

  4. Thaistory spune:

    Aici in Thailanda, Moscarda nu ar fi avut astfel de probleme. “A fi strain” (aka a avea piele alba, nas lung – carn sau drept, nu are importanta -, poate un ochi albastru) este echivalentul cu “a fi frumos”.

    Recent am participat la un seminar unde a trebuit sa gasim asemanari si deosebiri intre tara natala si Thailanda. Un american a pus punctul pe i: “Acasa in state nu se uita nimeni la mine, dar in Thailanda sunt fotomodel!”

    raspunde

  5. Gia spune:

    Ciudat, pentru ca de obicei consideram frumos ceea ce seamana cu noi :)
    Eu am auzit ca “strainii” sunt considerati frumosi in Thailanda deoarece se presupune ca au bani, mi-a povestit un american stabilit acolo :)

    raspunde

  6. Thaistory spune:

    Nu sunt de acord cu prietenul tau.

    raspunde

  7. Gia spune:

    si eu m-am uitat ciudat la el cand mi-a zis, insa cine stie ce experienta nefericita o fi avut…
    concluzia e ca trebuie sa vin la fata locului sa vad cum stau lucrurile :)

    raspunde

  8. Thaistory spune:

    Exact Gia. Sunt prea multe controvese in Thailanda pentru a putea generaliza. E adevarat, in cartierele rosii, a fi frumos poate inseamna a avea bani. N-am de unde sti. Oricum, cel mai bine ar fi sa afli pe propria piele!

    raspunde

  9. Ovidiu Miron spune:

    Cei care reusesc in viata nu tin cont de ceea ce cred ceilalti despre ei. Avem nevoie de incapatanare si optimism pentru a reusi! :)

    raspunde

  10. Pingback: Forţa trecutului | bookblog.ro

  11. Pingback: Fata cu portocale | FocusBlog

  12. Pingback: Cuvinte frumoase :) « Gia Codrescu

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro