bookblog.ro

---

Jurnal II. Jurnal indirect 1926-1945

Scris de • 13 October 2007 • in categoria Biografii/Memorii, Integrala de autor

Autor: Mihail Sebastian
Rating: Jurnal indirect - recenzii carti

Mihail Sebastian - recenzie carti

"As vrea ca paginile acestor cronici sa-si pastreze mereu indarjirea si pasiunea cu care le-am scris. Ele rezuma infrangeri si victorii, dincolo de care cine n-a fost de fata nu va sti niciodata cate eforturi se ascund, cate crancene suferinte, cate orgolioase taceri".

Iata rezumata in trei randuri toata istoria vietii de publicist a lui Mihail Sebastian. Tonul articolelor este ferm, cuvintele se inlantuiesc cu verva si nu dau prilejul aparitiei unor indoieli. Autorul spune si argumenteaza. Se include pe sine. Frazele lui au efectul soarelui ce te loveste direct in cap. Se implanta in tine si te obliga- si tu, rusinat, te supui- sa cauti nuantele. Te obliga sa privesti- atent, se intelege!- la tine si la ceilalti. La primavara si suferinta. Sa-ti scrutezi trecutul si sa te pui pe treaba. Ai mult de munca, multe de simtit, de experimentat, de trait.

Jurnal II nu este propriu-zis un jurnal. Este o colectie de articole si scrisori pe care Mihail Sebastian le-a scris in perioada 1926-1945. Scrisorile, indreptate catre prietenii intimi (Camil Baltazar si Camil Petrescu) sunt cele din care razbate un suflu mai concret, in ele sunt descrise zbuciumul sufletesc imediat, saracia, proiectele, rugamintile si dulcile aduceri aminte.

Foiletoanele sale respira in cea mai pura forma viata teatrala, cafeneaua literara, cronici literare, satire, fresce ale vietii dintr-un mic targ de provincie, clisee, note de caltorie si idei politice. Articolele se nasc in functie de circumstante interne sau externe. Daca (aflat la Paris) i se face dor de tara, va scrie implicit si despre urbea natala dunareana, despre meschinariile, puritatea primitiva a locuitorilor ei, despre ratarile care sunt tragice aici, iar plictiseala si mediocritatea- suverane; de este cuprins de melancolie si decadenta, va elogia figura unui Toulouse-Lautrec, de pilda. Toate descrierile sunt insa pline de aportul lui intim, patimile si elanurile autorului razbatand din bogatia de cuvinte.

Unele dintre cuvintele sale si-ar merita cu prisosinta includerea intr-o antologie de aforisme: "Cand vrei sa daruiesti altuia o emotie proprie tie si te slujesti pentru asta de mijlocul ingrat al argumentului, risti nu numai sa nu izbutesti a convinge, dar sa-ti bagatelizezi entuziasmul, spunandu-l intr-un chip strain lui". Alege pentru zugravirea personajelor romanesti vorbe care le fac pe acestea interesante, reiesind un tot care ii place insusi autorului ("...acest formidabil Colas Breugnon, tamplar, filozof si incercat cunoscator de vinuri"). Nu ii este teama de extreme, se entuziasmeaza in fata unor autori si a cartilor lor si ii desfiinteaza transant ("cel mai prost volum de proza romaneasca") pe altii.

Mihail Sebastian are calitatea pe care o admira la ceilalti: este curios, este pasionat de aflarea unor stari noi, lucruri si locuri. Gustul pentru instabilitate, disperarea si placerea calatoriilor- evadarea dintr-un spatiu geografic comod, dar devenit prea stramt- sunt atribute pe care toata rasa semita le-a mostenit. Cartile il intregesc pana la un moment, dupa aceea este nevoie de apropierea vietii insesi, a oamenilor. Surprinde din autorii pe care-i "critica" paginile care-i biciuiesc sufletul, pe care le-a simtit profund si pe care le compara si le apropie sau le departeaza, pentru a le asimila mai bine. Reflectiile privitoare la tom sunt insotite si ajutate de juste si precise insemnari despre personalitatea autorului lui: fie ca-l cunoaste personal sau doar s-au ciocnit intamplator, ori dimpotriva, nu se vor intalni niciodata , Sebastian vadeste un interes asiduu in explorarea vietii autorilor dincolo de opera lor.

Ii plac povestile: fie ca-si aduce aminte cu nostalgie de eroul copilariei, baronul Munchausen, fie ca intrevede istoriile tuturor celor care alcatuiesc viata unui oras de provincie sau chiar capitala (Paris, Bucuresti) acestea ii dau sentimentul de pierdere in multime, in viata care "trece si peste ei si peste tine, sa-si implineasca rosturile ei". Descrierile de anotimpuri- interioare sau climatice- ne sunt aduse prin intermediul unor expresii nude, de calm sau agitatie, de candoare sau dezmat, filtrate toate de un barometru ce inregistreaza imperturbabil toate dispozitiile, toate sensibilitatile.

Viata politica este evocata ironic. Denuntarile sunt fatise (nu numai aici, de altfel), fara ascunzisuri, diletantismul, superficialitatea si incompetenta fiind criticate fara mila. Abordeaza teme care sunt si astazi valabile, printre care lichelismul politicienilor, trivialitatea "crizei cartilor" si lipsa unui program editorial inteligent sau intraductibilitatea lui Caragiale.

Mihail Sebastian a fost ca un rau de munte involburat caruia i s-a pus stavila prea curand. A vazut locuri multe, a adunat intamplari si ar fi devenit cu siguranta afluent de prim rang al culturii noastre. Si asemeni imaginii de pe coperta (Rene Magritte- Terapeutul), spiritul lui viu si curios, imaginativ, s-a lovit de obstacole, de credinte si interese personale, dar si-a redescoperit libertatea in momentul in care a vazut ca exista o usa, o scapare. Eliberarea lui a fost de a se lasa purtat de pasiuni si doruri.

O recenzie de: Ioana Ristea





Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Silviu Toma spune:

    Mihail Sebastian este un altfel de om decat omul de cultura crescut in comunism sau neocomunism. Poate suna ciudat, dar Mihail Sebastian este mai “european” decat multi dintre noi iar cartile lui sunt, pe langa alte semnificatii, un reper al rupturii: ce am fi putut fi in secolul XX si ce am fost de fapt.

    raspunde

  2. Paul spune:

    este acasi carte cu “jurnalul”?

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro