- 19 aprilie 2006
- bookblog.ro
Cronica unei morti anuntate
Autor: Gabriel Garcia Marquez
Rating: 
Gabriel Garcia Marquez este unul dintre autorii contemporani de referinta, opera sa devenind cunoscuta in intreaga lume in principal datoarita romanului Un veac de singuratate (Cien Años de Soledad), pentru care a castigat si un mult ravnit premiu Nobel pentru Literatura in 1982.
Astazi imi propun totusi sa scriu cateva cuvinte despre unul dintre romanele sale scurte: Cronica unei morti anuntate.
Inspirat dintr-un articol de ziar pe care il citise in tinerete, romanul reda evenimentele din jurul uciderii lui Santiago Nasar de catre fratii Vicario, acestia crezand ca tanarul Nasar era cel care "furase" virginitatea Angelei Vicario, sora celor doi.
Viitorul sot al Angelei Vicario refuza casatoria cu aceasta din cauza ca nu este virgina, iar fratii acesteia decid sa se razbune si sa il ucida pe "vinovat". Intrebata care este numele acestuia, Angela spune ca este Santiago Nasar.
Misterul este creat de catre autor prin punerea la indoiala a veridicitatii marturisirii pe care o face Angela, sugerand astfel ca numele lui Nasar este spus pentru a acoperi identitatea celui care era de fapt vinovat.
Crima este una anuntata, insa nici un locuitor al satului nu face nimic pentru a o impiedica sau pentru a preveni viitoarea victima. Naratiunea este neliniara, in stilul tipic al autorului. Deasemenea, atmosfera incarcata de fantastic este una deosebita. In general, felul de a scrie al lui Marquez este inconfundabil.
Enjoy !
Reviewer: Anca
- 14 aprilie 2006
- Andrei Rosca
Al Doilea Razboi Mondial
Autor: Henri Michel
Rating: 
"Al Doilea Razboi Mondial"este o carte subtire, din mai multe puncte de vedere.
Are 130 de pagini in care sunt cuprinse foarte multe informatii, dar, din pacate, prezentate cam superficial. Cartea e mai degraba un rezumat al razboiului, scris fara inflorituri de istoricul francez Henri Michel. Acesta, desi un specialist in istoria celui de-al Doilea Razboi Mondial (i-a consacrat o viata de studii) nu are pic de talent in a prezenta informatiile pe care le detine facand din carte o lectura cel putin plictisitoare.
Partile bune ale cartii sunt cele cateva harti foarte bine realizate de la fiecare capitol si, deasemenea, modul in care a fost structurata informatia. Astfel cartea este impartita in cinci capitole mari: Succesele Statelor Fasciste, Imperiile Axei, Forta si Slabiciunile Marii Aliante, Victoria Aliatilor si Lumea la Sfarsitul Razboiului.
Per total, o carte destul de slaba, dar care ar putea fi folosita de cei ce vor sa isi sistematizeze cunostintele in legatura cu cel de-Al Doilea Razboi Mondial sau de persoanele ce vor sa isi clarifice cateva aspecte care tin de cronologia faptelor.
Reviewer: Andrei Rosca
- 13 aprilie 2006
- bookblog.ro
Shogun
Autor: James Clavell
Rating: 
Mariko-san, a fost karma ta sa mori acoperita de glorie si sa traiesti vesnic. Anjin-san, prietene, e karma ta sa nu parasesti niciodata acest pamant. A mea este sa fiu shogun." - Toranaga
James Clavell a incercat in "Shogun" sa faca o descriere a unei Japonii feudale (actiunea are loc la inceputul anilor 1600) fascinante, conduse dupa un cod strict de onoare (Bushido), o Japonie plina de intrigi si mister, de strategii militare si politica. Folosind ca observator personajul principal, un englez, John Blackthorne (Anjin-san), Clavell prezinta contradictiile care exista intre "lumea civilizata" si "paganii" din Orient.
Astfel, pilotul englez ajunge, din prizonier, samurai si hatamoto (sfetnic) al unuia dintre cei mai influenti seniori (daimyo) ai Japoniei, perioada de timp in care ajunge de la neintelegerea stilului de viata nipon la imbratisarea acestuia. Si diferentele sunt mari: de la imbracaminte si mancare, la modul in care vad moartea si datoria. Pentru Blackthorne, totul este necunoscut, totul este nou, asa cum cred ca va fi si pentru majoritatea cititorilor.
