Când nu mai avem chef sa citim
Scris de Andrei Rosca • 11 aprilie 2008 • in categoria Articole Speciale
Există un soi de panică prin care fiecare cititor împătimit trece mai devreme sau mai târziu, atunci când îşi dă seamă că nu mai are suficient timp pentru a citi. Sigur, veţi spune că cei cu adevărat îndrăgostiţi de cărţi trăiesc zi de zi cu acea senzaţie de "vreau mai mult". Şi aşa şi este, doar că fiecare dintre noi îşi formează un ritm propriu în care consumă cărţile, ritm adaptat după modul de viaţă pe care îl ducem.
Ştim că în ultimii 3 ani, de exemplu, am citit cam o carte la cinci zile, cu mici excepţii. Am vrea mai mult, însă am găsit un echilibru relaxant între a face curat în casă, a ieşi cu prietenii, a sta pe internet, a munci şi alte lucruri necesare unei vieţi în societatea la care nu suntem încă dispuşi să renunţăm, şi a citi, lucrul care ni se pare cu adevărat important. Pentru că ne face să ne simţim bine, să pierdem noţiunea timpului, să acumulăm informaţii, chiar dacă multe nu le vom folosi niciodată, şi pentru că ne ajută să evadăm dintr-o lume în care ni se permite prea rar să visam. Pentru că a citi (şi a şti că am citit) mult ne dă acel boost de încredere în noi de care avem atât de multă nevoie. Încredere care, necontrolată, poate duce chiar şi la arogantă şi accese de elitism; însă rareori conştientizăm asta.
Ştim că în ultimii 3 ani am citit cam o carte la cinci zile, cu mici excepţii. Şi, la un moment dat, ceva ne întrerupe ritmul. De obicei e vorba de muncă. Poate că e nevoie să stăm mai mult la serviciu sau poate că ajungem prea obosiţi acasă şi nu mai avem chef nici măcar de citit. Şi atunci apare adevărata problemă: nu mai avem chef.
Putem tolera uşor faptul că alţii ne răpesc din timpul alocat cititului, nu trebuie decât să o punem pe seamă societăţii. Şi chiar o facem. Ne panicăm însă atunci când percepem această întrerupere ca pierdere a propriei motivaţii de a citi şi ne întrebăm în ce cămară obscură s-a ascuns devoratorul de altă data, fără să fim convinşi că vrem să ştim răspunsul. Începem să credem că e ceva în neregulă cu noi. Şi chiar este. E vorba de greşeala frecventă de a confunda lista de priorităţi cu lipsa timpului.
Avem timp, toţi avem. Doar că pe lista noastră de priorităţi există prea multe lucruri înainte de activitatea pentru care ne plângem că nu avem timp. Soluţia? Reprioritizam. Punem lectura în top3 priorităţi şi în timp ce ne bucurăm de rezultat, în pauzele dintre capitole, ne întrebăm naivi care a fost momentul în care am permis altor activităţi să ne surclaseze o pasiune.
.
Citeste cele 27 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Ela spune:
Intradevar, insa sunt si alte vicii precum internetul,televizorul care ne fura din timpul liber.
-
Pasarea Dodo spune:
Si Doamne, atat de multe carti, atat de putin timp. Chestia asta cu lipsa de bani, cartile scumpe (sunt, pentru salariul mediu din Romania) nu prea tine. Un pachet de tigari mai putin (si asa sunt daunatoare), o bere in loc de trei … se gasesc bani.
Insa … bibliotecile publice ar fi solutia ideala. In perioada in care chiar nu-mi permiteam carti, am putut apela la ele. Azi se mai poate, oare? -
kiki spune:
” E vorba de greşeala frecventă de a confunda lista de priorităţi cu lipsa timpului” Asta mi-a placut, Andrei. Ne cam risipim de cele mai multe ori. Cei care n-au citit niciodata , care n-au avut interes pentru asta nu o vor face niciodata, da’ vor gasi chestia asta cu lipsa timpului o scuza foarte buna.
