Esti aici: bookblog.ro » Laura Magureanu, Roman de dragoste » Doamna Bovary
Doamna Bovary
Autor: Gustave Flaubert
Rating: 
(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)
Doamna Bovary este scrierea ce da intreaga masura a talentului literar apartinand unui titan al literaturii mondiale – nu consider ca aceasta exprimare este un cliseu – , Gustave Flaubert. Scriitorul care a starnit admiratia lui Mario Vargas Llosa infatiseaza in romanul amintit viata tumultoasa a unui personaj multifatetat si complex, ale carui valuri cad pe parcursul cartii.
Madame Bovary este simbolul decaderii morale eterne, al prabusirii umane si al simturilor dezlantuite. Frumoasa tanara care devine printr-o casatorie banala doamna Bovary traieste o existenta exaltata, cufundata in sine si in visele de mana a doua inspirate din carti de consum popular cu cavaleri si marchize. Ea neaga realitatea, cautand iubirea zugravita in carti, chiar daca traieste langa un barbat anost care nu banuieste nimic din zbuciumul emotional care marcheaza existenta sotiei sale. Frumusetea femeii atrage admiratori, insa setea ei de iubire imaginara nu este ostoita, doamna Bovary devenind, fara sa o doreasca in mod constient, o adultera decazuta.
Pasiunile sale nebunesti, setea de gateli, tapiserii si matasuri, dorinta de a duce o viata luxoasa pe care nu si-o poate permite o tarasc intr-o existenta paralela, viciata, care darama chiar idealurile cladite cu grija in adolescenta pe esafodajul viselor livresti. Cu toate ca personajul pare detestabil, ipocrit, chiar cinic uneori, putem spune ca Madame Bovary este, la un nivel ascuns primei priviri, un exemplar feminist, care isi neaga rolul desemnat de societate, de sotie si mama, pentru a duce o existenta independenta, fie ea si reprobabila.
Emma este frumoasa, tanara, dar si naiva, oarba fata de tertipurile vietii pe care doreste sa o traiasca plenar, fara restrictii. Ea nu este o simpla cocheta, in desfraul ei orgiastic, nu inceteaza sa caute acea dragoste infiorata, care sa o salveze de la o existenta la fel de nedemna ca cea pe care ar fi fost obligata sa o duca. Ea nu se vinde chiar daca i se ofera ocazia, devenind mai mult decat o femeie oarecare care isi incornoreaza sotul.
Geniul lui Flaubert se remarca prin multiplele tehnici de dezvoltare a personajului. Emma Bovary este, datorita lui, o fiinta complexa, a carei esenta nu poate fi cuprinsa si inteleasa decat prin intermediul intregului roman. Comparatiile sunt stralucite, alternarea planului real cu cel imaginar ne da o perspectiva poliedrica asupra caracterului, iar impreuna cu stilul de a povesti, de a zugravi situatiile de viata, toate acestea justifica admiratia totala fata de o scriere perfecta.
Reviewer: Laura Magureanu
deh, bovarismul…Doamna Bovary e adulterina mea preferata langa Anna Karenina. Laura, e Emma, nu Ema,
Ups, my fault.
Rezolvat
Imaginea Emmei mi s-a parut intodeauna ca fiind prototipul femeii decazute, un soi de aparitie nefasta in literatura prefatand imaginea femeii moderne.
Felicitari pt. recenzie
Doamna Bovary-Sint socat.Emma Bovary era singura femeie din viata mea pe care credeam ca am inteles-o.
“Adultera decazuta-simbol al decaderii morale-desfriu orgiastic” si multe altele.Ai omis:sinucigasa.Pacat capital.Biata Emma.
Laura, cind ai timp, reciteste te rog scena balului. M-ai determinat sa o fac si eu chiar acum.
Exista in viata fiecarei fete o data precisa si importanta cind stie ca a devenit femeie. Pentru doamna Bovary noaptea balului reprezinta mai mult decit asta. Este data cind descopera ca o femeie poate fi altceva decit fiica sau nevasta unui barbat.
