Esti aici: bookblog.ro » Alice Teodorescu, Biografii/Memorii » Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă
Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă
Autor: Haruki Murakami
Rating: 
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Iuliana Oprina
324 pagini
ISBN: 978-973-46-1556-8
Murakami scriitorul versus Murakami omul
Pain is inevitable. Sufference is optional.
În Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă Haruki Murakami își dezvăluie o cu totul altă față, o latură a personalității care pe mine m-a surprins foarte tare, fiind obișnuită cu stilul metropolitano-fantastic al romanelor sale fantasy desprinse dintr-o Japonie cosmopolită și occidentalizată. De această dată stilul său este clar și simplu, fără fraze alambicate sau ”floricele”, însă de o profunzime limpede, cu metafore și aforisme ce îndeamnă la meditație asupra sensului existenței fiecăruia dintre noi.
Așa cum mărturisește însuși scriitorul în prefața romanului său, această scriere reprezintă însumarea gândurilor sale scrijelite de-a lungul anilor în care și-a măsurat existența între maratoane și cărți publicate, conferințe și cursuri, călătorii în SUA și Hawaii. Autenticitatea notițelor este dată tocmai de modul în care au fost rearanjate pentru a crea acest roman autobiografic, întrucât capitolele marchează un alt colț al lumii în care Murakami se afla, cât și data. Astfel, cele 9 capitole se derulează între 5 august 2005 și 1 octombrie 2006 și prezintă cursul neclintit al zilelor de antrenamente asidue pentru un nou maraton. Alegoria alergatului de cursă lungă pentru a prezenta ”meseria” de scriitor este una cât se poate de interesantă, pentru că, așa cum alege și Murakami drept motto citatul despre suferința ca opțiune, tot astfel pot spune și eu că cele două profesii reprezintă un tip de suferință voită, prin alergat împingându-și limitele trupești, iar prin scris pe cele spirituale și imaginative.
Mai mult decât atât, alergatul devine o disciplină autoimpusă drept condiție pentru a putea crea opere valoroase, romane pline de semnificații, pentru a putea accesa resursele stocate adânc în interior – Murakami, de altfel, consideră scrisul drept o activitate solicitantă și din punct de vedere fizic, tocmai pentru că își petrece numeroase ore la birou, concentrat în același punct, antrenându-și mintea, dar și trupul, încordându-și fiecare mușchi pentru a pune în mișcare resorturile talentului. Acțiunea de a scrie devine, deci, o acțiune extrem de disciplinată, contrazicând imaginea scriitorului ca persoană neglijentă și viciată. El afirmă, la un moment dat, în acest roman, că este încântat să ofere această nouă perspectivă asupra imaginii autorului, întrucât în Japonia rezidă stereotipul creatorului dezordonat și dezorganizat.
Dar care sunt cauzele care au declanșat nevoia de a alerga și de a scrie, până la urmă? Murakami nu dă o explicație punctuală, ci le prezintă drept nevoi ce s-au născut brusc, pe care le-a conștientizat, îndrăgit și urmat (a renunțat chiar la barul său de jazz, afacere foarte profitabilă pe vremea aceea, pentru a se dedica întrutotul scrisului), cu toată puterea și cu avânt, lăsând în urmă un stil de viață pentru a adopta unul complet opus, dar căruia i-a rămas fidel până în ziua de azi. Nevoia de a scrie s-a declanșat în momentele de alergare, când mintea se elibera de constrângerile cotidiene și descătușa imagini, idei și personaje, alergatul devenind, în final, cauză și efect pentru scris: Majoritatea lucrurilor pe care le știu despre scris le-am învățat alergând în fiecare dimineață este subtitlul unuia dintre capitolele-mărturii.
Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă este o explicație subtilă a transformării lui Murakami într-un scriitor de succes, într-un atlet cu scopuri înalte, într-un filosof – cartea trebuie citită pentru că îndeamnă la meditație, pentru că pune în discuție numeroase teme cărora nu le dă un răspuns general valabil, ci propriul răspuns (alergatul devine metodă de psihanaliză și de redescoperire sau descoperire a valențelor multiple pe care sinele le îmbracă) cum ar fi autocunoașterea, scopul nostru în lume, depășirea limitelor, creația etc. Dacă l-ați mai citit pe Murakami este cu atât mai necesară citirea acestui roman autobiografic, pentru că veți afla lucruri inedite despre ”maniile” sale ca scriitor, pentru că va fi un prim contact cu mintea autorului, lucidă și ordonată (contrar așteptărilor mele), pentru că va fi o adevărată revelație.
Scris de Alice Teodorescu
God I want this book. aaah. It’s must for Christmas. I simply love Murakami’s writing.
I love Murakami, too
My ambition is to read all of his novels and I think I’m doing a pretty good job so far…