-
ash spune:
nu exista nu am timp :P cu toata lipsa de modestie, cu munca si cu facultate si tot reusesc sa citesc, in medie, o carte la 3 zile. deci se poate. partea cu banii in schimb e o scuza cat de cat valabila, mie una nu-mi place sa citesc o carte pe care trebuie sa o inapoiez.. dar exista anticariate :)
-
macsuta spune:
corect! daca iti pierzi lista de prioritati si lasi pe altii sa-ti faca programul ajungi sa nu mai citesti deloc! Cartile te ajuta sa poti sa intelegi lumea mai bine! Intotdeauna iti vor prinde bine!
-
julya spune:
A citi ar trebui sa fie o prioritate. E o metoda buna de a evada din rutina zilnica. Chiar daca citesti o carte pe luna, tot “castigi”. Tinerii din ziua de azi ar trebui educati in acasta privinta, pentru ca “internetul dauneaza sanatatii” si nu obtii atat de multe ca atunci cand citesti o carte. Si este mult mai incitant cand citesti o carte ce iti apartine pentru ca o poti reciti oricand doresti (asta apropo de lipsa banilor, dar poate este suficient sa cumperi 1 carte pe luna, si cele citite din imprumut sa le cumperi mai tarziu).
-
julya spune:
@ Mihnea: Eu personal le pun in doua tabere pentru ca de multe ori navigatul pe internet exclude/delimiteaza timpul pe care il mai poti acorda cititului unei carti. As putea sa-ti dau un exemplu: sotul meu sta 20/24 ore la calculator; daca are nevoie de o informatie, de un rezumat al unei carti sau orice altceva ce in mod normal poti afla citind o carte, el cauta pe internet… Nu a mai citit o carte de 3 ani, si atunci a citit ptr ca era internat in spital si nu putea sa-si ia calculatorul cu el. Eu sunt o impatimita a cartilor si atunci tot ce am nevoie caut in carti. Ne cam completam reciproc :) Problema mai grava apare la tineretul din ziua de azi (am 4 nepoti cu varste intre 14 si 20 de ani si le-am urmarit “stilul”): daca au nevoie de un rezumat sau comentariu imediat cauta pe internet. Lecturile scolare obligatorii (care inca mai exista!) pentru ei sunt egale cu zero. Si problema nu ar fi faptul ca nu devin oameni “cititi” ci ca vor deveni dependenti de rapiditatea obtinerii unei informatii, unii pot deveni chiar analfabeti (fara nici o rautate, cunosc adolescenti de 16-17 ani care nu stiu sa citeasca bine, silabisesc)si isi pot distruge sanatatea prin modul incorect de viata (stau la calculator multe ore pe zi, mancarea este ceva fast-food, devin obezi, sportul este o kestie “naspa”, etc).
Deci, eu incurajez cititul, si recomand moderatie la folosirea interentului. -
Mihnea spune:
De acord (din nou), lumea sta pre mult in fata calculatorului / internetului. Dar si a gasi informatia necesara in cel mai scurt timp (e.g. rezumatul carti)este un research skill pe care eu incerc cu greu sa-l predau elevilor mei.
Asta nu inseamna ca incurajez elevii sa nu citeasca. Din contra. Dar, cateodata ai nevoie de un amanunt (e.g. o data, un nume) dintr-o carte si nu ai timp sa (re)citesti cartea. Ce faci atunci? Fugi repede la internet si in 2 minute ai gasit ce-ti trebuie.
-
julya spune:
Da Mihnea, de acord. Nu sunt atat de absurda incat sa nu accept/inteleg acest ajutor din partea internetului. Dar eu ma refeream la cei care utilizeaza acest ajutor tot timpul. Devin dependenti de el. Astefel ca, doar in “domeniul” cartilor, cititul ar trebui sa fie o prioritate iar internetul o completare a sa. Si, ca sa revin la tema initiala, cred ca acesti copii nu au niciodata chef sa citeasca…este ca un sport extrem ptr ei :)
-
Dyana spune:
Eu una am avut un moment din acesta de refuz al cartilor pe la 13 ani, cand facand o retrospectiva a ce citisem in ultimii ani am realizat ca uitasem foarte mult din respectivele carti. Dupa o perioada de aproximativ 3 luni am decis sa infrunt pierderea timpurie a memoriei cu un caiet de rezumate. In timp si acesta insa a ajuns sa mi se para prea putin fata de senzatiile pe care le traiesti in momentul in care citesti efectiv o carte. Acum privind inapoi realizez insa ca mostenirea pe care ti-o lasa o carte nu este una palpabila, cat una vizibila, care in timp te transforma intr-un om valoros fara ca tu sa depui un efort considerabil…
-
Dyana spune:
Gusturile nu se discuta zic eu. Si eu mai citesc pe net de la servici. E mult mai practic ca nu te vede seful si mai bine pentru tine ca stai cu ochii in calculator atintiti aiurea:) Insa bineinteles nu se poate compara cu o carte citita in aer liber la munte sau in alt loc unde nu exista factori disturbatori.
-
anonim spune:
eu sunt unul din tinerii de care ati amintit. nu citesc deloc sau… aproape deloc. cred ca in ultimii 2 ani nu am citit mai mult de 10 carti si mai cred ca toata indiferenta manifestata fata de lectura vine de cele mai multe ori din lipsa de educatie, din mediul in care traim, nu din “lipsa de timp”.regret sincer timpul pierdut!imi doresc sa fi citit… si nu de putine ori mi-e rusine ca nu am facut-o
-
Ioana spune:
Si daca nu citesti fiindca iti lipseste concentratia sau cheful necesar? Eu am luni de zile cand nu ma pot apropia de o carte, si alte luni de zile cand citesc si 3 carti pe zi.
Cel mai greu e cu inceputul din fiecare perioada (de ce nu mai pot citi?!, respectiv imposibilitatea de a te vedea fara o carte-n mana.dar eu sunt mai haotica de fel.
-
dora spune:
Parerea mea de om care nu se considera dependent de carte, dar care nici nu poate trai fara ea, este ca exista un timp al lecturii care variaza de la persoana la persoana. Timpul asta al lecturii nu mai functioneaza la fel de bine daca e impus, daca se alearga contra-cronometru, daca se tinteste o norma de carte citita la un numar de zile. Cartea trebuie simtita, respirata, gustata, mangaiata, citita cu mintea, cu sufletul, cu inima. Si asta variaza de la om la om. N-am simtit niciodata ca citesc prea mult sau prea putin, prea repede sau prea incet. Timpul lecturii e un timp interior si crieterii precum o carte la 5 zile mi se par un pic snoabe, sa nu mai vorbim de: a citi mi se pare o prioritate. Cartea e personala, cartea se muleaza pe vise, cartea panseaza rani, cartea deschide lumi, cartea proiecteaza universuri magice in care cel ce o citeste se simte usor si fericit. Eu dupa o carte din asta fac si pauze mai mari de doua luni, ca sa o diger, sa o tin cat mai multin mine, sa-mi irige tot trupul si sa ramana acolo. Iata de ce nu cred ca problema ar trebui tratata asa. Totusi, fiecare isi are stilul propriu de lectura.
-
V.Vicos spune:
Sunt momente-n viaţa noastră când nu suntem depedenţi de lectură. Am trecut prin astfel de stări ,dar am combinat tot timpul timpul liber cu o revistă de specialitate (fotografie, literatură). Am făcut şi ture cu bicicleta pentru a mai ieşi din universul cărţilor. Am încercat să fiu echilibrat,dar simt acuma că trebuie să ţin pedala de acceleraţie.
-
CristinaScacun spune:
Nu este vorba mereu de lipsa de chef… Adesea este vorba de lipsa de timp… sau lipsa de energie… Am trait si eu destule astfel de clipe… de obicei, cheful crestea proportional cu… lipsa posibilitatii de a citi. La un moment dat, imi reluam insa ritmul lecturii cu si mai mare intensitate…
-
LadyEve spune:
Aoleu… cand am ajuns sa scriem pe internet comentarii care contin “tineretul din ziua de azi”?.
Eu sunt inca tanara.
Voi nu?
Da, am prins ideea… unde merg lucrurile, ce o sa se aleaga etc. Eu cred ca orice generatie trece prin asta, si lucrurile se transforma.
Dar cred ca era vorba de fiecare, de noi, nu de “tineretul din ziua de azi”.
Pe vremea cand eram eu “tineretul din ziua de azi” mi-am promis ca n-o sa spun niciodata cuvintele astea. Ma rog, poate doar in gluma :D
Ovidiu Miron spune:
11 aprilie 2008 | 11:08 pm
Cititul trebuie sa fie pe lista noastra de prioritati.
Asa spun si agentii de vanzari incapabili: “n-are lumea bani”.