Ce altceva? Nu stiu.Barbatii isi doresc mereu un ceva concret.Numai sufletul prea plin de dragoste al unei femei poate dori pur si simplu altceva.
Ce se intimpla mai tirziu cu Emma nici nu mai conteaza.Este, asa cum spui tu, naiva si rateaza totul, inclusiv viata.
Nu cred ca bovarismul este o boala ci mai curind un har pe care femeile il au si pe care putini barbati stiu sa il pretuiasca.
Am devenit putin patetic dar ti-am citit si celelalte recenzii si am gasit o intelegere sensibila a acestui sentiment.
Sper sa-mi spui ca m-am inselat si ca de fapt eu nu am inteles nimic din adevarata ta parere despre doamna Bovary.
Bovarismul nu este un har, sau ma rog, poate fi un “har” demonic. Ce nu se intelege este urmatorul aspect: in momentul in care indiferent de situatia contingenta, atunci cand femeia nu mai respecta conditia primordiala a ei, si anume, de a fi mama si sotie, atunci nu numai ca ea ca suflet e pierduta, dar printr-un atare exemplu poate da nastere unor nenumarate alte cazuri printre femeile slabe de inger. Femeia moderna este exact la fel si culmea e ca nu-si da seama cat de periculoasa este atitudinea asta, ci mai rau, o considera ca pe un dat al naturii ei.
Eu ca barbat nu pot decat sa dispretuiesc aceasta atitudine, prin care femeia isi calca in picioare acel suflet “plin de dragoste” care numai el singur poate da masura unei femei.
Cu tot respectul,Bogdan, ce este si ce vrea o femeie nu are nici o legatura cu ceea ce vrem noi, barbatii, sa fie o femeie.
Cred ca singurul mod de a rezolva mica noastra disputa este o mediere feminina. Sa speram ca ne ajuta cineva.
Ma distreaza mereu sa observ dezaxatii la locul de munca. Zelul cu care isi apara si promoveaza ideile fixe este de invidiat.
Bogdane, ca de tine vorbesc, pe ce lume traiesti tata? Secolul XIX a trecut de mult si nu mai vine. Poate ca te mai accepta prin vreun trib din Africa ca pana si in Japonia lucrurile s-au schimbat de 50 de ani (radical). Eu iti mai sugerez o schimbare de sex. Sincer si foarte onest, schimba sexul, lasa-te vrajit de un dobitoc, stai 9 luni sa-i nasti plodul, munceste sa-l cresti, spala, calca, fa mancare, si traieste o viata intreaga in umbra unui barbat, ca in final sa ai un fiu care face acelasi lucru ca taica-su. Eu sa fi fost mama ta te pocneam de-ti zburau dintii. Cum de iti permiti sa spui asemenea lucruri tampite despre femei este problema ta, dar spune si ceva despre carti in sinea lor. Recenziile tale sunt varza, iar opiniile tale includ doar lectii de viata pentru tinerii (baieti) secolului XIX. Nimic despre carti, nimic despre literatura, nimic despre subiect.
In alta oridine de idei, cartea Doamna Bovary este o opera de arta si este de admirat geniul lui Flaubert de a se pune in locul unei femei (mai ales la data respectiva). Unii ar trebui sa invete ceva din ea, nu doar sa repete la nesfarsit aceleasi aberatii.
Recomand cartea oricarui om (barbat sau femeie) care doreste sa afle adevarul din sufletul unei femei pusa in situatia data. Este extraordinara.
Cer pe aceasta cale moderatorului acestui site interzicerea unor asemenea commenturi care nu fac deloc cinste initiativei culturale prezente, riscand sa devieze intr-o polemica de mahala. Libera exprimare trebuie sa tina seama totusi de bunul simt, care observ ca lipseste cu desavarsire in cazul anumitor persoane.
Cristims: E dreptul tau sa iti spui parerea dar am sa te rog sa o faci intr-un mod civilizat. Acesta este singurul avertisment, dupa care comentariile nu iti vor mai fi aprobate.
