Esti aici: bookblog.ro » Andrei Rosca, Eseuri » Polemici cordiale
Polemici cordiale
Autor: Octavian Paler
Rating: 
In Polemici cordiale, Paler scrie despre Voltaire si Rousseau, Napoleon si Waterloo, despre Hanibal si Roma, Sfinx si Pilat din Pont, fara a avea pretentia de a epuiza vreunul dintre subiecte. Stilul este cel caracteristic: eseuri de scurta intindere in care autorul isi expune propriile pareri in legatura cu diverse subiecte, punand in cuvinte lucruri pe care multi dintre noi le simtim dar nu am stiut niciodata sa le exprimam. Sunt persoane care il acuza pe Octavian Paler spunand ca opera lui este plina de truisme. Am mai spus-o si o spun din nou: poate ca asa este, dar putini dintre noi reusim sa transformam ceea ce simtim, in cuvinte, cu usurinta cu care o face autorul Polemicilor Cordiale.
Nu recomand cartea celor ce nu au luat contact, inca, cu opera lui Paler. Formatul fragmentat al cartii o face destul de greu de digerat, in special de cei carora le plac romanele de mii de pagini. Acest lucru nu ii va deranja insa pe cei obisnuiti cu astfel de eseuri. Acestia din urma, insa, ar putea sesiza un alt lucru si anume faptul ca cel putin doua dintre cartile scoase de Octavian Paler dupa 1990 au pasaje destul de lungi preluate din Polemici Cordiale. Si aici ma refer la Rugati-va sa nu va creasca aripi (1995) si Desertul pentru totdeauna (2001).
O transforma acest amanunt intr-o carte de referinta pentru autor? Judecati singuri. Pentru mine este o carte buna, ce poarta amprenta inconfundabila a lui Paler si atat.
“Trebuie sa fim siguri macar de faptul ca suntem insetati de certitudini daca nu suntem sigur de nimic altceva. A renunta sa crezi chiar in sete pentru ca n-ai ajuns la niciuna dintre fantanile pe care le-ai visat, poate fi amuzant o clipa. Apoi, rasul se va crispa. Ce urmeaza dupa ce ai renuntat si la fantani si la sete? Exilul in ironie? Nu se poate trai la nesfarsit in ironie. Daca viata e un joc, acest joc trebuie sa aiba totusi o regula pe care n-o cunoastem.”
“Sa nu va inchipuiti cumva ca astept, dupa ce voi pleca de aici, sa ma recunoasteti pe strada. Puteti sa ma ignorati in continuare. Acest sfert de ora face cat o viata de fraternitate, asa ca ma simt rasplatit. Dealtfel, ce-ati gresit dumneavoastra ca sa aveti remuscari? De vina sunt totdeauna cei care raman singuri [...]
Uneori, sa fiu sincer, v-am invinuit si eu. Dar regret ca am facut-o. Acum stiu ca fiecare are grijile si interesele lui si ca solitarii nu pricep asta. Ei cred ca lumea exista ca sa-i vindece pe ei de singuratate. “
O recenzie de: Andrei Rosca
Ca experiment as reciti-o alergand pe... 
[...] Apararea lui Galilei – recenzie de Andrei Rosca Un om norocos – recenzie de Raluca Alexe Un om norocos – recenzie de Andrei Rosca Desertul pentru totdeauna – recenzie de Andrei Rosca Viata ca o corida – recenzie de Gabriel Mirea Polemici cordiale – recenzie de Andrei Rosca Eul detestabil – recenzie de Raluca Alexe [...]