Desi cartea este o carte de aventuri, cu intrigi politice si militare, cu dragoste si ura, Shogun ramane totusi cartea unui personaj: Toranaga, senior de Kwanto, Cele Opt Provincii, cel mai important daimyo din tara, General-sef al Armatelor de Rasarit. Un geniu politic, un strateg militar extraordinar, acesta reuseste sa reuneasca Japonia dupa ani de framantari interne, readucand pacea pe Pamantul Zeilor. Totul se intampla in carte pentru ca asa vrea Toranaga, totul se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample, pentru ca Toranaga are destinul sau (karma), care este cel de a fi Shogun, conducator suprem al Niponiei.
"Shogun" nu poate fi prezentata pe deplin in cateva randuri. Stilul de viata, modul japonez de a gandi, codul Bushido, despre toate s-au scris si se vor mai scrie sute, poate mii de carti. James Clavell nu incearca sa descopere semnificatii si lucruri ascunse. El reuseste doar sa te faca sa doresti sa afli mai mult. Prin subiectul si intriga romanului, te vei simti atras catre o lume pe care nu o intelegi, dar pe care ai sa simti ca vei dori sa o cunosti cu atat mai mult cu cat este mai greu de inteles.
Reviewer: Bobby
- 10 aprilie 2006
- Andrei Rosca
Adolf Hitler – Directivele de razboi
Autor: H.R. Trevor-Roper
Rating: 
Cu aceasta carte am sa incep o serie de recenzii la carti ce trateaza cel de-al doilea razboi mondial, fiecare printr-o alta abordare.
Cartea de fata reprezinta mai degraba o culegere de documente istorice, majoritatea fiind directive de razboi date de Adolf Hitler. Trevor-Roper prezinta in ordine cronologica toate documentele redactate de Hitler inserand intre acestea scurte pasaje de legatura, care fac trecerea de la o etapa a razboiului la urmatoarea, ceea ce face ca lectura sa fie (putin) mai usoara.
Incepand cu planificarea atacului ce a declansat razboiul,asupra Poloniei (august 1939), si pana la data de 15 aprilie 1945, cu doar 15 zile inainte ca Hitler sa se sinucida fiecare moment important al razboiului este surprins si prezentat asa cum a fost vazut de catre Fuhrer, un personaj controversat, "geniu strategic si politic", "omul cel mai dur din toate timpurile" asa cum ii placea sa fie considerat. Cartea nu reprezinta o istorie a Celui de-al Treilea Reich ci, mai degraba, o modalitate de caracterizare indirecta a celui ce a fost Adolf Hitler.
Motivul pentru care cartea a primit doar 3 stele este faptul ca nu poate fi pur si simplu lecturata, fara alte cunostinte prealabile. O persoana care nu este cat de cat in tema cu ceea ce s-a intamplat in cel de-al doilea razboi mondial nu va reusi sa ajunga nici macar la celebra pagina 50. Pe de alta parte, cei ce au cunostinte de baza, pot urmari mai usor aceste "directive", pot intelege mai mult din ele, si, in final, pot sa isi faca o parere destul de corecta despre modul in care judeca, si, mai ales, actiona Adolf Hitler care, desi condamnat de multi (nu pe nedrept) va ramane in istorie ca omul care a dorit, a pregatit si a ales momentul declansarii unui razboi ce a cuprins intreaga lume, timp de trei ani tot el fiind cel care a si hotarat in linii mari desfasurarea lui.
- 7 aprilie 2006
- Raluca Alexe
Rosu si negru
Autor: Stendhal
Rating:
(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)
Despre ,,Rosu si negru" se poate spune ca este un roman de fictiune istorica. Aceasta inseamna ca cineva s-a gandit sa inventeze o poveste care este plasata intr-un moment foarte exact al istoriei, si ca pe tot parcursul desfasurarii actiunii vom intalni numeroase referiri la acel moment, la cauzele si efectele anumitor intamplari, si nu in ultimul rand la societatea acelui moment.
Romanul de fata isi anunta apartenenta la acest gen literar inca din subtitlu: ,,o cronica a anului 1830". A anului 1830, pentru ca in luna iulie a acelui an a avut loc Revolutia care a instaurat monarhia constitutionala, si care a marcat revenirea la valorile ,,napoleoniene", prabusind astfel Restauratia dinastiei Bourbon.. Ce ar mai fi de mentionat in introducere este faptul ca Stendhal a fost un sustinator al lui Napoleon la fel de aprig ca si personajul principal al cartii sale.
Actiunea nu este complicata si poate fi urmarita cu usurinta. Ba chiar s-ar putea sa va distreze gandurile si problemele pe care si le face Julien Sorel, personajul principal, si care sunt descrise amanuntit, aproape ca intr-un roman psihologic.