Jenant
Am ezitat inainte de a interveni in disputa dintre Bogdan si cristims,mai ales ca sint inca un intrus pe blogul vostru, dar, cum totul a pornit de la o remarca de-a mea la “Doamna Bovary”…
Recunosc ca tonul si limbajul cu nuanta pamfletara al lui cristims ii dau dreptul lui Andrei sa-i arate un cartonas galben, probabil mai mult preventiv, din grija ca altii sa nu transforme rapid si acest blog intr-o lunga lista de injuraturi fara haz.
In ceea ce priveste mesajul insa, inclin sa-i dau dreptate.
Oricum, voi relua cu toata atentia si deferenta posibila rindurile scrise de Bogdan pentru a intelege mai exact care este conditia primordiala a femeii in viziunea sa. Cu o atentie aproape entomologica.
Billy, iti multumesc pentru faptul ca ai gasit timp sa imi citesti recenziile si ca ai descoperit in ele ceva ce ti-a placut. In ceea ce o priveste pe Emma, vreau sa iti explic. In primul rand, nu am mentionat sfarsitul ei tragic, sinuciderea, pentru ca o regula aici este sa nu dezvaluim puncte cheie ale cartilor si finalurile. In al doilea rand, cred ca am citit aceasta carte la o varsta la care ar fi trebuit probabil sa o recitesc, a treia sau a patra oara. Eu am citit Doamna Bovary, ca urmare a faptului ca scriitorul meu preferat, Mario Vargas Llosa, apreciaza cartea ca fiind una dintre cele mai bine scrise si ca autorul, Gustave Flaubert, foloseste tehnici literare deosebite. Poate unii m-ar putea acuza de snobism, insa mie mi se pare ca nu exista prieteni mai indicati pentru a recomanda carti unui cititor decat scriitorii sai favoriti. Dar, de aici, cred ca am cazut in pacatul de a citi cartea implicandu-ma rational si nu emotional, asa cum o fac de obicei.
, atunci nu mi-a ramas decat sa recitesc recenzia si sa constat ca, intr-adevar, am tratat la rece un personaj cald si viu. Mi-a placut personajul, dar nu am reusit sa punctez acest fapt. Si mi-a parut cu adevarat rau pentru ea ca a fost condamnata la o existenta stearpa in loc sa straluceasca asa cum i-ar fi fost menirea. De aici si tragedia, si alegerile sale nefaste.
Acum, pentru a-mi face putin mea culpa. Imi pare rau ca s-a inteles din recenzia mea ca as condamna-o pe Emma. Am cerut parerea celei mai bune prietene si ea mi-a confirmat punctul tau de vedere. Si, cum am verificat deja din doua surse,
Acum, pentru a aborda si disputa declansata aici. Bogdan, ceea ce tu refuzi sa intelegi din ceea ce ti-a spus Cristims, desi a facut-o in termeni duri, este ca nu ti-ar strica deloc un exercitiu de empatie. Ar trebui sa te pui, mental, in locul unei femei, sa vezi daca ti-ar conveni sa fi redus la niste functii biologice si sociale si sa ti se refuze dreptul de a incerca sa evoluezi, indiferent de directia pe care o alegi. Asa ca, daca tu, ca barbat, dispretuiesti femeile care nu stau “la locul lor”, eu, ca femeie, nu ma pot simti decat jignita profund de atitudinea ta. In plus, nu este prima data cand iti expui o astfel de opinie, si dai deja senzatia ca promovezi o idee fixa.
Andrei, ma dezamagesti. Prin faptul ca ii iei apararea lui Bogdan, mi se pare ca esti de partea lui si ii impartasesti opiniile. Imi pare rau, dar si tu ma jignesti prin atitudinea ta. Nu credeam ca acesta este spatiul potrivit pentru exprimarea unor pareri radicale. Si ii dau dreptate lui Cristims, chiar daca nu a folosit termeni la fel de “eleganti” precum Bogdan. Pana la urma, continutul conteaza mai mult decat forma. Cel putin, asta e parerea mea.
