“Ce-i reproşez cărţii? Este scrisă în genul acela american în care sunt amintite realităţi din goana maşinii, fără nicio reflecţie profundă asupra lor. Parcă ar fi o carte scrisă de un om hrănit cu filme de duzină. Gândurile nu sunt duse la capăt, aspectele rememorate sunt groaznic de fragmentate, se face tranziţia între planuri temporale diferite fără justificare, într-un cuvânt o pălăvrăgeală de moş scriitor.”

Nu stiu daca ai citit vreuna din cartile importante ale lui Vonnegut, dar sper ca nu, pentru ca altfel ai fi descoperit aceeasi “palavrageala” in oricare dintre ele. De la un om care si-a scris inclusiv romanele in acest stil inconfundabil e greu sa te astepti sa publice o colectie de ganduri fugare si eseuri care sa se remarce prin coerenta discursiva, pretiozitate a formularilor, seriozitate, lipsa umorului negru si a ironiilor, constructie riguroasa, formalism…