Comments on: Cartea şoaptelor

By: Navigand pe bloguri: Kapricorn K 13 – “Cartea soaptelor” cea mai buna carte din ultima vreme « Cartea Soaptelor

Fri, 19 Mar 2010 17:41:07 +0000

[...] în apărarea acestei afirmaţii) roman româno-armenesc sau armeano-român găsiţi pe Bookblog aici – e scrisă de Cristian Sîrb, care dealtfel m-a şi convins să-mi cumpăr cartea. Ce mult aş [...]

By: C.SÎRB

C.SÎRB — Mon, 01 Feb 2010 14:51:48 +0000

Da, mi-a stat tot timpul “pe limbă” să pomenesc în recenzie şi despre lipsa oricărei urme de ranchiună, a tendenţiozităţii şi m-am luat cu altele… În timpul lecturii asta chiar “sare” în ochi în mod plăcut.

E valoroasă şi reparatorie şi mărturia d-lui Vosganian, dar minunată-i şi scriitura!

By: MIHAELA MOCENCO - KAMBERIAN

MIHAELA MOCENCO - KAMBERIAN — Mon, 01 Feb 2010 14:33:54 +0000

Excelenta carte-martor fidel si tacut al unor vremuri grele traite de comunitatea armeana.

Impresioneaza prin calmul, luciditatea, impartialitatea cu care autorul evocata pagini de istorie, pagini de viata si de moarte , pagini de supravietuire si de continuitate a traditiilor armene.

Impresioneaza faptul ca atata durere indurata de niste oameni de o aleasa educatie, noblete si scoala a vietii, nu este evocata patimas, dusmanos, tendentios, vindicativ.

O carte care m-a impresionat si m-a marcat , mai ales si prin prisma faptului ca undeva in negura timpului si arborelui meu genealogic au existat strabunici care au trait aceeasi viata cu cea a personajelor…

Pagini de istorie, pagini de viata, invataturi pentru o generatie din ce in ce mai maruntita de armeni.

By: Revista blogurilor, 1-9 noiembrie

Revista blogurilor, 1-9 noiembrie — Thu, 12 Nov 2009 10:36:40 +0000

[...] v-a plăcut recenzia la Cartea şoaptelor şi vreţi să citiţi mai mult, găsiţi aici o însemnare mai [...]

By: C.SÎRB

C.SÎRB — Wed, 11 Nov 2009 12:02:27 +0000

( chestia cu cea mai bună carte din literatura română post ‘89 am scris-o cu maximă limpezime în recenzie… Deh, uneori mai sărim peste. Mi se întâmplă şi mie. (

“Prin forţa, întinderea fără fisură a povestirii şi dezinvoltura ei bine măsurată, prin umorul ei tragic, teluric, de bravă „modă veche” (în epoca deconstrucţiei şi-a poalelor în cap), opus-ul acesta cu valenţe de epopee homerică întrece în valoare (potrivit şi părerii altor cronicari care i-au făcut întâmpinarea) mai tot ce s-a scris şi-a apărut în literatura română post-comunistă.”

By: C.SÎRB

C.SÎRB — Wed, 11 Nov 2009 11:59:03 +0000

Of, practic te-ai autosugestionat cu propriile răspunsuri, pe măsură ce înaintai în comentariu! Care deranj? Era doar un răspuns aplicat din partea mea. Nu unul ostil. Şi nu ţin minte episodul cu buzduganul… (?)Mă referisem ceva mai acid la “generaţia cu fes” a egoficţioniştilor de la Polirom.

Nu am nici o altă “carte de suflet” din literatura română post-comunistă. De “aia” mi-e “uşor” să o desemnez pe cea a d-lui Vosganian. “Dimineaţă pierdută” nu m-a stârnit nici pe departe, estetic, precum Cartea şoaptelor.

Nu pot confunda impresia puternică lăsată de ororile narate într-o anumită carte cu cea iscată de literatura de înaltă calitate.

La textele mele, chiar TE ROG să fii mereu ‘dintr-o bucată’ – deşi la ăsta de faţă nu văd unde ai fost, pasămite, atât de drastică… Pe mine nu mă ajută nici nu mă încântă osanalele binevoitoare şi, mai ales, nejustificate. Ideea de ‘osana’ (adresată unui om), în genere, nu mă seduce.

By: beth

beth — Wed, 11 Nov 2009 07:43:50 +0000

Da, acum văd că te referi doar la autori români. Iar eu am citit anul acesta „Arhipelagul…” şi „Pavilionul…” ale lui Soljeniţîn. M-au cutremurat.
Chiar şi aşa, eu (abia:)) anul acesta i-am citit pe Ioan Petru Culianu („Arborele Gnozei” şi „Jocul de smarald”), pe Florin Ţurcanu („Mircea Eliade. Prizonierul istoriei”) ori pe Nicolae Steinhardt („Jurnalul fericirii”). De asemenea, tot anul acesta mi-au plăcut Gabriela Adameşteanu („Dimineaţă pierdută”) şi George Bălăiţă („Lumea în două zile”).
De altfel, am multe cărţi „de suflet”. Mi-e greu să o aleg pe „cea mai”.
Dar nu am nimic împotriva celor care pot
Oricum, “Cartea şoaptelor” e o carte deosebită. Iar eu mulţumesc pentru găzduire. Simt, aşa, un aer mai rece… O fi de la buzduganul pe care mi l-am aruncat mai demult?
Ce să fac? Pe mine aşa m-au croit: dintr-o bucată!
Mulţumesc din nou şi scuze pentru deranj.

By: C.SÎRB

C.SÎRB — Tue, 10 Nov 2009 11:15:26 +0000

Foarte frumos comentariu! Mulţumim.

Totuşi, ‘Cartea şoaptelor’ este cea mai bună (din literatura română!) citită DE MINE în ultimele 12 luni, una din cele mai bune ale ultimilor 20 de ani! Este o carte care se va aşeza singură, cu sau fără recenziile noastre, pe raftul întâi!

Nu va deranja pe nimeni (în afară, poate, de statul turc şi de nostalgicii stalinişti) “subiectivismul” ei. E, totuşi, literatură.

Harul de povestitor al d-lui Vosganian este comparabil doar cu al lui M. Cărtărescu. Ceilalţi rămân, hăăăt, în urmă, cu postmodernismul lor egocentrist cu tot. Le urez să recupereze cât mai curând.