Ok recunosc. Poate am exagerat putin. Dar am facut-o doar pentru a sublinia faptul ca este pentru a nu stiu cata oara cand citesc o recenzie buna matrasita de Bogdan. Ceea ce m-a facut sa recitesc recenziile lui si comentariile lui anterioare si sa trag concluzia de mai sus. Ok, forma mesajelor mele este greu de digerat, ok, poate ca uneori sunt mai…”necivilizat”, dar haideti sa nu fim prea mult “corect politic” si mai mult “corect etic”. Iar ceea ce am avut de spus pare-se ca a fost receptionat.
Imi cer scuze din nou pentru forma mesajului meu, pe viitor voi folosi asemenea unora, cai mai “academice” de a-mi spune punctul de vedere. Dar el va ramane acelasi. Unele lucruri nu pot fi ignorate la nesfarsit si necesita – parerea mea – un raspuns pe masura.
Bogdane, dupa ce ti-a citit comentariile, sotia mea asteapta scuze. E randul tau.
Andrei, sa inteleg ca ti-e mai draga retorica lui Bogdan care dezumanizeaza femeile decat mesajul meu brutal dar onest? Nicio problema, pe viitor am sa am grija sa ma feresc de Bookblog ca de altfel orice om direct ce nu se lasa impresionat de vorbe (ce sa mai zic de femei/fete). Mai sa fie, eu credeam ca fac un bine …
Si despre modul “civilizat”. Te-a deranjat atat de mult sintaxa “dezaxat”? Ti s-a parut vulgara? Eu credeam ca inseamna doar “lipsit de axa”. Oricum, imi cer scuze si pentru aceasta neinspirata alegere de cuvinte, in fond sunt doar un umil profan printre genii…
Ups, am zis-o din nou. Stai, profan nu e jignitor, sau da? Oricum, imi cer scuze din nou.. poate se interpreteaza gresit.
Apropo “Civilizatia s-a nascut cand primul om a aruncat cu vorbe renuntand la pietre – pentru a rezolva un conflict” Freud.
sirsbal@yahoo.com e mailul meu. Injura-ma cat vrei pe mail, dar nu-ti mai posta mizeriile pe bookblog.
Faptul ca l-am atentionat (am atentionat-o!?) pe cristims nu inseamna ca as fi de acord cu Bogdan. Chiar nu sunt, fiindca, daca ceea ce zice el ar fi adevarat, am trai intr-o lume mult mai trista decat cea pe care o vad eu.
Bogdan a jignit printr-o idee cu care anumite persoane nu au fost de acord. Cred ca se putea, insa, riposta si altfel decat cu expresii de genul “Eu sa fi fost mama ta te pocneam de-ti zburau dintii.”
Nu mi se pare deloc un mod elegant si in niciun caz civilizat de a da o replica.
Andrei, nu am avut niciodata intentia de a jigni pe cineva sau de a convinge pe cineva de ideile mele. Eu doar am incercat prin recenziile mele de a arata ca sacrul si traditia sunt singurele cai de scapare dintr-o lume autosuficienta si plina de ea, ca atunci cand lumea moderna uita de credinta si spirit, ea coboara tot mai adanc inspre infern. Intreaga mea structura de gandire e construita pe acest aspect al traditiei perene. Probabil ca cei care au citit ceea ce am scris, au considerat ca pe ceva total impotriva curentului actual. Vreau ca ei sa fie siguri de asta, pentru ca tot ceea ce am scris si voi scrie in continuare tot in directia asta va tinde. Dar daca macar pentru o clipa cineva a avut doar o clipa de reflectie asupra a ceea ce am spus, poate ca demersul meu nu a fost in zadar.
Nu inteleg care e problema. Eu daca eram mama lui, chiar il pocneam. Nu e nici o jignire. Este un simplu adevar.
Eu daca eram mama lui si citeam ce scrie el aici despre femei il pocneam. Eu nu sunt mama lui, si deci nu se poate intampa nimic. Apropo, mizam pe faptul ca “nu sunt” mama lui pentru a “nu-l” pocni cu adevarat.
Dar se pare ca ironia ne depaseste domnilor, iar sarcasmul e interzis. Uff, ce literatura saraca fara Cariagiale si ai lui.
Daca eu am jignit prin forma (ceea ce NU ESTE CAZUL) el a jignit prin continut. Imi pare rau sa constat ca forma este mult mai importanta decat continutul in viziunea ta.
cristims_2000@yahoo.com este e-mailul meu si id-ul de msg. Si eu nu injur oamenii din principiu pentru ca din nefericire nu-i ajuta sa devina mai destepti. Dar o replica usturatoare pot oricand sa-ti dau poate te prinzi si tu de gafele pe care le faci.
A gresi e omeneste, a repeta greseala e o prostie.
Asa ca de acum incolo NU voi mai itnra pe acest site.
La revedere domnilor.
Messenger, Cristims.
Uite cum sta treaba Bogdan. Eu iti respect crezul tau pe care, sincer sa fiu l-am inteles de prima data. Este un lucru foarte frumos si bun ca un om sa se defineasca printr-un crez. Dar intelege si tu ca prin crezul tau, sau prin manifestarea lui, jignesti o mare parte a oamenilor si ma refer aici la femei.
Sacrul si traditionalul sunt niste idei foarte frumoase. Dar si alte idei sunt la fel de frumoase. Pastreaza un spirit liber si fii deschis la sugesti si chiar si la critici, mai ales cand doresti ca cei din jur sa fie la fel cu tine.
Nu stiu daca poti sa vezi dincolo de cutie. Dar daca incerci ai admiratia mea.
Curentele vin si trec dar este o diferenta clara intre mentalitatea liniara si cea deschisa. Parerile tale nu sunt mai pretioase decat ale mele sau invers. Pentru simplu fapt ca nu este nici o diferenta intre oameni. Tu ceri un moment de reflexie asupra a ceea ce spui. Eu reflectez si iti spun: eu… si subliniez EU, nu pot fi de acord cu spusele tale. Deoarece ele nu sunt argumentate. Deoarece ele nu sunt justificate. Si mai ales pentru ca tu insuti nu faci nici un efort sa te justifici.
“eu cred”… si ce daca? Toti credem! Vrei sa credem si noi in ce crezi tu? DE CE? Argumenteaza, justifica, demonstreaza, comunica deschis, nu fi refractar, nu fi inchis. Altfel, imi pare rau, dar “traditionalismul” nu are de castigat prin tine nimic.
Intreaga ta structura este construita pe o idee? Nu trebuie sa afli de la mine. Dar asta nu e bine. O idee nu e deajuns. Nu e deloc deajuns.
Andrei mi-a spus ca esti un tip destept. Dar nu se vede. Undeva ai pierdut pe drum ceva. O sa realizezi singur mai incolo.
ok.. gata stiu ca am zis ca nu mai scriu.. si nu mai scriu..
sorry…
Laura, eram gata sa inchei capitolul Bovary multumindu-ti pentru amabila interventie, cind, spre placuta mea surpriza,punind cap la cap recenzia si comentariul tau am descoperit superba repetare a unei pagini de istorie literara.
Mai precis.Dupa cum stii Flaubert si-a ales subiectul romanului apelind la un fapt divers ales in mod special cit mai departe de propria sa formatie intelectuala.Intentia sa declarata era de a demonstra ca in literatura-pe scurt spus-important este doar stilul.In timpul chinurilor scriiturii declara, revoltat, intr-o corespondenta:”Ce am eu comun cu aceasta burgheza prostuta?’(citatul este aproximativ).
Rezultatul a fost o precisa radiografie a sufletului feminin si multcitatul strigat flaubertian:”Madame Bovary c’est moi”.
N-am rezistat tentatiei de a face o analogie cu drumul pe care si tu l-ai parcurs spre sufletul eroinei.
P.S.Si ma mai tenteaza o analogie. Cea dintre unele comentarii de mai sus si sentinta tribunalului din Paris care a decis cenzurarea pentru imoralitate a primei editii.
