Esti aici: bookblog.ro » Alin Gogan, Lit. contemporana » Un veac de singuratate
Un veac de singuratate
Autor: Gabriel Garcia Marquez
Rating: 
Sunt un fan al cartilor lui Marquez. Pot sa afirm asta fara nici un dubiu, cu atat mai mult cu cat am impresia ca este unul din acei scriitori pe care fie ii indragesti, fie nu. Faptul ca ii cunosc opera se datoreaza insa unei fete exceptionale, nu pentru ca l-am descoperit de unul singur asa cum ar trebui. Eram cu ea atunci cand a cumparat de la o librarie una din cartile lui Marquez, si m-a intrebat despre Un veac de singuratate. I-am spus ca nu am citit-o, ceea ce a deranjat-o destul de tare, si a pornit sa rezolve problema. Am mers la ea, unde mi-a inmanat cartea spunandu-mi ca este una din acelea pe care orice om care citeste trebuie sa o aiba in lista cartilor deschise de el. La sfarsitul zilei am ajuns sa citesc primul capitol cu ea dormind la mine in brate. Am tinut sa scriu acest detaliu pentru ca despre asta vorbeste Marquez in cartile sale. Tema care nu dispare niciodata din opera sa este dragostea.
La prima vedere detasat de traiectul prozei sale, Un veac de singuratate este cu siguranta creatia sa de varf, lucrare in care a adoptat ca stil realismul magic. Scrierea vizeaza realitati sociale, spirituale si politice ale unui spatiu sud-american vazut dintr-o perspectiva moderna.
Cartea se dezvolta pe doua planuri. In primul rand, autorul pune in rama istoria unei familii si istoria orasului in care locuieste vreme de peste un veac. Substratul acestei povesti il reprezinta cel de-al doilea plan, acela al semnificatiilor care proiecteaza evenimentele intr-o poveste a reeditarii istoriei Columbiei si in acelasti timp o parabola a omului, de la revelatie pana la apocalipsa.
Macondo este numele orasului fictional, inspirat din Aracataca – orasul natal al autorului, care ia nastere atunci cand familia Buendia se stabileste langa un rau. Jose Arcadio Buendia, capul familiei si cel care a intemeiat orasul traversand muntii, devine interesat in misterele universului atunci cand in Macondo soseste un grup de tigani. De fiecare data cand acestia viziteaza orasul, Jose Arcadio intra in febra descoperirilor, isi face planuri si se izoleaza de lume, incercand cu incapatanare sa redescopere cate ceva. Cuprinsul cartii portretizeaza cele sapte generatii ale neamului Buendia care se dezvolta ca prezente epice, autorul imbinand in acelasi timp detalii despre propria viata si familie.
Tema dragostei, asa cum este vazuta in roman, ar putea fi singura cale de salvare a umanitatii, daca aceasta n-ar sfida normele morale, transformandu-se in ridicol. Redusa la stadiul de instinct, Marquez blameaza acest aspect al dragostei ca un factor distructiv pentru civilizatia umana. O lume intreaga evolueaza intr-un ritm fabulos si ametitor doar pentru a reveni la punctul de plecare, in acelasi cerc vicios care ar putea fi spart numai de un sentiment pur de dragoste.
Un veac de singuratate este fara indoiala cea mai pretioasa lucrare a lui Marquez, care isi merita cu prisosinta cele cinci stele acordate pentru o carte exceptionala.
Imi mentin parerea ca Garbiel Garcia Marquez este acel gen de scriitor care este fie iubit, fie contestat, fiindca lucrarile sale lasa putin loc pentru o cale de mijloc. Dar indiferent daca este sau nu pe placul unui cititor, Un veac de singuratate este o carte care trebuie sa se regaseasca in biblioteca.
Reviewer: Alin Gogan
O carte excelenta!
Da.. “Un veac de singuratate” e in mod sigur o carte care merita citita.
Frumoasa carte, dar frumoasa si povestea descoperirii ei de catre reviewer.
da…. superba…. daca n-ar mai fi carti asta ar fi cartea pe care as recit-o iar si iar si iar
Cu carti de Marquez, facute cadou prietenei mele nu am dat niciodata gres
.
