bookblog.ro

---

Ce am învăţat din Coliba unchiului Tom

Scris de • 27 July 2010 • in categoria Articole Speciale

Cu toţii avem cărţi care ne-au făcut copilăria mai frumoasă, cărţi care ne-au umplut de zâmbete, de vise şi ale căror poveşti le-am continuat în gând mult timp după ce am citit cu tristeţe şi ultima pagină. Pentru că aşa este frumos să se întâmple atunci când eşti copil: să-ţi fie zilele cu soare, nopţile cu îngeri şi gândurile pline de lumină.

Sunt însă cărţi care nu ne aduc doar gânduri frumoase, care ne fac să ne ascundem câte o lacrimă şi pe care le terminăm cu supărare, chiar dacă sfârşitul nu a fost în întregime trist. Sunt acele cărţi care te învaţă că lumea nu este doar roz, că oamenii nu fac doar fapte bune şi că uneori nu se întâmplă doar lucruri pozitive. Sunt cărţi care te învaţă despre viaţă.

Din a doua categorie face parte Coliba unchiului Tom, un roman care m-a marcat profund atunci când l-am citit, pe la 12- 13 ani. Atunci am aflat despre ce înseamnă cu adevărat sclavia, despre ce îşi pot face oamenii unii altora, despre dragostea sinceră care transcende percepţiile obişnuite despre ea, vârstă, rasă sau poziţia socială. Am fost revoltată, tristă, furioasă, nu am crezut că lucrurile descrise acolo s-ar fi putut petrece. Şi am învăţat.

Am învăţat că nu poţi fi subjugat niciodată complet. Că ţi se poate lua libertatea de a îţi controla viaţa însă nimeni nu îţi poate spune ce să crezi şi ce să gândeşti. Am învăţat că nu trebuie să ai aşternuturi din mătase şi să înveţi la cele mai bune şcoli pentru a avea principii. Cu atât mai mult pentru a acţiona conform lor.

Am învăţat că dacă ai un vis pe care vrei cu toată fiinţa ta să îl atingi nu trebuie să renunţi la el cu nici un chip, cumva vei găsi o modalitate de a ajunge acolo unde ţi-ai propus, ba chiar s-ar putea ca viaţa să te surprindă într-un mod plăcut.

Am învăţat că oamenii se pot schimba, că din răi pot deveni buni, indiferent de trecutul lor. Şi că trebuie să ai încredere în ei. Am învăţat că sunt persoane care iartă lucruri mult mai grave decât cele de care mă lovesc eu şi că ar fi bine să mă gândesc mai mult dacă merită să rămân supărată din nimicuri. Şi tot legat de oameni am învăţat că sunt unii care îţi pot schimba complet viaţa, ca nişte furtuni care răvăşesc totul în calea lor, spală lucrurile rele şi te lasă gata de un nou început.

Cu siguranţă nu aş fi putut exprima în cuvinte toate aceste idei. Ele au prins formă pe măsură ce am citit mai multe cărţi şi am trecut prin diverse experienţe. Coliba unchiului Tom a fost însă o cărămidă importantă, despre care cred că a fost aşezată în construcţie exact la timp.

Iar acesta este un lucru important: să ai “caramizile” potrivite la timpul potrivit. Să ai Dreptul de a Citi. Iar prin intermediul istorioarei mele despre Coliba unchiului Tom am vrut să vă povestesc şi despre campania socială intreprinsă de OTP Bank, prin care se urmăreşte dotarea cu cărţi a şcolilor generale defavorizate din mediul rural. O iniţiativă pe care bookblog.ro o susţine, pentru că ştim cât este de important să ai resuresele necesare pentru a învăţa. Pentru a învăţa să fii un om mai bun.

Am vrea să ştim şi ce carte a marcat copilăria Mirunei, Andreei şi a lui Chinezu. Ce spuneţi, ne povestiţi?





