Amintiri din comunism V

Am citeva amintiri placute si nu prea placute dar puternice despre scoala pe vremea comunismului. Unele sint doar imagini, altele povesti.

Prima amintire este prima zi de scoala. Aveam un ghiozdan mare si rosu, mama vroia sa mi-l tina dar eu nu vroiam pentru ca eram mare, mergeam la scoala. Am intrat in clasa incolonati, tineam alta fetita de mina. Mi-a placut in sala de clasa, aveam abecedar si o floare pe el, parintii stateau pe margine si invatatoarea povestea ceva. Mai tirziu am inceput sa iubesc invatatoarea.

Imi mai amintesc cum intirziam la ore dimineata, mergeam singura la scoala si ma gindeam cum am sa ma scuz ca nu am auzit ceasul. Naravul asta il am si acum :)

La scoala generala in octombrie era campania de toamna la care participam si noi elevii. Cind eram mici mergeam la cules plante medicinale si fructe de padure. Dimineata devreme ne incolonam si mergeam peste dealuri si paduri dupa plante medicinale si fructe de padure, stateam pina pe la 4 si la intoarcere tin minte ca eram frinta de oboseala. La prinz ne intorceam la "cartierul general" unde profesorii faceau prezenta, sa verifice daca nu s-a pierdut cineva prin coclauri. Ei ne supravegheau dar copiii tot copii, unii mai dispareau. Ne intorceam la scoala unde dadeam pungile cu fructele culese, le cintareau. Cine avea cele mai multe fructe culese era dat exemplu pozitiv in fata clasei. Ziua cautam de colo colo fructe printre arbusti, mergeam in gasca de prieteni. Cel mai interesant era cind ne prindea ploaia prin padure dimineata, asteptam sa treaca si treceam la cules.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

Cândva, supereroii

Când se gândesc la benzi desenate, majoritatea persoanelor au în vedere două mari tipologii: avem de-a face pe de-o parte cu opere de tipul Tintin şi pe de altă parte cu eroi precum Superman, Batman sau echipa X-Men. Diferenţierea se face, de fapt, la nivel epic, şi poate avea consecinţe dintre cele mai diverse: de la "Interesant, eu nu mă omor după Batman, dar am citit Bamse în copilărie" la "De ce nu citeşti şi ceva serios?"

Această ultimă formulare am întâlnit-o chiar astăzi într-un interviu cu Philip K. Dick - scriitorul nostru de SF a fost invitat în Franţa, unde i s-a cerut permisiunea de a-i fi publicate toate romanele; Dick amintea de publicul american şi de reticenţa cu care era privită literatura ştiinţifico-fantastică la început, când s-a desprins dintre paginile pulp-ului. Pe scurt, era considerată nedemnă de a fi numită literatură. Deoarece ţelul iniţial consta într-o poveste distractivă, atât SF-ul cât şi benzile desenate au trebuit să-şi poarte această cruce până la capăt, înainte de a fi acceptate ca forme de artă. Iar acum vorbim despre subdiviziuni ale genului literar SF - iar benzile desenate s-au transformat în "romane grafice".

Primul astfel de "roman grafic" (graphic novel) pe care l-am citit a fost unul despre care au auzit destul de puţini - Amazoana Anyhia a lui Roberto Bonadimani - aventurile unei femei războinice în ţinuturile misterioase ale unui zeu extraterestru. Cartea a câştigat în 1980 premiul Europa pentru cea mai bună bandă desenată de science fiction - iar la noi a fost publicată de Editura Arta Grafică, în 1993, sub traducerea lui Ion Hobana.

[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Câinii de diamant. Zile pe Turcoaz

Titlu: Câinii de diamant. Zile pe Turcoaz
Autor: Alastair Reynolds
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Adriana Mosoiu
Numar pagini: 320
ISBN: 978-973-143-214-4

Cele două nuvele care formează volumul de faţă sunt plasate cu sute de ani în viitor, pe colonii umane din vecinătatea Pământului. O space opera fără îndoială, dar una mai întunecată, mai dură şi, de ce nu, mai aproape de realitatea umană decât altele.

Prima nuvelă  începe pe colonia Yellowstone, într-un monument dedicat unor cercetători decedaţi în încercarea de a replica structura creierului uman într-un computer. Acolo se reîntâlnesc Richard Swift şi Roland Childe, prieteni din copilărie şi concurenţi în jocuri virtuale încă de atunci. Dispărut de peste 100 de ani, Childe revine pentru a-i propune lui Swift o nouă provocare, mai complexă decât toate competiţiile dintre ei de până atunci, explicând în acelaşi timp absenţa lui îndelungată. În afară de Swift, el a mai adunat o echipă variată pentru a porni în explorarea unui artefact extraterestru misterios, despre care el pretinde că ascunde nişte recompense pe măsură.

Ceilalţi membrii ai echipajului sunt dr. Trintignant, genul "omului de ştiinţă nebun", expert în medicină şi cibernetică şi faimos într-un mod negativ pentru experimentele sale pe oameni şi pe propriul corp; Forqueray, căpitanul ultranaut al navei Apollyon pe care urmau să se îmbarce; hacker-ul Hirz şi Celestine, fosta soţie a lui Swift, devenită un geniu matematician în urma contactului prelungit cu jonglerii minţii.

[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Magie de ambe sexe

Titlu: Magie de ambe sexe
Autor: Terry Pratchett
Rating:
Editura: Noesis
Anul aparitiei: 2003
Numar pagini: 300
ISBN: 973-85637-3-9

Eskarina Fieraru e o fetiţă normală, dintr-un sat normal, dintr-o familie... ei bine, dintr-o familie cu opt  fraţi. Şi ştim cu toţii că, dacă ai şapte fraţi mai mari şi dacă tatăl tău a avut, la rândul lui, şapte fraţi mai mari, soarta ţi-e pecetluită: o să devii vrăjitor. Dar ce te faci dacă te-ai născut fetiţă? Asta e întrebarea cu care se luptă Buna Batevreme, vrăjitoarea bătrână, cârcotaşă şi suspicioasă (dar cu inima bună)care o însoţeşte pe Esk în călătoria ei spre Ank-Morpork, la Universitatea Nevăzută.

Scrisă cu umor şi fler, "Magie de ambe sexe" ("Equal Rites") face parte din volumele despre Lumea Disc. E prima din serie în care protagonista este Buna Batevreme. Un fel de Vânturache "pe dos", Buna e capabilă, competentă, hotărâtă şi curajoasă (şi femeie). E ceva mai în vârstă, de unde şi numele. Atunci când vrăjitorul Drum Bilet vine să moară la naşterea Eskarinei, pentru a-i preda ei toiagul şi puterile lui, Buna e acolo ca să ajute la venirea pe lume a fetiţei. Din fericire, ea e pe-aproape şi atunci când puterile copilului încep să iasă la iveală. Cum în satul din munţii Vârfu Berbecelui nu îşi pierd vremea prea mulţi vrăjitori, ea e nevoită să o educe pe Eskarina într-ale magiei. Din păcate, copilul nu are magie de vrăjitoare, ci de vrăjitor. De, nu degeaba  a bătut Drum Bilet calea pâna-n satul cu pricina. Aşa că Buna se vede obligată să o ducă pe Esk la Universitatea Nevăzută, unde copilul să poată învăţa să-şi controleze magia masculină.

[Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Întoarcerea dintre stele

Titlu: Întoarcerea dintre stele
Autor: Stanislaw Lem
Rating:
Editura: Harcourt Brace Jovanovich
Anul aparitiei: 1980
Numar pagini: 247
ISBN: 0-151-77082-4

În efortul ei continuu spre ameliorare umanitatea va inventa mereu noi metode care să inhibe partea întunecată din om. Religia este una dintre născociri. Dar cel puţin ea lasă libertatea de a alege prezentând ambele variante. Căci binele nu poate exista fără rău. Iar liberul arbitru tocmai în asta constă. În cunoaşterea celor două străzi şi alegerea variantei pozitive.

