Ringul de Vorbe #02 va avea loc miercuri, pe 24 martie, de la 19:00, în Shelter Pub (str. Șelari nr. 17). va fi o ediție specială, de trei ore, începând cu un concurs de proză organizat de Rețeaua Literară, apoi duelul invitaților, care deși sunt cunoscuți în lumea literară, încă n-au debutat: Sorin DespoT și Cosmin Dragomir. ca de obicei, oricine se mai poate înscrie din public, dacă aduce texte.
Cei șapte finaliști ai concursului de proză sunt: Bogdan Cosa, Voicu Ella Malina, Roxanea Sonea, Emilian Tanaru, Patricia Apostol, Raul Netoiu și Veronica Placintescu. ei vor fi jurizați de Octavian Soviany, Alexandru Matei și Cosmin Ciotloș, dar și de public (astfel, vom avea două podiumuri).
Seara va continua cu duelul dintre Sorin DespoT, care recent a câștigat consursul de debut organizat de USR (și ne-a anunțat că va lansa volumul de versuri “Apasă” la editura Cartea Românească, cu ocazia târgului de carte Bookfest) și Cosmin Dragomir, clasicul nebutat, care ba face pe poetul, ba pe prozatorul, însă cu siguranță îi stă cel mai bine în haine de critic. Vom vedea cum fac față probelor speciale și Slam-ului, pentru premiul pus la bătaie, de 100 de lei.
Moderatorii sunt Andrei Ruse, Felix Nicolau și Gelu Vlașin.
Evenimentul este susținut de:
BuyBooks.ro, bookblog.ro și Rețeaua Literară.
Intrarea este de 10 lei, iar din biletele pe care le veți achiziționa la intrare, vom trage șase nume norocoase, ce vor primi cărți și invitații gratuite la următorul nostru eveniment. Ne vedem acolo!
După repetiţii de jumătate de zi, energizate cu vin fiert şi cozonac, am hotărât un repertoriu cu care să dăm gata publicul şi am pornit în lume. Pe străzi de care nu prea am auzit, am înfruntat nămeţii şi frigul în mod eroic. Răsplata a meritat. Am vazut cum e acasă la Vellant, Herald, şi Mladinska şi i-am cunoscut pe oamenii din spatele cărţilor pe care le citim. Am primit daruri şi zâmbete. Ne-am bucurat de ambianţa specială de sărbatoare creată la C’Arthé şi Green Tea.
Avem planuri mari de viitor(doar suntem de la bokblog ). După succesul înregistrat în acest an, ne gândim chiar să scoatem un album. Vrem să obţinem şi aprobare de la Metrorex. Am cântat 2 colinde la metrou şi am primit 1 leu. Aşadar, exista interes din partea publicului, mai ales că noi ne diferenţiem ca repertoriu: “Scoală gazdă din pătuţ”, “Cerul şi Pământul”, “Veste-am adus”. Ştim şi din repertoriul internaţional: “Vive le vent” (versiunea în franceză la “Jingle bells”) şi “Santa Claus is coming to town” (unde avem o improvizaţie surpriză, marca Fen). În orice caz, dacă merge treaba prost cu cărţile, măcar ne-am găsit o nouă pasiune
Lăsând gluma la o parte, probabil că ne pricepem mai bine la citit decât la cântat însă ne-am simţit tare bine în casele gazdelor care ne-au primit. Le mulţumim şi le dorim pentru 2010 multă inspiraţie şi belşug de cărţi bune.
Colindătorii au fost Brânduşa, Corina, Marius, Monica , Camelia (care a oferit felicitări foarte frumoase, făcute chiar de ea), Fen (care ne-a acompaniat cu chitara), Gia (care ne-a îndrumat cu GPS-ul ), iar din echipa bookblog, Adriana şi Ioana. Vreau să vă spun că îi apreciez mult pe aceşti oameni pentru că au avut curajul să sfideze iarna de afară şi mai ales pentru că au cântat din suflet.
Vă urăm la toţi tuturor sărbători magice şi Craciun de poveste!
Invitat în România de editura Polirom cu ocazia târgului de carte Gaudeamus, Salman Rushdie a ţinut marţi dimineaţă o conferinţă de presă la care am participat şi noi. Scurta mea poveste despre cum l-am întâlnit începe de fapt de duminică seara, când Iulia ne-a informat că am fost invitaţi la respectiva conferinţă şi a întrebat cine vrea să se ducă. Făcând ceva necaracteristic, m-am oferit să mă duc şi să-i fac câteva poze. În clipa următoare am fost oferit voluntar să scriu şi un scurt articol despre conferinţă, deşi ţineam neapărat să fac acest lucru. Bănuiesc că morala este să nu te oferi niciodată voluntar.