..dar de ce trebuie sa existe aceste discutii contradictorii…aici e vorba de comentarii la madame Bovary, nici de cum sa ne atacam “verbal”…fiecare respecta parerea celuilalt sau cel putin teoretic…cartea e o comoara, care trebuie citita indiferent de varsta…e o lectie de viata…intr-un fel ne invata sa nu visam prea mult, ci sa actionam cumva asupra propiei noatre vietii..cat despre gestul Emmei de la sfarsitul romanului mi se pare o dovada de lasitate…de ce sa renunti la ceva asa frumos ca viata pentru ca tu ca fiinta umana crezi ca ai esuat in aceasta existenta…idee e ca trebuie sa te ridici si sa mergi mai departe…
Imaginea Doamnei Bovary mi s-a parut foarte bine redata in roman , mai ales ca Flaubert a si scris o descriere al timpului in care traise. Multele din prietenele sale scrise in memuarele lor ca Emma le seamana lor, anume prin gustul p\u viata mondena, p\u dragoste inflacarata, p\u un barbat si nu prieten care stia numai sa dea si deloc sa ceara. Si mai mult , nu-l consider deloc pe Charles onest, nici macar barbat, daca era cioban in suflet , atunci Emma nu era .
mie mi-a placut atat cartea cat si recenzia ei…doar raportarea f.exacta si realista la epoca in care scria flaubert ne poate ajuta s-o intelegem intr-o mai mare masura pe Emma Bovary.
eu cred ca este o carte extraordinara tocmai prin felul in care Flaubert a reusit sa se transpuna in psihicul unei femei si i-a urmarit atat calitatile cat si defectele ei.nu degeaba luiFlaubert i se spune ca este unul din titaniii literaturii universale.Asta asa ca o foarte mica concluzie despre carte,acum tb sa plec am proiecte de facut
p.s sunt unele comentarii de valoare si imi place ca cei care au scris au devenitmici”judecatori de valoare ai romanului ”uite asa se nasc noile talente postand comentarii pe net ,bafta in continuare si haideti sa facem si Rominia o tara a micilor si viitoarelor talente literare.
Ca sa fiu sincera “Madame Bovary” nu m-a fermecat,nu in mod deosebit oricum! Ceea ce e cu adevarat fascinant este modul in care Flaubert a reusit sa o construiasca pe Emma, a reusit sa topeasca in ea toata complexitatea feminitatii!Emma nu se poate limita la universul domestic,asa cum nici o alta Femeie nu poate! Da aceea,dezamagita de societate si/sau realitate,a cautat sa se impineasca ,sa evolueze in un alt univers-cel al iluziei.Din pacate,in constructia acestui univers a integrat aspoiratii mediocre,inspirate din lecturile romantice.Dar pana si pentru asta exisata o scuza…bovarismul este,in viziunea lui Liiceanu “o boala de resurse”,asa k Emma nu pote sa isi depaseasca limitele pentru ca in fiinta sa nu exisata “resursele” necesare. Emma nu pote fi condamnata pentru ca a incercat sa fie fericita si nici un om care a citit si inteles cartea nu o va face,pentru ca Emma nu si-a pierdut sufletul…ea a incercat sa se descopere ca femeie.A esuat,insa, si a gasit salvarea in moarte! e si asta in fnd o forma de evadare!
credeam k am trecut de vremea cand aceasta carte era considerata imorala…
Nu e vorba de moralitate sau imoralitate ci de neadaptare. Daca este un pacat , acela este al vietii intr-o lume paralela, iluzorie. Lumea in care traim ne impune adaptarea la conditiile date nu fuga in iluzii. Asa ca cei care credeti ca personajul este un exemplu va spun ca da, dar este un exemplu negativ. Visurile sunt frumoase dar nu trbuie sa ramai in ele sau sa le confunzi cu realitatea. Eu nu imi hranesc sufletul cu iluzii….
superficial comentariul d-nei Laura Magureanu.ea chiar a intalnit in viata tot ceea ce a visat?sau mai precis cum i-ar fi sa traiasca langa un barbat pe care nu-l vrea intreaga viata?
sunt de acord cu tine ,maria.
