Scriitor în România
Scris de Ioana Ristea • 13 ianuarie 2008 • in categoria Articole Speciale
Acest articol poate fi citit doar de catre vizitatorii inregistrati pe bookblog.ro, care s-au logat in prealabil. Daca sunteti inregistrati, logati si aveti probleme sau nelamuriri folositi cu incredere formularul de contact. Chiar va rugam sa ne spuneti daca sunt probleme. Raspundem la fiecare mesaj!
["]
A fi scriitor nu este o meserie, este o vocaţie, un dar. A te recomanda drept scriitor era, demult, urmat de o tăcere respectuoasă şi o admiraţie tacită. Astăzi, reacţia cea mai întâlnită ar putea fi cel mai probabil o ridicare din sprâncene: "Bine, bine, dar cu ce te ocupi?" Pentru că este unanim recunoscut că un scriitor în România nu poate trăi de pe urma a ceea ce produce în materie de literatură. Poate un singur scriitor, şi aici mă refer la Mircea Cărtărescu, se poate lăuda cu un venit destul de mulţumitor care să-i permită să nu facă altceva decât să ne încânte cu proza sa.
Cei mai mulţi însă trebuie să presteze şi în alte domenii pentru asigurarea unui trai decent. Cei mai mulţi rămân fideli penei şi publică. Articole în reviste de cultură sau expuneri pertinente şi sarcastice în presa noastră. Mulţi alţi autori îşi câştigă existenţa traducând. Însă, cum se împacă consilierea tehnică cu poezia, relaţiile publice cu proza? După opt ore de muncă (poate şi mai multe) solicitante, nu este oare de înţeles de ce muza nu mai zăboveşte în preajma lor?
Imaginea pe care o atribuim unui scriitor este de cele mai multe ori ataşată unei fiinţe boeme, la masa sa de scris, într-o cabană pe marginea unui lac. Scriitorii tineri din Franţa sau Germania sunt încurajaţi de numeroase programe guvernamentale sau private, lecturi publice sau burse. În România, aceste programe sunt aproape inexistente. Este adevărat, ar putea spune unii, despre pădure se scrie mai bine din mijlocul junglei urbane, dar şi inversul este perfect valabil. Scriitorul are nevoie de detaşare. "În singurătate", spunea Virginia Woolf, "oferim mai multă atenţie vieţilor noastre, amintirilor şi detaliilor dimprejur". Lipsa oricărei încercări de motivare îl demobilizează pe tânărul scriitor, dornic de afirmare.
Frustrarea creşte dacă pomenim şi despre premiile literare. Premii care nu lipsesc de pe scena culturală românească, dar care sunt rareori însoţite de cecuri consistente. Din drepturile de autor nu se poate trăi. Preţul mediu al unei cărţi fiind în jur de 20-25 de lei, iar tirajele de 2000-3000 de exemplare, un autor poate câştiga dintr-o carte a sa maxim 2000 de euro, o sumă infimă dacă luăm în considerare cantitatea de muncă depusă, căutare şi redactare.
Lucruri bune se prefigurează (cel puţin pentru unii autori) şi nu sunt deloc de neglijat. La începutul anului trecut, editura americană Harcourt a oferit romanului Degete mici al scriitorului Filip Florian un contract pentru drepturile de publicare a acestei cărţi de debut în întreaga lume. Pentru cei ce posedă bune cunoştinţe bune de engleză, Internetul oferă posibilităţi nenumărate pentru ameliorarea venitului şi câştigarea unui public internaţional. Un scriitor trebuie să scrie, în primul rând.
Scris de Ioana Ristea
Citeste cele 20 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Andrei Rosca spune:
Ioana, oricat de bun ar fi un om de marketing, daca are un produs prost, nu il poate vinde. Iar in cazul cartilor, intr-adevar, cam toata editura face marketing fie ca ei stiu asta sau nu.
-
delaskela spune:
Nu mi se pare deloc dramatic sa nu traiesti din scris, cum nu mi se pare chiar un vis sa o faci. Nu cred ca problema se poate pune astfel, in termenii : citi bani cistig dupa ce public o carte ? decit la ”scriitorii” tip Sandra Brown. Scriitorul trebuie sa ramina preocupat de valoarea scriiturii, de alonja ei artistica. Mircea Cartarescu,invocat aici, sunt convins ca nu si-a pus nici o secunda problema finaciara a scrierilor sale, ci doar a Expresiei. Problema vinzarilor cred ca sta astfel: mi se pare infinit mai profitabil sa vinzi 500 de carti ce stau in picioare ca literatura, decit 3000 ce stau in coperti, in marketing, in preferinta unui cititor abulic, plictisit, fara gust. Nu cred nici in ideea programelor guvernamentale de sprijin, nu pot sa pling nici pe umarul scriitorului, saracu, angrenat in alienante sau extenuante slujbe.Un scriitor poate cistiga si 2000 de euro lunar, facind altceva, si daca e scriitor si are ceva de spus, spune, noaptea, in zori, in metro, scrie in cap…iar daca nu are nimic de spus, poate sa aibe tot timpul liber si tot sprijinul oricarui guvern, ‘geaba.
-
Jen spune:
si daca un scriitor genial se limiteaza la 1-2 carti sau nu scrie nici una pentru ca trebuie sa munceasca sa nu moara de foame? sau scrie 10 carti geniale pana la 40 de ani cand e evacuat din apartament ca nu si-a platit chiria si ajunge sa traiasca in canal ca aurolacii?
problema e ca, in momentul in care un scriitor castiga sa zicem 2000 euro pe luna (perfect posibil), nu mai are timp sa scrie. sau scrie de 10 ori mai putin si mai greu. cunosti personal un scriitor care sa fi facut asta? si dupa aia mai multi, ca sa putem generaliza?
cred ca idealul e ca sotul/sotia sa castige bine, ca scriitorul nostru sa poata lucra mai putin sau deloc si sa se ocupe aproape integral de literatura :D
-
delaskela spune:
Miller, Bukowski- dar sa zicem ca fiind americani au o piata care pina la urma ii recunoaste chiar daca si tirziu, chiar daca nu traiesc pina atunci deloc pe roze. De ce trebuie sa fie un divort atit de drastic intre a scrie si a cistiga bani? Daca muncesti 8-10 ore si cistigi, e absolut obligatoriu sa fii extenuat si sa nu mai ai timp de scris? Nu cred. iar ideea sotiei care sa cistige bine si tu sa scrii mi se pare, cel putin pentru un barbat, inacceptabila. Nici vorba sa fie un ideal acesta: sa ti se sponsorizeze existenta pe care sa o consacri scrisului.
-
Mihnea spune:
Delaskela ai scris: “Daca muncesti 8-10 ore si cistigi, e absolut obligatoriu sa fii extenuat si sa nu mai ai timp de scris? Nu cred.” Vorbesti cumva din proprie experienta? Daca da, poate ne spui si cu ce te ocupi. Daca nu, faci doar afirmatii nefondate!
P.S. Am incercat sa intru la tine pe blog, dar nu a functionat linkul!
-
Jen spune:
pai… mie personal da, mi se pare destul de obligatoriu. eu lucrez mai putin de 8 ore si totusi dupa aia nu ma mai simt prea creativa. evident, exista si exceptii, si depinde si de tipul de munca pe care il face timp de alea 8 ore. dar astea nu reprezinta regula, pentru majoritatea oamenilor o slujba full time inseamna ca nu mai au timp decat in weekenduri.
glumeam cu sotia, partial, dar cunosc cel putin un barbat perfect fericit sa stea acasa in timp ce sotia lucreaza si castiga bine.
-
michael spune:
com.3 – a) scriitorii scot bani din buzunar ca sa-si publice cartile. da, unii fac si asta. dar, in general, daca au o carte buna, isi vor gasi un editor care sa bage banii in ea. sint si exceptii, evident, carti foarte bune care au aparut dupa ce au fost refuzate de 4-5-15 edituri.
b) daca editorul o considera apta pt piata nu inseamna ca se va vinde in jde mii de exemplare. sint carti scoase in 1000 ex si editorul e bucuros daca vinde 7-800 (macar sa-si scoata banii investiti). in functie de cum merg vinzarile, poate scoate inca un tiraj, mai poate baga ceva reclama etc. editorul mai poate scoate o carte pentru ca o considera buna, chiar daca nu e convins ca va face vinzare cu ea. poate vrea doar sa lanseze un autor. poate considera ca investitia de aici se va acoperi cu veniturile dintr-o alta carte. -
michael spune:
raprtat la numarul scriitorilor care au publicat cel putin o carte, numarul celor care traiesc din scris este foarte mic. foarte rar se intimpla ca unui scriitor sa-i iasa din prima. in general, se tine de un alt job ani de zile pina va reusi sa traiasca doar din ceea ce publica (de la 3-a, a 5-a carte…). si asta in toata lumea. cind ne uitam la altii, ne place sa ne uitam la stephen king si la altii ca el. dar toti au muncit din greu pina sa ajunga acolo unde sint. iar cartarescu… sint aiureli alea ca nu s-a gindit niciodata la bani etc. eu cred ca toata viata lui a vrut sa fie scriitor, si asta, pentru orice om normal, inseamna sa scrie carti si sa traiasca din asta. iar a trai din scris inseamna sa nu aiba grija zilei de miine si sa aiba timp sa scrie cit mai mult, sa spuna cit mai mult din cite are de spus. cartarescu, si el, a muncit enorm (vreo 30 de ani, nu?) ca sa ajunga scriitorul care e azi.
-
michael spune:
cind muncesti 8-10 ore pe zi… pai e putin probabil sa fii la fel de performant ca atunci cind ai avea la dispozitie toata ziua (cu toate alte termene limita – ca scriitorul profesionist nu scrie numai carti, el mai scrie si articole, mai da interviuri, mai apare la radio si tv, mai face turnee sa-si lanseze cartile, mai participa la conventii etc.). si de ce sa consideram ca are timp noaptea etc.? dar poate ca nu tot omul e performant noaptea. eu, de pilda (ma scuzati, dar mai bine vorbesc de mine si de ceea ce stiu nemijlocit decit sa-mi dau cu parerea de pe pereti), lucrez bine in prima parte a zilei. de dimineata pina la prinz. dup-aia… se duce (…) de suflet. nu mai am. nu-mi mai vine. dup-aia citesc, vad filme, alea-alea.
-
michael spune:
com.5 – “Nu mi se pare deloc dramatic sa nu traiesti din scris, cum nu mi se pare chiar un vis sa o faci.” – ba da. pentru un scriitor, da. asta e viata lui. de-aia traieste. asa cum un mecanic auto talentat si de vocatie traieste ca sa repare masini. si fizicienii… si matematicienii… si programatorii… cind te nasti cu un talent ai vrea sa traiesti din asta si numai pentru asta. scriitorul trebuie sa scrie asa cum trebuie sa respire.
-
delaskela spune:
Mihnea
Evident ca depinde de tipul de munca, sunt activitati, slujbe care aproape ca interzic lectura, pescuitul, iesirile cu prietenii, ca sa nu mai vorbim de scris – e foarte adevarat, nu incape discutie.Intrebam doar, provocam la o tema in sensul eseului de baza, al Ioanei Ristea, pe care l-am gasit extrem de incitant. Nu tin deloc sa am dreptate si nici sa exemplific cumva cu o experienta izolata, probabil irelevanta…pai blogul meu e pe ro.netlog.com/delaskela…nu e cine stie ce, sunt extrem de nemultumit de forma de ”dialog” de acolo…numai bine -
Darkice spune:
De ce discutati voi de recompensa financiara pentru scriitori? Da, din punctul vostru/nostru de vedere, recunoasterea financiara a unui scriitor de valoare se cere obligatoriu, dar intr-o lume a non-valorilor, cine vreti sa perceapa acest aspect? Ma credeti daca va spun ca mai presus de banii pe care i-ar putea primi un autor de carte buna, satisfactia pe care o poate incerca in momentul in care e apreciat, nu are pret? Ca daca se simte neinteles, nerecunoscut, omul de arta poate deveni mai creativ, descoperindu-si valente pe care nici macar nu stia ca le are? (vezi cel mai elocvent caz in Eminescu, care in momentele cele mai nefericite ale vietii a scris cele mai valoroase lucrari). Care a fost conditia omului literat dintotdeauna? Umila, nu-i asa? Din familii sarace, simple, muncitoare.Uneori fara acoperis deasupra capului. Stiu, traim alte vremuri, iar din pacate, cultura pentru majoritatea inseamna altceva…cu totul altceva. Banul e sigiliu, banul e cenzura. Deunazi, referitor la o scriere psihologica, cand i-am evidentiat faptul ca lucrarea respectiva este apreciata in cercurile de specialitate, cineva mi-a replicat ca degeaba acea lucrare este apreciata “la centru”, daca restul “judetului” nu stie despre ce e vorba. Si iata ca obtinem si un raspuns… ce atrage atentia omului de rand? Ce il poate determina sa se uite la respectiva carte? (asta daca presupunem ca intra intr-o librarie). Exact. Acea coperta lucioasa. Cate exemplare lucioase se vor vinde? Pai mai cumpara cineva sa faca un cadou, mai cumpara cineva pentru ca, deh, s-a plictisit de ce are si poate mai cumpara cineva pentru ca ii place coperta, sau pentru ca, intr-adevar, apreciaza scriitorul si scriitura.
