Am mai lasat cateva zile sa ne linistim dupa Craciunul cu tot felul de mancaruri, bauturi, cadouri si vizite ce te ametesc pana la urma si am venit acum sa va povestim cum a fost cand am dus cadourile la copii.

In primul rand multumim tuturor celor care au rupt din timpul lor si au trecut sa ne aduca jucarii, carti de povesti si de colorat, jocuri si multe dulciuri. S-au strans multe, abia am avut si noi loc in masina :)

Am fost mai intai la Centrul Pinocchio unde ne anuntasem venirea asa ca am fost asteptati de sefa de centru care ne-a dus intr-o sala frumoasa si de cei cativa copii care erau afara si care si-au dat seama ce li se pregateste asa ca au venit dupa noi.

Am pus o parte din jucarii pe cateva mese si o parte din dulciuri pe altele, iar sefa de centru a chemat mai intai pe cei mai mici sa-si aleaga ce le place. Au venit cativa pici nerabdatori si entuziasmati ce s-au repezit la dulciuri si apoi la jucarii. Au venit si cativa mai mari apoi care au cautat masinute (mereu aceleasi jucarii pentru baieti) :)

Un moment emotionant a fost cand o fetita mica si dulce a venit la mine cu o jucarie sa mi-o dea, foarte hotarata. I-am explicat ca toate sunt petru ei, ca poate sa o pastreze si atunci a zambit si mi-a intins un baton de ciocolata sa i-l desfac :) Nu stiu cata voie avea fiind asa micuta sa manance ciocolata, dar cred ca o data pe an se poate :)

Am simtit apoi ca suntem deja in plus, asa ca i-am lasat pe copii cu jucariile si noi am plecat mai departe. Trebuia sa ne intalnim cu doi prieteni psihologi care lucrau pentru alt centru sa mergem impreuna la apartamentele unde stateau copii. Multumim astfel si lui Dragos si Anei Maria pentru implicare.

Partea a doua a fost parca mai trista decat prima. Daca primul centru este mai mare si mai cunoscut, daca acolo au mai venit de-alungul timpului organizatii si fundatii sa faca diverse bucurii copiilor, acest centru, ce consta in apartamente de tip familial, este cunoscut de foarte putini oameni.

Toate aceste apartamente au nume frumoase: Bambi, Muschetarii, Cuore, Floare de Colt, Pistruiatul, Luceafarul si sunt sub autoritatea centrului de coordonare Sfantul Spiridon. Si toate au numai copii frumosi.

Am fost la Cuore, un apartament pentru copii cu handicap grav, ceea ce inseamna ca dezvoltarea lor cognitiva nu a evoluat asa cum trebuia dar care s-au bucurat la fel de mult de cadouri ca oricine altcineva, poate chiar mai mult pentru ca nu aveau ocazia sa vada de prea multe ori oameni noi.

Am fost apoi la Muschetarii, unde, desi copii erau plecati intr-o tabara, am lasat o parte din jucarii pentru ei si pentru alte cateva apartamente. I-am vazut insa in fotografii si ni s-a spus ca se vor bucura foarte tare pentru ca la ei de obicei nu vine nimeni sa le aduca ceva. Acum a venit Mosul, prin intermediul vostru, cei care ati raspuns Campaniei Un Cadou pentru Un Zambet.

Un lucru am observat la persoanele care lucrau cu acesti copii. Caldura. Le zambeau, ii mangaiau, le vorbeau foarte de aproape si bland. Le daruiau acel lucru de care avem si noi nevoie la fel de mult ca si ei. Afectiune.

Sa ne amintim ca oamenii au nevoie de caldura si afectiune, iar acestea sunt simtite atunci cand daruim, cand povestim, cand suntem aproape.

Cand zambim mai des :)

Gia