Julien este fiul unui tamplar dintr-un orasel din Franta care viseaza la o cariera militara si sa fie important, ca si eroul sau, Napoleon. Dar cum singurul mod de a ajunge cineva era prin intermediul Bisericii, acesta se pregateste sa devina preot. Punctul de cotitura este momentul in care primarul orasului, Dl de Ríªnal il angajeaza pentru a fi profesorul particular al copiilor sai. Acolo o cunoaste pe sotia primarului, Dna de Ríªnal, in privinta careia ajunge la concluzia ca este de datoria lui sa o seduca, ceea ce se si intampla; din pacate pentru mandria bravului erou romantic, care se considera un as in cucerirea femeilor, Dna de Ríªnal il accepta pe Julien numai dupa ce acesta incepe sa planga. Astfel, relatia lor dureaza pana cand adversarul politic al primarului afla si incepe sa imprastie zvonurile. Dna de Ríªnal reuseste sa il convinga pe sotul sau ca zvonurile nu sunt adevarate, iar pentru a evita alte scandaluri, Julien este trimis la o scoala de preoti, unde prin ipocrizie castiga admiratia directorului dar gelozia colegilor. Drept urmare este recomandat ca secretar personal al unui marchiz in Paris.
Julien nu reuseste sa se integreze in societatea pariziana care il ,,condamna" inca de la inceput din cauza originii sale umile. Reuseste insa sa o faca pe Mathilde, fiica marchizului sa se indragosteasca de el, si chiar o lasa insarcinata. In mod evident, cei doi urmeaza sa se casatoreasca, dupa ce marchizul il innobileaza pe Julien, acesta din urma obtinand in sfarsit rangul ravnit si puterea politica ce ii urmeaza. Totul ar fi fost bine daca Dna de Ríªnal nu ar fi trimis o scrisoare marchizului in care sa ii spuna ca noul nobil este de fapt un afemeiat si un manipulator. Astfel ca casatoria este anulata, si pentru a se razbuna, Julien o impusca pe fosta lui amanta; acesta nu moare, dar tanarul este totusi condamnat la moarte.
Nu am sa va spun daca acesta moare sau nu in final. Pana la urma este important numai pentru actiunea in sine.
Ce subliniaza Stendhal este ca Julien s-a pierdut in alegerea rosului armatei, sau negrului Bisericii. In acelasi fel si societatea, in special aristocratia acelei vremi este pierduta in alegerea valorilor napoleoniene sau a celor de dinainte de Napoleon pe care incearca sa le readuca la viata Restauratia. Si pana la urma, viata este un lung sir de alegeri, care iti dicteaza reusitele, sau, si mai grav, esecurile, nu?
Cat costa cartea Rosu si negru?
O recenzie de: Raluca Alexe
- 3 aprilie 2006
- Raluca Alexe
Litera stacojie
Autor: Nathaniel Hawthorne
Rating:
(ediţia în limba engleză)
Sunt doua lucruri care trebuie stiute inainte de a citi aceasta carte: primul este ca filmul ,,Litera Stacojie" nu seamana (aproape) deloc cu cartea ,,Litera stacojie"; al doilea este acela ca este o carte despre ,,americani" (ce-i drept, printre primii), scrisa de un american, care, frustrat de faptul ca strabunicul sau fusese judecator in cazul vrajitoarelor din Salem, a scris pentru americani un fel de ,,sa nu..." referitor la puterea societatii. Prin urmare, cine nu ii suporta pe americani probabil ca nu va vrea sa citeasca acest roman; e totusi interesant de vazut de unde a plecat si unde a ajuns acest popor.
Actiunea are loc pe la mijlocul secolului al XVII-lea, atunci cand ajung primii puritani din Europa in Boston-ul noului continent. Hester Prynne, o femeie puternica si rebela casatorita cu un barbat ,,de gheata" care nu o iubeste, ajunge aici impreuna cu alti emigranti, fara sotul ei, care urma sa vina la scurt timp. Dar timpul trece, si toti incep sa creada ca acesta a murit pe mare.
Astfel ca Hester se indragosteste de preotul Arthur Dimmesdale cu care are o fetita, pe Pearl (lucru care este doar sugerat de comportamentul celor doi). Normal ca intr-o societate in care se considera ca orice contact fizic este un obstacol in calea comuniunii cu Dumnezeu, si ca oricum o femeie trebuie sa fie a unui singur barbat, aceasta relatie a fost considerata un pacat. Astfel ca dupa ce este urcata pe esafod, umilita si aratata ca model negativ, Hester este obligata sa poarte in piept litera ,,A", de la ,,adulter"; aceasta litera era facuta dintr-un material de culoare rosie, simbol al pasiunii si al pacatului, de unde si numele romanului.
In tot acest timp Hester refuza sa spuna numele tatalui copilului si nici acesta nu isi recunoaste public fiica. Abia dupa ce apare sotul lui Hester, care se ascunde sub o identitate falsa, hotarat sa afle adevarul si sa se razbune, aflam cine este cel care a pacatuit alaturi de mama lui Pearl.