Bineinteles le citeam si eu inainte
Am citit-o in urma cu 3 ani…la mine e mai complicat..,nu retin niciodata, in intregime, subiectul unui roman, cu atat mai putin personajele. Cu Un veac de singuratate e alta poveste…am citit-o cu mai multa usurinta decat Dragoste in vremea holerei, pe care am abandonat-o dupa catvea pagini…poate voi relua lectura, stiu ca se merita
cu sigurantxa ‘un veac de singuratate’ e o capodopera. merita citita, merita digerata in timp.
Banuiesc ca este un site pentru initiati. Dincolo de superlative vroiam sa vad daca mai sunt si altii care s-au pierdut printre intrebari. Vad ca toata lumea a prins din prima ideea cartii. Eu nu.
Felicitari pentru comentariu.
Excelenta atat ca stil cat mai ales ca subiect.Marquez este fara indoiala unul dintre marii scriitori ai secolului trecut.
Oare Marquez mai este actual?
ma tot gandesc ca in ultimul timp,aflandu-ne in era calculatoarelor si tehnologiei am uitat cum e sa mai citim o CARTE.multe par carti dar prea putine sunt cu adevarat.iar “cien anos de soledad” este o carte pe care nu o uiti vreodata….
[...] Am spus, in prima mea recenzie facuta pe bookblog, ca Un veac de singuratate este lucrarea de varf a lui Marquez, si totodata un varf al realismului magic. In schimb, Dragostea in vremea holerei introduce o naratiune care seduce si in acelasi timp sensibilizeaza cititorul in legatura cu ideea unei iubiri neingradite de barierele timpului, naratiune care in acelasi timp poate fi privita ca o viziune simplista a dragostei, de catre cititorul care este neatent si intra in capcana stilului fermecator al artistului numit Marquez. [...]
[...] Cartea noptilor este romanul sau de debut, iar ca forma si stil, singura lucrare cu care eu o pot compara este Un veac de singuratate. In mod evident, romanul lui Marquez se afla intr-o categorie proprie, de la stilul si planurile abordate pana la relatiile intre forma si fond (pentru o scurta aprofundare puteti vedea recenzia aici). Cartea noptilor incearca sa se apropie de lucrarea lui Marquez pe cateva fronuri, iar pe unele dintre ele reuseste chiar foarte bine. [...]
[...] Cu un flux ce trece dintr-un timp al povestiri in altul, dintr-o perspectiva in alta, lipsit de dialog, care creaza constiinta dictatorului prin constiinta colectiva a populatiei, Toamna Patriarhului este a doua dintre cele trei mari capodopere ale lui Marquez, alaturi de Un veac de singuratate si Dragostea in vremea holerei (a carei recenzie sper sa apara in curand). [...]
[...] Am stat ceva vreme si m-am gandit cum sa incep recenzia unui roman clasic fara sa iau initial in calcul faptul ca am mai scris despre o carte pe care eu o consider clasica (pentru detalii vezi recenzia nr. 1 din lista). Apoi mi-am amintit ca, dupa Solaris s-au facut doua filme. Primul a fost si el un clasic, dar a fost facut de Tarkovski acum mai bine de 35 de ani. Al doilea a fost cu George Clooney, iar regizorul s-a gandit ca doar asta e important pentru spectatorul obisnuit. [...]
O carte exceptionala! Uneori apasatoare, uneori greu de inteles, dar mereu frumoasa. Nu e oare aceasta insasi definitia dragostei?
La mine a fost o situatie asemanatoare cu a ta:un prieten de-al meu din Mexic citea cartea asta asa ca m-am hotarat sa o citesc si eu.Dupa un timp am aflat cu dezamagire ca el nu a terminat-o,dar mie mi-a placut extraordinar de mult.A fost prima carte de Garcia Marquez pe care am citit-o,cea care m-a facut sa vreau sa citesc si alte carti ale sale…
[...] Toamna Patriarhului este a doua dintre cele trei mari capodopere ale lui Marquez, alaturi de Un veac de singuratate si Dragostea in vremea holerei (a carei recenzie sper sa apara in curand). O recenzie de: [...]
Dragilor, si eu il indragesc pe Marquez si ma bucur ca am gasit un blog cu amatori…
Momentan citesc A TRAI PENTRU A-TI POVESTI VIATA si ma lasa fara respiratie. Incredibil cata experienta are omul asta intr-ale scrisului, cum stie sa manipuleze cititorul, cat de bine si de veridic ii ies descriile, totul e apoteotic!
Cititi romanul acesta penultim si nu veti regreta!!!