Pentru ca m-am intins la comentariu, desi ar fi muuuuulte de spus despre conditia omului de cultura si de drama ce o poate trai cand se simte un colt intr-o lume plana, ma opresc aici spunand ca NU se poate trai din scriere si ca nici nu ar trebui sa ai pretentia ca si scriitor sa traiesti din asa ceva. Sa fii recunoscut, da! Financiar, cu atat mai bine. Insa plata pentru un scriitor de valoare, eu zic ca o reprezinta cititorii. Sarac, dar apreciat, decat platit pentru productie in serie.
Cu respect! -
Andrei Rosca spune:
Darkice: de acord cu ceea ce zici tu. Am totusi o singura intrebare: cate zile se poate hrani un scriitor (genial) cu cititori?
-
Darkice spune:
:) tricky question! nu resping realitatea in care scriitori prea indragostiti de ceea ce fac, refuza suprimarea creatiei, chiar daca asta inseamna saracirea lor materiala. si da, daca ma gandesc mai bine… de fapt lucrarile acestor scriitori ne hranesc pe noi… dar noi la schimb le putem oferi nemurirea, nu? raspuns la intrebarea dvs, domnule Rosca, nu exista, cum prea bine stiti. Doar daca scriitorul e antropofag, se mai poate delecteaza din cand in cand cu cate un cititor ce-i cere autograful pe timp de noapte, in zone necirculate :). Dincolo de gluma, realitatea confirma evidentul: banii se duc in orice alta directie in afara de cultura si cercetare. La nivel national se cere o sensibilizare. Una cu impact! Mi-e teama sa nu alunec in alta discutie, pentru ca as devia de la subiect, insa televiziunile ar putea sa se implice mai mult, fiindca rolul mass-media este in primul rand acela de a culturaliza. Am amintit acest aspect fiindca mi-am adus aminte de o emisiune de 45′ de la ProTv – Parte de Carte. O stiti cu siguranta. A fost de-ajuns sa admir emisiunea, pe Tabara si Mihaescu, ca sa o recomand catorva prieteni, care la randul lor au cumparat carti recomandate… deci… scriitorii nostri ar putea trai bine, daca lumea ar sti de ei… asta e de fapt una dinte cele mai stringente probleme… degeaba scrii stralucit daca te impotmolesti in mocirla ignorantei…
-
Andrei Rosca spune:
“Andrei”, te rog.
Din pacate, rolul de a culturaliza al mass-media poate fi, cel mult, o obligatie morala. In rest, televiziunile sunt societati private, comerciale, facute deci cu scopul clar si declarat de a produce bani.De acord ca au o putere mare si ar trebui sa faca si lucruri bune cu ea insa e greu sa ii judecam. Chiar si cei mai morali manageri de televiziune, atunci cand vor vrea sa introduca in grila de programe o emisiune culturala in locul uneia de divertisment se vor gandi de 2 ori.
Fiindca, din pacate, cultura nu produce bani iar decizia lui ar putea insemna concedierea a 2-3 angajati.
Sigur, e un exemplu extrem, insa am vrut sa subliniez faptul ca lucrurile nu sunt intotdeauna atat de usor de judecat si ca uneori ne e imposibil sa ne punem in locul altora fara sa cadem in eroare.
-
Darkice spune:
ok, Andrei, incantat!
Da, asa e. Mass-media=comercial. Dar, nu m-ar deranja daca ar fi doar atat. Insa dupa ce ca nu promoveaza cultura “fiindca nu se vinde”, promoveaza din pacate, subcultura. Iar pentru tinerii necopti, “daca vezi la televizor, inseamna ca e cool”. Ma gandesc, oare sa fie de vina suportul clasic al hartiei pentru cartea perioadei noastre?… sau ce se intampla? Am incercat sa citesc o serie de carti in format digital, insa m-am lasat pagubas dupa cateva “pagini”. Nu pot sa nu ma intrig si sa nu-mi para rau cand vad ca nu mai exista nici un pic de respect pentru carte si scriitori, mai ales din partea celor care demagogic se mai si anunta pro cultura.
michael spune:
14 ianuarie 2008 | 10:56 am
“Un scriitor trebuie să scrie, în primul rând.” Si apoi sa vinda. CU tiraje de 2-3000 de exemplare nici afara nu se poate trai. Dar ia socotiti veniturile din 10.000 de exemplare vindute… Ar iesi de un salariu cit de cit (undeva spre 15 milioane pe luna). Problema scriitorilor romani este ca nu vind suficient. Nu poti sa vrei sa traiesti din scris daca volumele tale se vind in 500 de exemplare! Din pacate, scriitorul roman crede ca da. Sau nici nu-si face astfel de socoteli, se multumeste sa adopte aerul ala defetist: in Romania nu se poate trai din scris. Ba se poate! Dar e nevoie de o oarecare performanta pentru asta.