Citeste cele 19 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Pingback: Cartea copilăriei | bucurenci.ro

  2. catintherain spune:

    Cred ca cel mai bine se poate invata despre acest subiect din cartile autorilor de culoare, carti care au fost si sunt ignorate de publicul larg. La noi nici nu cred ca s-au publicat. “Coliba unchiului Tom” e plina de stereotipuri degradante vazute tot prin prisma rasismului, in ciuda intentiilor bune ale autoarei. La fel si “Huckleberry Finn” si “Sa ucizi o pasare cantatoare”. Nu cred ca nu ar trebui citite, au meritele lor, dar in niciun caz nu ar trebui privite ca surse bune pentru a invata despre sclavie si rasism.

    raspunde

  3. Elena spune:

    Si eu am citit Coliba unchiului Tom, tot in jurul varstei de 12-13 ani.M-a impresionat atat de mult incat a ramas cartea mea de suflet.Din pacate,cum in ziua de azi tot mai putin se citeste, multi pierd experienta acestei carti fara sa stie ce-au pierdut de fapt.
    E intr-adevar o “caramida” importanta in dezvoltarea unui copil.Pe mine m-a influentat enorm, mi-a insuflat anumite principii si m-a facut sa apreciez ceea ce am, in special libertatea.M-a incurajat sa visez si sa cred in visele mele oricat de imposibile ar parea.E o carte care cu siguranta m-a facut un om mai bun.

    raspunde

  4. Marilena spune:

    Mi se pare extraordinar ca in era internetului si a cartilor cu vampiri ai scris despre cartea asta. Eram in vacanta de vara a clasei a sasea cand am citit-o si am varsat lacrimi amare la paginile in care era descrisa moartea fetitei blonde, Eva, parca. Mie mi-au mai marcat existenta si cartile lui Ionel Teodoreanu – La Medeleni si In casa bunicilor, dar si cartea Rodicai Ojog brasoveanu -Agentul secret al lui Altin Bey, cea mai frumoasa poveste de dragoste medievala. Nu as putea trece peste Legendele lui Alexandru Mitru… sunt foarte multe.

    raspunde

  5. Xelomon spune:

    Multumesc ca mi-ai amintit de aceasta carte. Nu am terminat-o niciodata, dar mi-a marcat oarecum copilaria (alaturi de “Singur pe lume”). E una din cartile pe care, mai demult, mi-am promis ca n-o voi da copilului meu la citit. Mi s-a parut extrem de cruda – cum puteau unii oameni sa se comporte asa cu altii? Sa le vanda copiii, sa-i desparta de cei dragi, sa-i biciuiasca pentru nimicuri? Din acelasi motiv am ocolit si cartile lehgate de Holocaust si al 2-lea razbnoi mondial.
    Apoi am crescut si am realizat ca astfel de carti sunt foarte importante tocmai pentru a nu uita ce s-a intamplat, si a lua masuri sa nu se mai repete. Si ca viata noastra e mult mai buna decat credem noi, comparata cu a altora :) (cand esti copil, realizezi asta mai greu).

    raspunde

  6. Pingback: Cartea copilăriei voastre | bookblog.ro

  7. Ovidiu spune:

    Cand aveam in jur de 11 ani am citit prima data “Robinson Crusoe” a lui Daniel Defoe. Apoi am recitit-o de vreo 10 ori (fara exagerare). Iar urmatorul lucru a fost sa-mi fac in spatele curtii bunicilor o coliba asemena lui. Doar Vineri imi mai trebuia.

    raspunde

    • Raluca Alexe spune:

      Ce frumos :) Si era functionala coliba, ai fi putut supravietui in aceleasi conditii ca Robinson Crusoe?

      raspunde

      • Laloo spune:

        Mi-ai adus aminte de mine cand eram mica, doar ca eu imi construiam asemenea casute sub birou (la bloc) atunci cand ma certau ai mei, iar mie mi se parea nedrept. Ba chiar imi mutam si hainele alaturi de jucarii acolo :))

