Acest articol poate fi citit doar de catre vizitatorii inregistrati pe bookblog.ro, care s-au logat in prealabil. Daca sunteti inregistrati, logati, ati completat numele si prenumele (!) si aveti probleme sau nelamuriri folositi cu incredere formularul de contact. Chiar va rugam sa ne spuneti daca sunt probleme. Raspundem la fiecare mesaj!

["]

Una din emisiunile mele preferate este "How it"™s made", o emisiune in care in fiecare episod este prezentat modul de fabricare al catorva obiecte. De curand am vazut ce se intampla cu o carte intr-o tipografie, insa asta m-a facut sa ma intreb daca drumul pana la publicarea unei carti este, cel putin la noi, chiar atat de anevoios pe cat am auzit. Dupa o studiere a surselor oficiale, iata ce am descoperit.

Ca autor, singura problema serioasa pe care o ai este sa convingi o editura sa iti publice cartea, lucru pe care il poti face numai daca opera ta este de calitate. Desigur, am auzit cu totii povesti despre manuscrise necitite care au fost refuzate, dar din cate am vazut eu, editurile romanesti importante "se jura" ca nu fac asa ceva.

In ceea ce priveste prezentarea manuscrisului (care, contrar numelui pastrat pana azi, ar trebui sa fie scris la computer), exista doua variante cele mai indicate: poate fi trimis prin posta, mentionand pe plic "in atentia redactorului-sef al editurii X", sau poate fi adus personal la secretariatul general de redactie, unde se intocmeste proces verbal. Intervalul de timp in care editura va trimite un raspuns oscileaza intre trei saptamani si saizeci de zile, in functie de politica acesteia. Aceasta este insa varianta "oficiala"- am auzit un domn editor spunand recent cum ca daca nu primesti raspuns dupa o saptamana, e putin probabil ca manuscrisul sa iti fie acceptat.

Din pacate, raspunsul este de cele mai multe ori negativ, iar editurile nu par dornice sa dea prea multe explicatii. In acest caz manuscrisul poate fi recuperat in treizeci de zile.

In cazul in care, dupa evaluarea de catre un redactor, raspunsul este pozitiv, tot ce mai trebuie sa faca autorul este sa semneze contractul, sa faca modificarile sugerate de catre redactor si sa se prezinte la lansare. In ceea ce priveste contractul, acesta contine date referitoare la: tirajul primei editii, data probabila de aparitie a cartii (care variaza intre o luna si jumatate si trei luni), procentul din vanzari care revine autorului (in general intre 7 si 10%), toate in conformitate cu legea drepturilor de autor si alte legi in vigoare. Atentie insa, exista si unele edituri care cer autorului sa suporte macar o parte din cheltuielile de tiparire, daca nu chiar sa le suporte in intregime.

Toate aceste detalii fiind stabilite, manuscrisul urmeaza sa treaca printr-o faza de "mutilare" serioasa, care decurge in felul urmator: redactorul citeste manuscrisul si face orice modificare este necesara, de la greseli de ortografie, punctuatie, sintaxa, pana la reformulari de fraze sau chiar restructurari de capitole. Tehnoredactorul se ocupa de aspectele grafice, cum ar fi aranjarea textului in pagina, stabilirea pozitiei titlurilor si subtitlurilor si a caracterelor folosite. Textul este apoi asezat in forma stabilita de tehnoredactor, rezultand ceea ce se numeste "pagini unu", o varianta care trece prin mana unui corector, care verifica daca exista "scapari" din partea redactorului. Varianta astfel obtinuta, "pagini doi", este verificata din nou, iar dupa introducerea corecturilor in computer, rezulta BT-ul, "bunul de tipar". Acesta va fi imprimat pe foi de calc, necesare montajului din tipografie. (In functie de seriozitatea editurii, calcul este si el verificat de corector)

Ultimul detaliu este coperta, care trece la randul ei prin diverse faze de proiectari si corecturi. Un amanunt important este imaginea care apare pe coperta, care deseori necesita un contract intre editura si proprietarul dreptuilor de autor ale imaginii.

Aceste etape fiind incheiate, calcul paraseste editura cu destinatia "tipografie". Ce se intampla acolo este destul de complicat, si deci nu voi aborda acest subiect. De mentionat este insa faptul ca intotdeauna exista cateva "probe de tipar" care sunt verificate de catre tehnoredactor. Abia atunci se poate incepe productia "in masa".

Mai departe este simplu, cartile poposesc pentru scurt timp la editura, iar apoi ajung pe rafturile librariilor, si cu putin noroc pe rafturile bibliotecilor noastre.

Anevoios? Mie asa mi se pare, dar cata bucurie poate aduce o carte noua... :)

PS: daca ma mai poate ajuta cineva cu completari sa nu ezite sa o faca

Raluca Alexe