Pretinzand ca este doctor si ca il ajuta pe preotul a carui sanatate este din ce in ce mai alterata de mustrarile de cunostinta si de autoflagelarea pe care o practica, sotul ,,tradat" moare dupa ce razbunarea sa este dusa la capat, ca o lipitoare care nu mai are din a cui vitalitate sa se hraneasca.
Nu am sa dezvalui sfarsitul celor doi; tot ce ar mai trebui spus este ca litera ,,A" ajunge ca pentru cei mai multi sa nu mai aiba semnificatia initiala, ci sa vina mai degraba de la ,,apta", Hester ajutandu-i mereu pe cei bolnavi si saraci si remarcandu-se de asemenea ca o excelenta cusatoreasa, ceea ce da ocazia multora sa ii cunoasca adevaratul caracter.
Frumusetea romanului consta, pe langa maiestria cu care fiecare personaj isi brodeaza propria masca pe care o poarta in fata societatii, in multitudinea de simboluri care suporta mai mult decat o singura interpretare. Pe de alta parte, cred ca romanul prezinta, pe langa aspectele de civilizatie americana, o poveste care merita urmarita.
O recenzie de: Raluca Alexe
- 31 martie 2006
- Raluca Alexe
- Emily Bronte
La rascruce de vanturi
Singurul roman al lui Emily Bronte, ,,La rascruce de vanturi", nu s-a bucurat de succes in momentul publicarii acestuia. Cu toate acestea, meritul de a fi scris un roman de exceptie, ii este astazi recunoscut autoarei.
Plasat in Marea Britanie a sfarsitului secolului XVIII, ,,La rascruce de vanturi" frapeaza in primul rand prin imbinarea stilului gotic, care fascineaza dar si ingrozeste, cu cele doua povesti de dragoste care fac subiectul acestui roman. Desfasurarea actiunii este sustinuta si de cele doua domenii fictive, Wuthering Heights si Thrushcross Grange, inspirate de Yorkshire-ul natal al surorilor scriitoare.
Autoarea subliniaza forta distructiva a dragostei, generata de conflictul dintre cele doua personaje principale: Catherine si Heathcliff, care desi impart o dragoste puternica, sfarsesc prin a se distruge reciproc.
Legaturile care se creeaza intre membrii celor doua familii- Earnshaw, care locuiesc la Wuthering Heights si Linton, care locuiesc la Thrushcross Grange, fac ca actiunea sa para complicata. In fapt insa, nu este asa.
Heathcliff (al carui nume s-ar putea traduce ,,stanca arida") personaj intunecat, puternic si hotarat, este adoptat de familia Earnshaw, si se indragosteste de fiica acestora, Catherine, cu care traieste o frumoasa poveste de dragoste.Din pacate, fratele acesteia, Hindley, il trateaza cu cruzime, atragandu-si astfel ura ,,intrusului". Ajungand la un moment dat la Thrushcross Grange, Catherine este fermecata de stilul de viata victorian, si in urma conjuncturii de evenimente se marita cu Edgar Linton, cu care are si un copil, pe Cathy, dupa nasterea careia moare.
Simtindu-se tradat, Heathcliff fuge si se intoarce ca detinator al unei averi uriase, hotarat sa se razbune. Il ingroapa pe Hindley in datorii, mostenind Wuthering Heights dupa moartea acestuia si luand astfel drepturile lui Hareton, fiul lui Hindley. Apoi se casatoreste cu fiica familiei Linton, Isabella cu care are un baiat, pe Linton; fata de acestia da dovada de multa cruzime, ceea ce intr-un final duce la moartea Isabellei. Pe fiul sau il foloseste pentru a-l casatori cu Catherine cea tanara, ramasa si fara tata, devenind astfel proprietarul Thrushcross Grange. Autoarea decide insa sa il ,,omoare" si pe Linton, fiul lui Heathcliff, avand totusi un scop bine definit, care incheie romanul intr-o lumina optimista, scop de altfel usor de ghicit, acum cand se cunosc momentele si personaajele importante.
Curiozitatea in legatura cu Heathcliff ar trebui satisfacuta citind romanul; totusi, de mentionat este ca in spiritul stilului gotic, pe parcursul desfasurarii actiunii isi face aparitia si o prezenta supranaturala...
In concluzie, pentru a nu impune o parere, as spune ca ,,La rascruce de vanturi" este o carte cel putin interesanta, daca nu pentru povestile de dragoste si minutiozitatea realizarii ei, atunci macar pentru complexitatea personajelor care dezvaluie trasaturi usor de identificat si la oamenii secolului XXI.
O recenzie de: Raluca Alexe