        Cat despre cartile copilariei, am facut o lista cu acestea in jurnalul meu, sa fie ceva zile in urma si chiar mi s-a facut dor. Si ce sa vezi? Chiar am inceput sa citesc cateva basme de Ispirescu (pentru ca mereu imi alimentau optimismul, prin ideea de happy end, binele invinge raul..). Numai ca Andersen, prin cartea lui ‘Fetita cu chibriturile’ m-a intristat de moarte si mi-a aratat ca viata nu e un roz bombon continuu. Apoi, adoram sa citesc ‘Degetica’, ‘Fata babei si fata mosneagului’, ‘Ratusca cea urata’, ‘Craiasa zapezii’, ‘Frumoasa din padurea adormita’, ‘Cenusareasa’, ‘Tom Degetel’, ‘Neghinita’, ‘Nils Holgerson’ (pe care-l vedeam si ca desene animate), ‘Fram, ursul polar’ (poveste ce-o ascultam la pickup-nu stiu daca asa se scrie-inainte sa adorm), ‘Buratino’, ‘Pacala si Tandala’…off, copilaria :(

        raspunde

  8. cojy spune:

    Prima carte pe care am citit-o pe la 5-6 anisori si care m-a impresionat teribil a fost “Doctorul Aumadoare”… Nu stiu pe unde am ratacit-o dar ma bucur ca am reusit sa fac rost de varianta electronica… Am recitit-o de curand dar farmecul nu mai e acelasi… In schimb ilustratiile ma transpun in urma cu ani-lumina si ma ajuta sa-mi retraiesc sentimentele din acei frumosi ani…

    raspunde

  9. Anna spune:

    mie mi-a placut “Zora cea rosie si banda ei”. dupa ce am citit-o am impreumutat-o unei prietene si mi-a pierdut-o. dupa multi ani si cautari pe la anticariat am regasit cartea si o sa o dau fiului meu sa o citeasca.

    raspunde

  10. ana maria` spune:

    m-a impresionat foarte tare aceasta carte,este foarte educativa,le-o recomand tuturor copiilor,am invatat foarte multe de la bietul nostru Tom

    ana maria

    raspunde

  11. Copila blonda spune:

    Imi cer scuze, abia acum am vazut link-ul!

    raspunde

  12. Zina spune:

    Sunt nou-venita in lumea blogurilor si regret ca nu l-am descoperit de la inceput pe acesta…Cea mai mare si mai veche pasiune a mea este cititul, asa ca m-am simţit minunat aici, la voi acasa.Voi reveni cu drag !
    Cat despre cartea copilariei…Nu as putea sa o numesc, adica nu as putea numi una singura.Cel mai mult m-au fermecat în mica copilarie:Basmele istetilor, Pinocchio, Basmele fratilor Grimm si ale lui Ch.Perrault.Pe la 7-8-9 ani:Cartile junglei de Kipling, Fram,ursul polar de Cezar Petrescu,Extraordinara calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia(pentru care Selma Lagerloff a primit premiul Nobel), Ciresarii lui Constantin Chirita; mai apoi Povestiri după piesele lui Shakespeare, La Medeleni, Elevul Dima dintr-a 7-a…Dar au fost mult, mult mai multe cartile care au lasat urme in sufletul meu in copilarie.

    raspunde

  13. Vlad spune:

    Mie Fram, ursul polar, mi-a marcat copilaria. Mi s-a parut ca infatiseaza drama animala mai bine chiar decat daca as fi urmarit personal, pas cu pas, desfasurarea evenimentelor. Mi s-a parut atunci – si acum n-o mai recitesc, tocmai pentru ca nu vreau sa-mi schimb parerea – ca povestea ma aseaza in fata ursului si ma lasa sa citesc adanc in ochii lui.

    Cu drag,
    Al vostru
    Vlad

    raspunde

  14. Pingback: Ghid de cărţi ale copilăriei | bookblog.ro

  15. Pingback: OTP Bank continua campania "Dreptul de a citi" - Responsabilitate Sociala - CSR in Romania

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro