Micile capricii ale unui lector modern
Scris de bookblog.ro • 20 septembrie 2007 • in categoria Articole Speciale
Fiecare cititor are ritualuri de lectură. Unii chinuiesc paginile pentru a nu uita unde au rămas, alţii învelesc cărţile în hârtie pentru a nu le păta. Neglijenţă? Exces de zel? Nicidecum! Doar atitudinea noastră faţă de Carte, statutul pe care i-l conferim. Eu n-o să vorbesc despre îndoitul paginilor sau notiţele făcute pe filele cărţii: îmi cumpăr mereu semne de carte şi pun post-it-uri la început şi la sfârşit pentru orice aş dori să notez. Ating, cu ultima frază, primul "fix":
- semnele de carte. Cumpăr mereu, am deja poate prea multe, şi cu toate acestea, nu mă pot opri. Îmi place să le colecţionez şi mi se pare că o carte n-ar arăta la fel de bine fără ele: lungi, lucioase, late sau cu magnet, mă încântă prea mult ca să nu le folosesc.
- privitul peste umăr (la ce citesc ceilalţi). Fie că sunt în autobuz, metrou sau aeroport, mă zgâiesc mereu să văd ce carte ţine în mână vecinul meu. Uneori mă bucur când recunosc cartea după personaje sau situaţia prezentată, alteori ridic din sprâncene doar citind titlul.
- inspectarea bibliotecii din casa unde tocmai am păşit. Cu ochii avizi, mă surprind mereu zâmbind ori de câte ori văd o bibliotecă bogată. De cele mai multe ori, fac eforturi să-mi păstrez ochii la gazda mea şi să nu-i las să zburde printre rafturi.
- îmi place să citesc despre oameni care citesc
- mă mir de poziţiile unora în timpul lecturii, pe când eu nu pot altfel decât în pat, când pe o parte, când pe alta; nu înţeleg nici poziţia corectă, aplicată, a lecturării la birou.
- enervarea ce mă cuprinde când văd că trebuie să cobor dintr-un mijloc de transport fără să fi terminat capitolul.
- îmi place senzaţia fizică de înfrigurare, resimţită după mai multe săptămâni (luni?) de "stat pe uscat" la capitolul "cumpărat cărţi"
- tot din tagma senzaţiilor, cand simt, ştiu sau intuiesc c-am citit o carte într-un moment nepotrivit: vara, în loc de iarna, seara în locul dimineţii, înăuntru mai degrabă decât afară. Şi promisiunea de a le citi când "trebuie".
- nu ascult muzică în timp ce citesc. Mi se par două activităţi care te fac să visezi în moduri diferite (dar, da, asociez unele cărţi sau măcar pasaje din ele cu melodii- şi mai nou, cu picturi). Prefer liniştea din casă sau retrasă pe o bancă, în parc. Lectura este o activitate solitară.
- da, adulmec cum se cuvine mirosul proaspăt emanat de filele unei noi achiziţii şi pe acela al cărţilor vechi, vechi, ce-mi cad în mână- act esenţialmente senzual.
- ador cărţile pe care n-aş vrea să le termin: citesc mai lent, las să treacă câteva zile până la o nouă întâlnire, aşteptarea e delicioasă.
Şi voi?
*in general, articolele de genul asta le puteti citi doar daca sunteti inregistrati ca membri. Astazi am facut o exceptie. :)
Citeste cele 14 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
L. spune:
Ioana, ai surprins minunat “ritualurile de lectura”, ma regasesc in toate si am zambit de mai multe ori cu satisfactia ca nu sunt singura care are aceste “metehne”. :-)
-
julya spune:
Si eu “inspectez” intai bibiloteca atunci cand intru intr-o casa. Daca nu are biblioteca sau este “saracacioasa” imi fac o parere proasta despre proprietar…si el saracul nu are nici o vina. Intr-adevar, lectura e lectura si trebuie savurata in liniste, nederanjat de ceva su cineva. Iar semnele de carte sunt obligatorii! (din respect pentru carte cel putin):)
-
Hellene spune:
Chiar ca la ritualuri nu m-am gandit niciodata, desi am cateva obsesii si eu. Semnul de carte il folosesc pe acelasi la fiecare carte (e cel primit de la cotidianul, reclama la vodafone cu “fa pe cineva fericit” – imi place mesajul cu care ma intampina cartea). La cei din jurul meu, ma uit si eu la ce citesc, din pacate nu vad prea multi. Eu nu pot sa citesc in autobuz pentru ca mi se face rau, nu stiu de ce. Nici in masina. Funny thing cu inspectarea bibliotecii altora… chiar azi am fost la o vencina la care nu mai fusesem demult si vad ca are o gramada de carti puse in toate directiile si in toate pozitiile si imi incerc eu norocul : « printre cartile astea multe, n-aveti cumva si Don Quijote ? » Stupoare : ba da. Dupa ce am cautat la biblioteci, librarii si anticariate. Nici eu nu pot sa acult muzica in timp ce citesc, am nevoie de liniste. Uf,cat am scris. Scuze ca m-am intins. :D
-
blanche spune:
hmmm…ritualuri de carti, ritualuri de ascultat muzica, ritualuri de baut cafea…cred ca fiecare dintre noi are cate un ritual…ritualul meu: imi aleg cartile in functie de ultima pagina…o carte magistrala are un sfarsit magistral care te atrage mai ceva ca firul Ariadnei…si da pana acum am avut dreptate de fiecare data, toate cartile cu sfarsit bun au fost bune…pe mine nu ma intereseaza bibliotecile oamenilor la care merg, sunt prea putin relevante…nu suport enciclopediile ambulante…ador in schimb oamenii care nu citesc pentru a sporii numarul cartilor dintr-o biblioteca personala,ci pentru a se imbogatii pe ei,nu prin ideile citite ci prin sentimentele acumulate dupa o noapte alba in fata unei carti care te face sa tremuri de placere…care te face sa ai revelatii…
-
Tibul spune:
Semnele de carte nu-mi plac, ma incurca si nu-mi folosesc pentru ca retin numarul paginii si paragraful la care m-am oprit (defect profesional, in timpul zilei ma joc cu cifrele).
Ma uit la ce citesc ceilalti (si mi s-a intamplat sa leg conversatii cu oameni care citeau o carte pe care o citisem – prefer acest tip de socializare oricarui teambuilding), dar nu le citesc peste umar pentru ca nu-mi place sa mi se citeasca peste umar (tin la intimitatea mea sau poate sunt doar posesiv).
Inspectez bibliotecile altora si plec enervat ca nu detin toate cartile care-mi trezesc interesul. Imi fac si mai mult sange rau cand ajung in bibliotecile puse la dispozitia tuturor. De altfel cred ca sunt un turist mai aparte, din moment ce am pus ochii pe un hotel din Maroc, care dispune de biblioteca.
Ascultam, dar nu mai ascult muzica, nu ma pot concentra (sigur imbatranesc, cand eram mai tanar nu mergea nimic fara muzica!).
Daca imi place o carte o citesc cat mai lent (prelungesc cat pot intalnirea).
In concedii sunt total neinspirat, merg in locuri extraordinare si aleg carti care nu sunt la inaltimea locurilor vizitate.
Si lista mai poate continua…
-
Carina spune:
Eu nu mai folosesc semne de carte… Cei drept in ultima vreme am citit mai mult carti de branding/advertising si am mereu un creion colorat la mine sa subliniez pasaje…Imi permit pentru ca sunt proprietate personala :) Si imi place pt ca uneori revin si rasfoiesc si regasesc pasajele favorite.
Si mie imi place sa inspectez bibliotecile altora :) Uneori ii exaspereaza si stiu ca ar trbui sa ma abtin, dar nu pot :D -
Ana Maria spune:
@ Ioana: da! si cand nu le nimeresc dupa ochi le asez in carte, o inchid, ma uit daca se potriveste, aleg altul ;)) si nu pot citi doua carti la rand avand acelasi semn de carte! fixuri! :))
Ce scrie pe ele nu ma afecteaza in mod deosebit, pentru ca un semn de carte poarta un singur mesaj: carti ce se citesc! ;) -
rebecca spune:
Semne de carte pot fi orice: agrafe, pixuri, foi, telefonul mobil, uneori chiar semne de carte :). Cartea nu se indoaie niciodata. Nu imi place sa dau carti imprumut. Iau carti imprumut pe care le restitui intotdeauna, la fel cum le-am primit, nu patate, nu indoite. O carte citita o voi povesti intotdeauna. Intotdeauna citesc 3 carti deodata. Intotdeauna termin cartea, oricat de proasta ar fi, oricat de mult timp ar dura. Intotdeauna am pixul si foaia la indemana, pentru a nota diverse (citate ce-mi plac, numele personajelor, carti pe care le citesc personajele, etc). Prefata (daca are) sau criticile (daca are) le citesc intotdeauna la sfarsit. Imi fac planul de citit: de exemplu, din cartea asta citesc X pagini azi deci o termin in Y zile. Cateodata (pentru asta trebuie sa am si timp si nervi la dispozitie) daca azi nu am apucat sa-mi fac norma, maine recuperez. Mai am si altele, dar sunt mult prea multe sa va mai tin din treaba… Sunt doar un om normal, sunt doar un om normal, autosugestia conteaza, nu?
-
Anca R spune:
Ma regasesc in aproape toate punctele listei de “capricii”, cu cateva exceptii :) Parerea mea este ca nu exista loc nepotrivit pentru citit: citesc in autobuz, la facultate (uneori chiar si in timpul cursurilor), afara (daca e soare si cald)… Daca sunt in autobuz, ascult muzica in timp ce citesc. MP3-playerul este oricum o arma foarte eficienta impotriva discutiilor extrem de interesante din mijloacele de transport… Nu numai ca inspectez biblioteca atunci cand sunt in vizita la cineva, sunt chiar de parere ca iti poti da seama cu ce fel de persoana ai de-a face dupa cartile pe care le are in biblioteca :)
-
andrea spune:
si mie imi place sa citesc stand intinsa in pat, dar daca e cazul pot s-o fac oricand si oriunde. de obicei cartile pe care le citesc sunt scoase de la biblioteca (bugetul inca nu-mi permite achizitii proprii, dar planuiesc infiintarea unei biblioteci mari, preferabil pe doi pereti, imediat ce ma voi muta)si intotdeauna scot trei carti de trei genuri diferite pe care le citesc in aralel de obicei i functie de dispozitia pe care o am. semnele de carte pot fi orice, dar preferatul meu este un iepuras Nesquic tolanit pe un liniat (nu stiu de unde am semnul acela, cred ca l-am decupat de pe o cutie), dar tin minte ca o vreme semnul meu de carte a fost un ambalaj curat de Mars ramas dupa ce sotul meu a mancat ciocolata din el. tot el mi l-a confiscat si l-a aruncat zicand ca avem destule semne de carte. ritualul meu cel mai iubit este dimineta cand ma trezesc inaintea tuturor, imi pregatesc micul dejun si-l savurez in liniste in timp ce citesc.
-
Silviu Toma spune:
Foarte frumos articolul, se vede ca este scris de o persoana pasionata de lectura.
Ana Maria spune:
20 septembrie 2007 | 2:23 pm
Eu am o cutie mare de semne de carte si de cate ori incep o carte noua stau si imi aleg cu atentie noul semn de carte! E un ritual!