Esti aici: bookblog.ro » Anunturi, Concursuri » Literatura hispanică-răspunsuri

Literatura hispanică-răspunsuri

Trebuie să îi felicit pe cei care ne-au scris, am fost încîntată să citesc atîtea e-mailuri inspirate, iar alegerea a doar două…foarte grea! Următoarele răspunsuri primesc cîte o carte, la alegere, din librăria Trasto.

Andreea Dogaru

“Intr-un cotidian destramat intre fantastic, modernul metalic si irealitatea senzatiilor , ucise de viteza timpului, Isabel Allende isi cheama cititorul la amintire, recunoastere, redescoperirea fiintei umane, calda, plina de pasiune si de iubire, de emotii si trairi, sedimentate intr-un timp mult mai ingaduitor.Isabel Allende iti ingaduie cateva momente cu tine insuti.
Prin atmosfera creata in fiecare carte,plina de locuri simple, vechi, cu mult praf, vegetatie salbatica si fara zgarie nori, cu aroma puternica de cafea ce insoteste secrete soptite, ascunse de veacuri, te poti uita in ochii celui de langa tine, fara a-i vedea doar culoarea irisului, ii poti simti emotia din voce si nu doar mesajul strain al cuvintelor, ii poti atinge sufletul cu mana, intr-un spatiu unde tot mai putine fiinte se opresc pentru a sta de vorba si nu doar pentru a se saluta, in virtutea pasilor comuni.
Clepsidra specifica romanelor autoarei chiliene se dilata iar nisipul fin curge infinit mai incet, pentru a lasa loc tuturor povestilor si istorisilor, sa se contureze cat mai limpede. Istoria se compune si se sedimenteaza mult mai tihnit decat efemerul vremurilor noastre.
Din Romania cititorului izolat economic de depasirea granitelor, calatoria pe meleaguri chiliene este posibila doar in vis si…in visarea ochilor deschisi. Citind Isabel Allende ajungi sa te intrebi cat e real si cat e poezie, ce-au reusit aceste pagini savuroase sa nasca in imaginatia ta, ce ai pictat tu pe marginea tabloului (completandu-l ca o nevoie de desfatare psihica), ai depasit rama acestuia dar, mai ales, exista vreun strop de adevar in toate acestea?
Si atunci, ca un regizor minutios, ce astepta aceasta avalansa de intrebari din partea publicului suspicios, ne transmite, la intervale rezonabile, biografice lovituri de teatru: Paula (1994), Suma zilelor (2007).
Iar tu, cititor, pana atunci nedumerit, iti spui: inseamna ca tot a scris exista. Totul e pe bune.Si…uite, si Acolo exista durere si suferinta si dragoste si amintire si…oameni ca mine. Din nou, realitatea se intrepatrunde cu imaginatia, aceasta din urma topindu-se printre mici detalii. Astfel, vartejul fantastico-realului te cuprinde si te insoteste in fiecare carte a Isabelei Allende.
Iar tu, la sfarsitul fiecarei povesti, ramai, pret de o clipa, privind in gol, savurand amanunte, miresme, destine, Finalul.
Iar ea, Isabel Allende, la sfarsitul fiecarei povesti, ramane pret de o clipa, nemiscata, rasufland apoi adanc, pentru ca si-a mai eliberat sufletul de inca o poveste si poate respira libera, pana o va incepe pe urmatoarea.
Caci oare nu aceasta este menirea adevarata a scriitorului? Aceea de a-si elibera sufletul iar si iar, prin scris? Aceea de a-i vindeca pe altii, inca o data…mereu inca o data?

P.S. N-as putea spune ce anume sa va recomand, pentru ca in toate cartile o regasim doar pe ea : Isabel Allende. ”

Stefania Demeter

“Dar pot spune ca cel ce m-a marcat pentru prima data si care m-a facut sa ma indragostez iremediabil de limba spaniola si implicit de literatura ei, a fost Pablo Neruda. L-am descoperit cand nu prea aveam habar de literatura spaniola, cand biblioteca mea era plina de literatura engleza si franceza, dar nicio carte apartinand celei spaniole. Biblioteca din micul meu oras era mult prea “saraca” in opere hispanice ca sa imi poata oferi ceva.

Intrarea si-a facut-o prin intermediul internetului cu Poema XX, gasita cu ocazia inscrierii pe un forum. Din acea clipa a intrat iremediabil in viata mea…si nu in engleza, nu in romana, ci in spaniola. Pentru ca doar in spaniola ii poti gasi acea savoare; in romana ar fi fad, mult prea gol si cele mai “profi” traduceri, nu ar egala “gustarea” unor versuri in limba materna a autorului (si asta o spune o viitoare traducatoare). Imi place pentru ca prin niste cuvinte simple in limba spaniola, ajunge sa exprime ceva atat de profund, ceva ce te poate rascoli, ce te poate face sa reflectezi. Nu pot spune ca am fost fan al poeziei in general. Preferam sa primesc cadou un roman, o poveste, dar P. Neruda m-a facut sa ma indragostesc iremediabil de poeziile lui. Simplu, usor de inteles si pentru un “nevorbitor” de spaniola si totusi, repet, atat de profund.

Au urmat apoi pe rand, Garcia Marquez, Varga Llosa, dar P. Neruda ramane “deschizatorul meu de drumuri” in literatura spaniola.
Pentru mine, limba spaniola ramane limba straina care imi este cea mai apropiata de suflet si care exprima atatea lucruri. Am senzatia ca nicio alta limba straina nu imi poate exprima sentimentele atat de bine ca si limba spaniola; uneori nici chiar limba romana.”