Comentarii la: Jurnal 1981-1984

De către: man

man — Mon, 15 Oct 2007 20:20:34 +0000

Ai dreptate, Silviu. Dupa mine, reactia dupa ’90 apropo de exil a fost pentru ei ca o a doua moarte, bonus. Sa dea Dumnezeu ca lucrurile sa se schimbe, iar visul bibulevardier sa se indeplineasca. Asta, insa, nu se va face decat prin rostire. Care ne revine noua, celor care cred sincer ca d-na Lovinescu et al. nu erau agenti americani meniti sa submineze glorioasa economie comunista.

De către: Silviu Toma

Silviu Toma — Mon, 15 Oct 2007 10:28:04 +0000

Generartia anilor ’90 nu i-a vazut pe cei din exil ca find “prieteni”. Eram copil pe atunci, dar mai tin minte formulari de genul: “Ei au fugit din tara, acuma traiesc bine, daca tot tin cu Romania de ce nu vin aici?”, atitudine intarita si de retorica oficiala a puterii. Adica noi am ramas aici, am suferit, sa fim lasati in pace.
Pentru anii ’90 aceasta atidutine a fost o a doua “cortina de fier” pe care de data asta ne-am facut-o de unii singuri.
Putini au stiut sa vada dincolo.
Sunt sigur insa ca lucrurile se schimba, iar la finalul acestui deceniu vom avea alta perceptie despre exilul romanesc.

De către: man

man — Sun, 14 Oct 2007 17:45:35 +0000

intr-adevar, jurnalul national a sters acel link. am gasit insa textul integral reprodus aici :

http://ortodox.net/article.php?story=20050131105847875

De către: tibi

tibi — Sun, 14 Oct 2007 11:13:30 +0000

Lumea exilului romanesc este si azi putin cunoscuta, mai ales de generatiile post decembriste si cartile ce abordeaza acest subiect in care includ si memoriile doamnei Lovinescu, vor fi adevarate mine de aur pentru istoricii ce vor studia utopia negativa ce a fost comunismul romanesc si de aiurea.N-am gasit materialul despre atmosfera de la Europa libera, mentionat in recenzia avizata a lui S. Man.As fi recunoscator daca autorul recenziei, mi-ar da mai multe date despre acel articol
tibi

De către: man

man — Fri, 17 Aug 2007 16:56:54 +0000

Cu atat mai amar cu cat Virgil Ierunca s-a stins nu de prea multa vreme.

tineti minte pasajul din “Usa interzisa” in care G. Liiceanu le spune celor doi “Ierunci” : “Va astept in Romania, la intersectia dintre bulevardele Monica Lovinescu si Virgil Ierunca?”. O formula la fel de relevanta ca replica dvs. : “Adevarata nedreptate a exilului a fost pana la urma postcomunista, si le-am facut-o noi, tara, nu vreun â€˜regimâ€™ oarecare”, pentru care va multumesc.

PS : Humanitas a lansat recent “Cuvantul din cuvinte”, romanul Monicai Lovinescu, scris prin anii ’50 si publicat pentru prima oara in limba romana. Un briefing gasiti aici : http://www.humanitas.ro/carti/carte.php?id=2355

De către: m

Sat, 04 Aug 2007 08:34:38 +0000

M.L. e si azi singura acolo si, la drept vorbind, uitata. Adevarata nedreptate a exilului a fost pana la urma postcomunista, si le-am facut-o noi, tara, nu vreun ‘regim’ oarecare. E pesemne cel mai trist lucru, pe care nici ei nu-l pot marturisi. Acesti oameni au avut ceva eroic, toata lumea lor avea ceva meschin, de viespar provincial (de aceea o evita cat putea Cioran) si totodata inaltator. Au fost poate ultimii oameni care au facut ceva consistent pentru tara, sacrificandu-si destinele.
Totul, in zadar. Astazi suntem intr-o alta lume, in care efortul lor pare bizar si, cu adevarat, de neinteles. Cand simt ca avem de tinut doliu dupa o lume care nu va mai reveni niciodata, la ea ma gandesc.
Va multumesc ca mi-ati amintit-o.