De ce lectura? [necesita logare]
Scris de bookblog.ro • 22 iunie 2007 • in categoria Articole Speciale
Acest articol poate fi citit doar de catre vizitatorii inregistrati pe bookblog.ro, care s-au logat in prealabil. Daca sunteti inregistrati, logati si aveti probleme sau nelamuriri folositi cu incredere formularul de contact. Chiar va rugam sa ne spuneti daca sunt probleme. Raspundem la fiecare mesaj.
[...]
"La ce bun actul lecturii?" este o întrebare pertinentă dacă avem în vedere contextual socio-cultural actual: lectura este cronofagă, ba mai rău, prin lectură, "omul nou", produs-model al societăţii de consum, pierde din timpul său preţios. Obişnuit şi perfect mulţumit de informaţia-sinteză, propagată de televiziune, homo videns dispreţuieşte cartea. Ceea ce nu vede el este, însă, că informaţia nu înseamnă cunoaştere.
"Cel care se opreşte la cărţi e un sărman neputincios, iar cel care trece pe lângă cărţi, e un schilod" (Mircea Eliade).
Lucru grav, "schilodirea", mutilarea intelectuală apare de la cele mai fragede vârste. Programele şcolare abia stârnesc interesul copiilor şi adolescenţilor şi aceea nu pentru pura plăcere de a citi, ci din raţiuni pragmatice, de pildă, cele legate de note sau alte asemenea evaluări. Analizând îndeaproape criza lecturii, putem afirma că nu se mai citeşte pentru că literatura nu oglindeşte dorinţele şi aspiraţiile noii generaţii.
Am răspuns la un moment dat unui chestionar legat de lectură şi obiceiurile relative la aceasta. Persoanele care citesc deja (pentru bunul plac) au varii "motive" de a face aceasta: eu mă destind, unul se informează, altul vrea să adoarmă mai repede. Dar, de fapt, lectura este actul terapeutic prin excelenţă. Oamenii cei mai tari, cei care par perfect adaptaţi mediului înconjurător, dau impresia că nu-şi doresc o viaţă imaginativă. Spiritele practice se feresc chiar de lectură, considerând-o o evaziune periculoasă.
Însă, supus agresiunilor pe care le exercită realitatea cotidiană, eul nostru interior este în permanenţă ameninţat. "Senzaţiile neobişnuite" pe care ni le procură Arta, lectura în speţă, sunt pavăză împotriva intemperiilor cauzate de meschinul "aici şi acum", alienant prin însăşi apropierea lui. Citesc, pentru că nu vreau să mă las copleşit! Citesc, deci nu merg la psihiatru! Citesc pentru că astfel îl cunosc mai bine pe cel de lângă mine (şi implicit pe mine însumi), pentru că nu mă enervez şi nu ies în evidenţă în mod negativ! Mă ponderez, empatizez, văd lucrurile din multiple perspective! Dacă însă într-o primă instanţă, lectura reiese ca act mizantrop, al respingerii celuilalt, trebuie spus că este doar refuzul de "a fi ca ceilalţi" şi nu refuzul de "a fi cu ceilalţi".
Şi apoi, "citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini, din care vei întocmi înţelesul şi filosofia vieţii" (Mihai Eminescu).
Restul e deşertăciune!
Ioana Ristea
Citeste cele 9 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Catalina spune:
Lectura unei cărţi rămâne, pentru unii dintre noi, imposibil de înlocuit . Apoi suntrecitirile,reevaluările,împărtăşirile, momentele când îţi sufoci cunoscuţii cu întrebări şi informaţii despre cărţi şi autori , făcându-i să dea bir cu fugiţii. Dar e bine aşa şi atâta timp cât există cărţi pe care să le poţi cântării în mână, admira, pipăi, mirosi, ca pe un preludiu absolut necesar lecturii “La vitta e bella” Nu ştiu care sunt oamenii atât de bine ancoraţi în realitate, mă tem că realitatea mea şi a lor nu concordă, eventual coexistă ca universurile paralele.
-
Andrei Rosca spune:
*
Catalin ne-a trimis un e-mail in care spunea: “Intelesesem ca atunci cand apare un articol din categoria “speciale”, primesc automat atentionare pe mail”Raspunsul este:
Nu trimitem niciun fel de atentionare pe e-mail fiindca tocmai la asta ne gandisem cand am facut categoria de articole speciale: sa nu mai umplem casuta de mail cu mesaje.
Tot ce trebuie sa faci este sa citesti bookblog in mod obisnuit. Din cand in cand, vei vedea articole/post-uri care au scris in paranteza: “necesita logare”, asa cum a fost cel de astazi: “De ce lectura? [necesita logare]”
Daca esti logat il poti vedea din prima pe tot. Daca nu, vei vedea doar primul paragraf.
-
Spadez spune:
Eu,care inca ma mai aflu in sistemul actual de invatamnt ( pre-universitar ce-i dreptul ) pot spune ca ai dreptate cand spui ca tinerii nu mai sunt motivati pertinent sa citeasca si ca totul este legat de note si medii, si astfel, cei mai multi considera ca a citi o carte devine modul cel mai la indemana de a lua o nota mare si nicidecum de a descoperi sau cunoaste lucruri noi pe care in alt fel nu le-ai putea afla. Eu citesc din placere, nu citesc pentru ca sa trag invataminte de viata,lucruri care mi-ar putea schimba viata samd. citesc de placere,pentru a cunoaste lucruri si povesti noi,stiluri de povestire si implicit oameni noi, chiar daca majoritatea sunt produsul fictiunii unor minti,merita cunoscuti, cel putin unii dintre ei.
Articolul a fost bun -
dodgerblue spune:
Eu recent am descoperit lectura adevarata. Lectura pe care o faci fara sa te uiti la ceas sau la numarul de pagini pe care le mai ai pana termini (ca apoi sa te apuci de altceva), lectura care nu tine cont daca e zi sau e noapte, lectura care nu tine de dispozitie (ci te rupe de ea). Si chiar si in vremurile noastre, am realizat ca o carte buna te face sa simti mai puternic decat orice efect special vazut la tv. Sunt adolescent, si sincer nu stiu cum am ajuns sa am parerea asta despre carti. Dar ma bucur enorm ca s-a intamplat.
-
julya spune:
Felicitari pentru articol!
Este intr-adevar o problema a zilelor noastre: lumea nu mai are timp si nici kef sa lectureze o carte… toti intra pe net si cauta rezumate, explicatii succinte despre autor si carte si… gata, au idee despre subiectul tratat si poate se mai si lauda :) Nu este totuna cu aflarea informatiilor prin citirea unei carti! Trairile pe care le ai citind cartea, emotiile sufletesti, identificarea cu un personaj si mai ales placerea de a “evada” in alta lume (fictiva) sunt de nepretuit. Nu pot fi inlocuite cu nimic. Parerea mea.
IlieGiuliano spune:
22 iunie 2007 | 1:56 am
Uau! Tare articol! “Citesc, deci nu merg la psihiatru!” – asta e tare rau. Psihologia a ramas de mult in spatele literaturii. Acolo unde psihologia nu se poate pronunta, literatura mereu a putut sa vindece.