Cumpăr cărţi!
Scris de Iulia Nalatan • 8 septembrie 2009 • in categoria Anunturi
Îl cunoaşteţi pe domnul "Pui cu mămăliguţă", care încep să saliveze când trece pe lângă un chioşc cu kebab? Sau poate pe domnişoara "Gene lungi" care dă fuga cinci minute la magazinul de cosmetice să vadă gama de rujuri primăvară-vară, deşi toată lumea ştie că mai are vreo 5 culori în poşetă?
Sunt feluri şi feluri de oameni care se extaziază la cele mai diverse lucruri. Eu sunt "Devoratorul de Cărţi" şi îmi bate inima tare-tare când trec pe lângă librării.
Când văd rafturi lungi şi pline cu cărţi încep să am palpitaţii. Mă plimb, până mă opresc cu privirea pe o carte care îmi face cu ochiul. Îi mângâi paginile şi îi adulmec parfumul. Îi ascult vorbele şoptite şi după ce flirtam pentru câteva momente îmi dau seama că o vreau neapărat.
Ca în orice poveste de dragoste există un moment de îndoială, un test. Nu am suficienţi bani la mine! Evident, doar nu plecasem cu gândul să cumpăr cărţi... Dupa chinuri de 5 minute care par o veşnicie, dau peste cartea de credit. Nu ştiu dacă să blestem sau să binecuvîntez bucata de plastic salvatoare însă tot ce contează în final e că plec fericit cu cartea nouă sub braţ.
Ce mâncare? Ce haine? Nu îmi spuneţi de solduri şi oferte la eşarfe şi pantaloni! Eu cumpăr cărţi. Punct.
Citeste cele 14 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
ZuZu spune:
Mă regăsesc mult în aceste rânduri. Însă întotdeauna am impresia că n-aş cumpăra destul, că nu citesc mai mult, oricât aş încerca. În ultimul an din păcate n-am mai prea cumpărat cărţi. Am dat de studenţie, banii s-au dus pe plăceri deşarte(a se citi chefuri), însă foamea de cărţi a rămas. Mă roade ori de câte ori trec pe lângă o librărie. Mi-am şi propus ca anul 2010 să fie anul cu cele mai multe cărţi cumpărate vreodată :D
-
alexander spune:
ziua buna.
cred ca asta este deja o boala, care trebuie tratata cu seriozitate. nu sunt ipocrit asa ca recunosc: da, salivez cand trec pe langa o shaormarie si in acelasi timp vanez carti. nu este nimic rau in asta. am reusit chiar sa scot si o carte, prin puterile mele, si tot nu am cazut in extrema asta pacatoasa de a cumpara carti si de a vedea lumea in sabloane. am facut-o si eu cand nu stiam ce este studentia and more. asa ca, fata cu rujuri si manelistul de la coltul strazii respira acelasi aer pe care il respiram si noi.
p.s. vezi ca
1. chioscul nu poate fi de kebab, poate cu
2. îmi bate inima tare-tare, fara virgula
3. ”Când văd rafturi lungi şi pline de cărţi ” pline cu
4. ceva diacritice lipsa.-
Iulia Nalatan spune:
alexander, nu e vorba de vazut lumea in sabloane ci de faptul ca oamenii sunt motivati de lucruri diferite. Nu neaparat shaworma SAU carti, poate fi shaworma SI carti. Cert e ca nu ne sensibilizeaza neaparat aceleasi lucruri.
(multumesc pentru corecturi)
-
-
claudia spune:
Dependent de carti. Primesc donatii/sponsorizari. Orice ajutor este binevenit.
-
alexander spune:
super, am facut un comentariu dimineata si nu a fost aprobat.
asa va vreau :)) -
Bia spune:
Ar trebui să mă potolesc pentru că deja nu mai am unde să le pun. Atâtea cărÈ›i mă atrag că am liste în aÈ™teptare. Recunosc că nici nu aveam cum să le citesc pe toate pe care le-am cumpărat, pentru că nu am avut timp fizic pentru asta, se strânseseră prea multe.
E un obicei plăcut însă să nu ies din librărie fără o carte măcar. Uneori mă gândesc că la pensie, sau când tot timpul din lume va fi al meu, o să am vreme să le devorez, până atunci iau în porÈ›ii mici :)-
Iulia Nalatan spune:
Bia, stransul cartilor e si o boala de-a mea. E frustrant cateodata sa stiu ca nu ma pot abtine si ca, desi nu e foarte urgent sa cumpar cartea, ceva ma indeamna sa o iau. Ieri am ajuns acasa cu o carte-album despre bijuterii etnice care cantareste vreo 3 kg.
Probabil explicatia e ca atunci cand e vorba de lucruri care ne plac mult devenim irationali si fara masura.
-
-
Andreea spune:
Parca tot pe bookblog.ro am citit ca locul cartilor nu este pe raft, ci ele trebuie sa circule. Deci de ce simtim nevoia sa le cumparam? Spun simtim fiindca si eu sunt addicted. :)
-
Iulia spune:
Andreea, ai dreptate: scrisesem un articol despre mobilitatea cartilor http://www.bookblog.ro/editoriale/locul-cartilor-intr-o-lume-nomada/ Doar ca, desi mi se pare o idee buna sa lasam cartile sa circule, eu nu am reusit inca sa o aplic :)
Nu as stii sa raspund de ce e asa de greu sa renuntam la obiceiul de a cumpara carti si de ce e greu sa ne despartim de ele. Poate ca, spre deosebire de alte lucruri pe care le detinem, cartile ne reprezinta cel mai bine.
-
Iulix spune:
Si eu sunt la fel. Uneori nu vreau sa intru intr-o librarie sau biblioteca pentru ca simt un fel de frica de a nu reusi sa le citesc pe toate. Insa, eu am o pasiune si pentru haine. Astea imi “mananca” banii : cartile si hainele!
-
Andreea spune:
Eu inlocuiesc hainele cu cerceii! :D Uneori trebuie sa traversez strada de teama ca iar intru in librarie si raman fara bani…
-
-
gabriel spune:
ma poate ajuta cineva? am o carte unicat daruita de presedintele Venezuelei in 1973 lui Nicolae Ceausescu . vreau so vand
ana-maria spune:
8 septembrie 2009 | 8:01 pm
cat dau pe tricoul ala mai bine imi cumpar o carte. si umblu cu cartea in mana decat cu tricoul pe mine daca tin neaparat sa afle toata lumea ca citesc :D