Sacrul si traditionalul sunt niste idei foarte frumoase. Dar si alte idei sunt la fel de frumoase.
fara suparare, dar nu ai nici cea mai mica idee despre “sacru si traditional”. in logica gadirii tale, Pastreaza un spirit liber si fii deschis la sugesti si chiar si la critici, trebuie sa accepti aceasta realitate. nu dispera, nu totul e pierdut…
ideile “lui Bogdan” nu sunt frumoase de dragul frumosului, ci de dragul Adevarului. adica sunt adevarate. iar Adevarul este unul.
nu putem vorbi toti in contradictoriu si in acelasi timp sa avem toti dreptate. da, exista o indefinitate de moduri de expunere a Adevarului, insa, repet, nu in contradictoriu unele cu altele.
asadar, cei ancorati in sacru nu vor pretui niciodata ideile de dragul ideilor, sau de dragul aza-zisului frumos, ci doar de dragul Adevarului. in afara lui, nu exista toleranta, intelegere, empatie… sau alte “vrajeli” ale (ne)gandirii moderne.
Bogdan,
ce tangete are literatura ultimelor 3-4 secole cu sacrul? ma hazardez sa spun tare, tare putine. atunci de ce sa ne pierdem vremea?!
inca odata, gadesti drept.
bagati rezumatu intreg si mai mare de la doamna bovary va rog yo
afirmatiile voastre sunt foarte interesante si ma bucur ca inca mai sunt cititori care il apreciaza pe Flaubert
“TELUL SUPREM AL ARTEI NU ESTE NICI SA STARNEASCA LACRIMILE SI NICI RASUL CI IN A LUCRA ASA CUM FACE NATURA ,ADICA ,A-L FACE PE CITITOR SA VISEZE” Aceasta este exact teoria pe care se bazeaza Flaubert in romanele sale si deasemenea in MADAME BOVARY.Planul real se intrepatrunde cu cel ireal,imaginar.Emma neaga realitatea dar se “teleporteaza”,daca putem spune asa,in acel plan imaginar cautandu si iubirea zugravita in carti cu cavaleri si marchize.
cea mai plictisitoare carte pe care am citit-o vreodata.
mare bagaboanta
Superba cartea si stilul lui Flaubert este intr-adevar remarcabil.Are acel ceva care te tine cu sufletul la gura si nu te lasa sa lasi cartea.
Emma mi-a lasat un gust amar despre ce inseamna sa nu iti accepti conditia.Nu spun ca trebuie,dar nu in modul in care a facut-o ea, alegand adulterul ca forma de evadare.La final si-a dat seama si de cine o iubeste ca femeie,ca suflet si nu ca obiect de arta si de gresala pe care a facut-o tradandu-l pe Charles intr-o asa maniera.M-a enervat egoismul ei exprimat prin faptul ca nu se gandea nici Charles,nici macar la Berthe si numai la saloanele ei si la cum sa scape mai repede din universul domestic.M-a fascinat finalul mai ales prin prisma lui Charles.Acel om simplu,limitat,dar de o bunatate sufleteasca nemasurata [...spoiler...].Oare nu merita acest om aplauze?
Oricum Emma este de apreciat pentru staruinta sa de a nu se acomoda acelui univers limitat,dar bine-nteles si pentru feminitatea de care da dovada si pentru care era apreciata.
In fine,o carte care merita sa fie cititta!
In ciuda aparentelor,putem spune ,asa cum aprecia si Baudelaire,ca doamna Bovary este in realitate o femeie sublima in felul ei,”in mediul ei marunt si in fata micului ei orizont”.
Faptele ei rezulta din ideea ca nu isi accepta rolul,ca nu isi gaseste locul in acel mediu marunt.
Am cam devenit misogin dupa ce-am citit Doamna Bovary. Sotul i-a oferit in ciuda faptului ca era limitat o dragoste nelimitata iar ea l-a ruinat si i-a adus chiar moartea. O bila neagra pt femei, una alba pt barbati. Se intampla ca in alte romane sa fie invers… da mai rar ;-P
cred ca fiecare femeie la un moment dat, in viata ei se regaseste in acest magnific personaj. dincolo de Emma Bovary si ce reprezinta ea, io gasesc fascinant pe flaubert, care a explorat, intuit si conturat cu atata sensibilitate si profunzime, celebrul “etern feminin”.
Nu prea m-a impresionat cartea. Am citit carti mult mai bune…