Aşa se face că marţi dimineaţă stăteam pe treptele din faţa Teatrului Naţional, jucându-mă cu un aparat foto foarte scump pe care-l împrumutasem special pentru această ocazie (mulţumesc Raluca şi Robert). Era o zi neobişnuit de însorită pentru sfârşitul lunii Noiembrie şi Piaţa Universităţii era ca de obicei în forfotă. Un câine comunitar a apărut dinspre părculeţul din faţa teatrului, m-a mirosit şi a plecat. În scurt timp a venit şi Iulia, care se hotărâse să mă însoţească, şi am intrat în hotelul Intercontinental. Ajunsesem acolo cu jumătate de oră mai devreme, crezând că aşa ar face orice reporter profesionist, dar spre surpriza noastră eram primii veniţi. Ajunsesem chiar înaintea organizatorilor, aşa că am stat vreun sfert de oră în hol. Majoritatea reporterilor au venit cu zece minute înainte de ora începerii. Data viitoare o să fac şi eu la fel. (more…)
În „Repede aruncătură de privire asupra limbii” , un articol publicat în revista Secolul XX, nr. 1-2-3, 1980, de filosoful Constantin Noica, acesta diferenţiază între limbă şi limbaj, vorbind despre relaţia dintre limbă şi comuniune.
Limba, vorbirea articulată, este „patria noastră interioară” , este o „comuniune de cunoaştere”, credinţă, angajare, speranţă, istorie a unei comunităţi. Limbajul este ceva exterior, aparţine semnelor şi intră în categoria comuncării, şi nu în cea a comuniunii. Animalele dispun de un limbaj, adică de un sistem de semnale care transmit „pulsiuni fundamentale”. Limba, spre deosebire de limbaj, reprezintă saltul decisiv al omului spre raţiune, spre meditaţie, ea permite posibilitatea de interogare asupra lumii şi a Eu-lui. Limbajul semnelor (nearticulat, al fricii, foamei, erosului) specific animalelor le leagă pe acestea de concret, de imediat, de „acum şi aici”, de nevoile fiziologice.
Limba, însă, ne desprinde de planul imediatului, „eliberează omul de natură” şi îi oferă şansa gândirii, conceptualizării, adică şansa culturii. Cuvântul, spre deosebire de lătratul câinelui (care nu poate indica decât concretul), ne induce în teritoriul POSIBILULUI, al interogaţiei. „Limba ne duce din necesitate la libertate” . Iar această libertate este cea a culturii, evocată şi de un dicton german, „Adevărata libertate este cultura” .
[Citeşte mai multe pe secţiunea de Ştiinţe umaniste şi religie]
Traseul acestui studiu va fi dintre acelea cu nu foarte multă silinţă, fără cazna ipotetico-deductivului ci cu lejeritatea empirico-analiticului – un termen academic şi pedant pentru ceea ce odinioară se numea, dacă mai ţineţi minte, un conspect – termen la rândul lui mofturos pentru ceea ce era de fapt copiatul din manual. La drept vorbind, aici vom copia din câteva cărţi ceea ce este necesar pentru a înţelege experienţe văzute/trăite/simţite/cunoscute etc. În fapt, ne vom limita la două exemple, dintre care primul de-o suspectă imoralitate.
Venind din Braşov în Bucureştii anilor 2007, am simţit (atenţie, urmează o exagerare) ceea ce probabil gepizii au simţit atunci când au venit pentru prima oară în Dacia anului 250 d.Hr. Înfloresc, desigur, însă nu foarte mult. Şi gepizii erau „înceţii” vremii, „ardelenii” grupurilor barbare – gepanta înseamnă în gotică încet, molcom – iar unii cred că numele de Ardeal provine de la numele celebrului lor conducător Ardaric, care s-a supărat la un moment dat tare de tot pe huni învingându-i decisiv pe fii lui Atilla la Nedao (Ungaria de astăzi). Să menţionăm că această răzleaţă ipoteză trebuie uitată numaidecât, din moment ce vechiul fino-ugric erdő în maghiară înseamnă pădure, iar erdő elő > Erdély > Ardeal înseamnă dinaintea pădurii. Dar destul despre ei, să ne întoarcem la mine.
Partea imorală este că voi aduce în discuţie un alt text scris de mine. Să ajungi să te citezi la câţiva anişori şi înainte să o facă alţii este o dovadă de candidă, blamabilă autopreţuire. În 2007, scriam îmbufnat într-un mini-text anti-bucureştean următoarele:
Iti place de noi? Daca da, ne poti ajuta promovand bookblog pe blogul sau site-ul tau. AICI poti gasi cateva bannere si codurile pe care le poti copia in tema blogului tau.
). După succesul înregistrat în acest an, ne gândim chiar să scoatem un album. Vrem să obţinem şi aprobare de la Metrorex. Am cântat 2 colinde la metrou şi am primit 1 leu. Aşadar, exista interes din partea publicului, mai ales că noi ne diferenţiem ca repertoriu: “Scoală gazdă din pătuţ”, “Cerul şi Pământul”, “Veste-am adus”. Ştim şi din repertoriul internaţional: “Vive le vent” (versiunea în franceză la “Jingle bells”) şi “Santa Claus is coming to town” (unde avem o improvizaţie surpriză, marca Fen). În orice caz, dacă merge treaba prost cu cărţile, măcar ne-am găsit o nouă pasiune 
