Haruki Murakami - It's too good to be Japanese
Scris de Andrei Rosca • 4 aprilie 2006 • in categoria Biografii/Memorii
De fiecare data cand termin o carte a lui Haruki Murakami imi vine sa o iau de la capat. E regretul ala de dupa ce termini o carte foarte buna.
Cred ca am citit tot ce a aparut de Haruki Murakami pe la noi. Pentru ca e un autor care fie nu iti place, fie devii dependent de el. Nu stiu, dar nu cred ca exista cale de mijloc.
Nu stiu foarte multe lucruri despre el, decat ca este japonez, ca a fost multi-premiat, ca a fost proprietarul unui bar, ca gateste foarte bine si ca este expert in jazz, si bineinteles, in literatura. Partea cu barul, gatitul si cu muzica am descoperit-o citindu-l.
Cartile lui Haruki Murakami n-au nicio legatura cu Japonia pe care o stiti, cu samurai, codul onoarei, cu gheise si cu multa multa ordine. Vorbeste despe o Japonie contemporana care si-a pierdut identitatea, despre oameni dezradacinati, in cautare de sensuri.
Niciuna dintre cartile lui nu are final previzibil. Dupa fiecare dintre ele ramai cu un sentiment straniu, pe care nu il pot defini aici. Scriitura lui nu este grea, nu intra foarte profund in psihologisme sau in metafore, desi romanele lui sunt si psihologice si metaforice. De multe ori, cartile lui sunt colorate de personaje neasteptate, niste animale umanizate si foarte misterioase, dar destul de naturale ca aparitii.
Ieri am citit "Dupa cutremur" - ultima aparitie la Polirom din seria Haruki Murakami. Nu va sfatuiesc sa incepeti cu asta daca vreti sa cititi Murakami (mai bine cu "Padurea Nordvegiana"). « Dupa cutremur » cuprinde o serie de nuvele, fiecare fiind legata de cutremurul din `95 din Kobe, Japonia. Prima este despre un barbat parasit de sotie, a doua despre un pictor urmarit de un cosmar, a treia despre un tanar care si-a pierdut credinta, a patra despre o femeie care incearca sa scape de trecut, a cincea despre o broasca uriasa si foarte culta care incearca sa salveze Tokio de cutremur :) si ultima despre un scriitor prins intr-un fel de triunghi amoros. Asta foarte foarte pe scurt. Toate sunt pline de talc si toate se petrec dupa cutremur.
Ca o concluzie, literatura lui Haruki Murakami este misterioasa, frumoasa de iti taie respiratia, usor dureroasa, si mereu suprinzoatoare.
Este un autor care merita citit macar o data.
Lectura placuta !
Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Justyn spune:
O singura persoana mai cunosteam care era pasionata de scriitura lui Murakami. Intr-adevar, este un prozator exceptional, cu o imaginatie salbatica, insa domesticita, care ajunge sa te vrajeasca de la primele randuri ale cartilor sale. Iar ceea ce este si mai fascinant este intertextualitatea, miturile pe care le invie intr’o maniera inedita, acestea fiind dominate de note dulci-amarui de muzica simfonica, usoara si… mai ales de jazz. Personajele sale sunt intr’o continua cautare ce ia sfarsit intotdeauna, asa cum ai zis, nu tocmai cum ne’am astepta. Eu as recomanda pentru o prima lectura “Kafka pe malul marii” si “Iubita mea, Sputnik”, cele mai reprezentative pentru imaginarul lui Murakami (cel putin asa le gasesc eu).
-
alina oshima spune:
Ar trebui sa astept sa termin cartea dar e obositor sa acorzi sanse unuia ca Murakami.Sunt la”In cautarea oii fantastice”cu un inceput anost si multe vorbe simple si goale care credeam ca ma vor destinde.Cum reusesc cele ale lui Kafka( pe care ar fi fost bine sa nu-l mentionez aici)si cele din Cronica pasarii-arc.Asa ca m-am trezit dintr-o data k am imprastiat banii la polirom pe un mare nimic.Doua carti care m-au trezit din agonie si mi-au salvat integritatea(sunt nemaipomenit de potrivite la 20 de ani) ‘Padurea norvegiana’ si ‘La capatul lumii, in tara aspra a minunilor’.
DE VANZARE CU 15 LEI UNA:In noapte
Kafka pe malul marii
Elefantul a disparutscrieti un comentariu si revin cu detalii
-
aly spune:
Sincer, nu cred ca a fost o singura carte de a lui Haruki Murakami care sa ma fi dezamagit. “Kafka pe malul marii”, fiind si prima citita, cred ca am recitit-o de vreo… 2-3 ori si inca as mai face-o. Haruki Murakami are un “ceva” special, care te atrage, cartile lui fiind o imbinare reusita de mister si imprevizibilitate. Cu toate acestea, nu e greu sa observi ca anumite lucuri se repeta mai in toate cartile lui: pisicile, jazz-ul joaca un rol destul de important. In ciuda acestui lucru, fiecare carte e ceva nou :)
Raluca spune:
15 aprilie 2006 | 1:25 am
Crezi ca acest ,,portret” al societatii japoneze contemporane este adevarat? Sau exagereaza pentru a sublinia ceva? Pana la urma japonezii sunt faimosi -printre altele- pentru traditiile la care nu au renuntat nici pana astazi.