Esti aici: bookblog.ro » Cristi Mitran, SF/Fantasy » Lordul luminii
Lordul luminii
Autor: Roger Zelazny
Rating: 
Acum două săptămâni am făcut o recenzie la Mâna stângă a întunericului în care vorbeam despre cum unele cărţi nu trec testul timpului în timp ce altele o fac. Lordul Luminii a lui Roger Zelazny este cu siguranţă una din cărţile din a doua catergorie pentru că la 38 de ani după publicare s-a dovedit a fi o lectură fenomenal de captivantă, depăşind cu mult numeroase „opere” SF moderne.
O scurtă incursiune în mişcările literare ale secolului trecut îl încadrează pe Roger Zelazny în „New Wave”, unul dintre cele mai productive curente SF, împreună cu scriitori ca Phillip K. Dick, Ursula K. Le Guin sau Harlan Ellison. Zelazny este totuşi un povestitor clasic de mare talent, împletind ireproşabil mitologia antică şi motivele secolului XX.
Tocmai această sinteză dintre mitologie, gândire modernă şi povestire impecabilă face din Lordul Luminii un roman genial, al cărui principal atu este felul în care povestea se desfăşoară şi capătă noi valenţe neprevăzute. Am început să citesc romanul fără nici o idee despre acţiunea sa şi mi-a plăcut la nebunie felul în care totul se „răstoarnă”. De aceea nu o să zic absolut nimic despre ce se întâmplă.
Pot să spun doar că romanul este alcătuit din mai multe povestiri, şi chiar dacă această structură omoară acumularea gradată de tensiune şi suprimă punctul culminant, per total întreaga naraţiune este foarte reuşită. Dintr-o fantezie hindusă cartea devine povestea unui renegat care luptă împotriva sistemului, ale cărui dese insucese aproape îl transformă într-un erou tragic.
În timp ce scriam această recenzie am aflat (de pe blogul lui Jen, mulţumesc) că Nemira a retipărit recent această carte. În mod ironic acum titlul în română este Lordul Luminii, un titlu mult mai potrivit decât Domn al Luminii cum se numea în ediţia pe care o am eu (şi care era şi numele folosit iniţial în această recenzie). Costă vreo două sute de mii aşa că treceţi la treabă.
Nu vreau să spun mai multe deoarece mi-e teamă că aş strica totul, aşa că oricât de mult aş vrea să discut despre aceast roman o să spun doar că totul se rezumă la asta: trebuie să-l citiţi.
Cinci stele din cinci, probabil cea mai bună lucrare a lui Zelazny.
Reviewer: Cristi Mitran
Good boy… Daca scriai de rau de Mr. Z. nu intra recenzia
That being said, mie Lord of Light nu mi se pare cel mai tare roman al lui. Amber va ramane ‘prima iubire’ pentru ca asa am inceput, dar sunt si altele care mi-au placut mai mult ca LoL (A night in the lonesome October, This Immortal, o gramada de nuvele…).
E superba cartea. Imi place cel mai mult felul in care deduci tu ce se intampla, cine e fiecare, cum s-a ajuns in situatia asta.
Autorul nu zice niciodata ce s-a intamplat in trecut, ci iti dai seama din diverse indicii pe care trebuie sa le vezi in dialogul dintre personaje, intr-o vorba spusa aparent la intamplare – de ex tot face referite la Aspect si Attribute, dar ce inseamna exact le cam deduci tu din toata cartea, sau faptul ca astia erau supravietuitori de pe Pamant, sau ce fusese fiecare inainte si cum ajunsesera zei – chiar si dupa multe recitiri descopeream ceva nou, si s-a dus contorul mult in sus, la cartea asta, poate mai mult ca la oricine altcineva, cand e vorba de recitirea ei.
Imi place atentia imensa la detalii, de ex chiar si modul in care il saluta fiecare pe Sam, in primul capitol, in functie de relatiile dintre ei si istoria lor. Asta pe langa o poveste si o imaginatie iesita din comun in ce priveste cartea in general.
[...] Venit după Lordul Luminii şi Cronicile din Amber, Eye of Cat este opera unui scriitor excelent aflat la apogeul carierei sale. Atenţia lui Zelazny pentru cultura pe care o ilustrează (în cazul acesta cultura Indienilor Nord-Americani) este cu adevărat remarcabilă. Între capitolele romanului găsim introduse scurte povestiri şi mituri indiene reinterpretate de autor, uneori în forme comice, care servesc drept alegorii pentru firul narativ principal. Această atenţie este evidentă chiar din titlu, unde observăm că lipseşte articolul hotărât (e Eye of Cat, nu Eye of the Cat), la fel ca în toate miturile indiene, unde există un singur Coiot, un singur Urs, sau un singur Bolovan Călător. În acestă tradiţie, există şi un singur Cat, care devine o personificare metamorfică a vânătorii şi a destinului implacabil. [...]