"Betrizarea" lui Lem distruge însă structura umană asemeni feşelor purtate din copilărie pe picioare de către gheişe pentru a le rămâne cât mai mici. Un fel de pat al lui Procust care nu taie, ci doar strânge şi cocoşează până se ajunge la forma dorită. Căci iniţial toţi oamenii sunt prea mari. Prea complecşi, prea  plini de tot felul de pasiuni. Dintre care, nu-i aşa, cea mai de condamnat este pulsiunea spre a ucide. Cu toată gama de frici care o acompaniază. "Efectele erau selective: reducerea cu 80 până la 88 la sută a impulsurilor agresive în comparaţie cu re-betrizaţii; diminuarea formării de legături asociative între actele de agresiune şi sfera sentimentelor pozitive; o reducere generală de 87 la sută în posibilitatea de-a accepta riscul personal în viaţă. Cea mai importantă realizare citată era faptul că aceste modificări nu influenţau negativ dezvoltarea inteligenţei, sau formarea personalităţii, şi, ceea ce era şi mai important, că limitările rezultate nu operau pe principiul condiţionării prin frică. Altfel spus, un om era oprit de-a ucide nu pentru că se temea de actul respectiv. Un asemenea rezultat ar fi psihoneurotizat şi înspăimântat întreaga omenire. În loc de aşa ceva, un om nu ucidea pentru că "nu-i putea veni în minte" aşa ceva."

[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Amintiri din comunism IV

Scoala primară

Acest termen era folosit în terminologia curentă, denumirea oficială fiind "şcoala elementară" pe care copii o începeau la şapte ani. După patru ani se dădea un examen la care s-a renunţat prin 1962, generaţia mea fiind prima care s-a bucurat să promoveze în clasa a cincea fără examen. Am început clasa întâi la şcoala "cuibul cu barză" pe str.Știrbei Vodă, denumirea încetăţenită în cartier din cauza unei berze care îşi avea cuibul în apropiere în curtea unei biserici din vecinătatea şcolii, dar pe care nu am văzut-o niciodată nemaintorcându-se la cuib de mai mulţi ani înainte să încep eu şcoala. Școala există şi acum în sec.XXI, funcţionând de mai mulţi ani de zile o şcoală de muzică în localul ei. Era prin 1958 şi din cauza multor copii şcoala era foarte aglomerată. Se începuse construcţia unei şcoli noi în cartier, care apoi avea să devină Liceul Cervantes de azi şi în care ar fi trebuit să încep şcoala, dar conform unor obiceiuri autohtone constructorii au întârziat lucrările şi a trebuit ca un an şcolar şi un trimestru să merg la "cuibul cu barză". Această şcoală veche avea totuşi farmecul ei. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Noutăţi: Din nou Miéville, reviste online şi interviuri

Dimineaţa de luni, ieri tocmai a plouat, cafeaua are gustul acela plăcut pe care-l cauţi buimac prin toată casa, extratereştrii încă nu au invadat planeta în decursul ultimei luni, iar internetul este la fel de bogat în evenimente ca şi până acum. Comunitatea SF a luat o pauză din premieri şi nominalizări, dar s-a îmbogăţit cu reviste, interviuri şi anunţuri. Vă invit să aruncăm o privire:

După premiul British Science Fiction Association, China Miéville câştigă şi Arthur C. Clarke Award cu romanul The City & The City; este al treilea astfel de premiu câştigat de autor după Perdido Street Station (Staţia Pierzaniei) şi Iron Council (Consiliul de Fier). Pe site-ul original găsiţi videoclipul premierii şi discursul onorat al autorului. Evit să citesc recenzii şi review-uri înainte să citesc cartea, dar am găsit un interviu destul de reuşit cu China Mieville aici; din ce înţeleg, acelaşi interviu îl găsiţi pe spatele cărţii dacă o cumpăraţi de la Random House. Vorbeşte despre diferenţele de stil, despre cum The City&The City nu este un roman fantasy obişnuit, şi conţine multe referinţe la evenimentele din carte.

[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!