- 14 octombrie 2007
- Raluca Alexe
Stiati ca… [necesita logare]
Acest articol poate fi citit doar de catre vizitatorii inregistrati pe bookblog.ro, care s-au logat in prealabil. Daca sunteti inregistrati, logati si aveti probleme sau nelamuriri folositi cu incredere formularul de contact. Chiar va rugam sa ne spuneti daca sunt probleme. Raspundem la fiecare mesaj!
["]
"primul volum de retete culinare a aparut la Roma in 62 d.Hr., scris de Apicius? Acesta se numea De Re Coquinaria, si descria in amanunt ospetele de la curtea Imparatului Claudiu.
"cartile nu obisnuiau sa se vinda legate? Ele erau puse la vanzare sub forma de "set de foi" pe care clientul le ducea la legatorul preferat, unde isi alegea materialul si modelul de legatura care ii placeau.
"prima fabrica de hartie din Marea Britanie a aparut abia in 1590, la Dartford? Aceasta a fost infiintata de John Spielman, un antreprenor german.
"primul roman din lume este considerat a fi Povestea lui Genji, scrisa in Japonia in secolul XI de catre Murasaki Shikibu?
"in romanul lui Victor Hugo, Mizerabilii, exista o fraza lunga de 823 de cuvinte?
"cel mai de succes autor englez este de fapt o autoare, Agatha Christie, ale carei 78 de romane s-au vandut in aproximativ 2 miliarde de copii?
"Charles Dickens nu putea sa scrie decat cu fata spre nord?
"atunci cand Lev Tolstoi a scris romanul sau Razboi si pace nu existau dispozitive de copiere? Astfel ca sotia sa a fost nevoita Sa copieze manuscrisul de mana de 7 ori.
...Guiness, cartea recordurilor, care a fost publicata prima oara in 1955, a intrat in propriile pagini in 1974, drept "cea mai rapid vanduta carte"?
Raluca Alexe
- 20 septembrie 2007
- bookblog.ro
Micile capricii ale unui lector modern
Fiecare cititor are ritualuri de lectură. Unii chinuiesc paginile pentru a nu uita unde au rămas, alţii învelesc cărţile în hârtie pentru a nu le păta. Neglijenţă? Exces de zel? Nicidecum! Doar atitudinea noastră faţă de Carte, statutul pe care i-l conferim. Eu n-o să vorbesc despre îndoitul paginilor sau notiţele făcute pe filele cărţii: îmi cumpăr mereu semne de carte şi pun post-it-uri la început şi la sfârşit pentru orice aş dori să notez. Ating, cu ultima frază, primul "fix":
- semnele de carte. Cumpăr mereu, am deja poate prea multe, şi cu toate acestea, nu mă pot opri. Îmi place să le colecţionez şi mi se pare că o carte n-ar arăta la fel de bine fără ele: lungi, lucioase, late sau cu magnet, mă încântă prea mult ca să nu le folosesc.
- privitul peste umăr (la ce citesc ceilalţi). Fie că sunt în autobuz, metrou sau aeroport, mă zgâiesc mereu să văd ce carte ţine în mână vecinul meu. Uneori mă bucur când recunosc cartea după personaje sau situaţia prezentată, alteori ridic din sprâncene doar citind titlul.
- inspectarea bibliotecii din casa unde tocmai am păşit. Cu ochii avizi, mă surprind mereu zâmbind ori de câte ori văd o bibliotecă bogată. De cele mai multe ori, fac eforturi să-mi păstrez ochii la gazda mea şi să nu-i las să zburde printre rafturi.
- îmi place să citesc despre oameni care citesc
- mă mir de poziţiile unora în timpul lecturii, pe când eu nu pot altfel decât în pat, când pe o parte, când pe alta; nu înţeleg nici poziţia corectă, aplicată, a lecturării la birou.
- enervarea ce mă cuprinde când văd că trebuie să cobor dintr-un mijloc de transport fără să fi terminat capitolul.
- îmi place senzaţia fizică de înfrigurare, resimţită după mai multe săptămâni (luni?) de "stat pe uscat" la capitolul "cumpărat cărţi"
- tot din tagma senzaţiilor, cand simt, ştiu sau intuiesc c-am citit o carte într-un moment nepotrivit: vara, în loc de iarna, seara în locul dimineţii, înăuntru mai degrabă decât afară. Şi promisiunea de a le citi când "trebuie".
- nu ascult muzică în timp ce citesc. Mi se par două activităţi care te fac să visezi în moduri diferite (dar, da, asociez unele cărţi sau măcar pasaje din ele cu melodii- şi mai nou, cu picturi). Prefer liniştea din casă sau retrasă pe o bancă, în parc. Lectura este o activitate solitară.
- da, adulmec cum se cuvine mirosul proaspăt emanat de filele unei noi achiziţii şi pe acela al cărţilor vechi, vechi, ce-mi cad în mână- act esenţialmente senzual.
- ador cărţile pe care n-aş vrea să le termin: citesc mai lent, las să treacă câteva zile până la o nouă întâlnire, aşteptarea e delicioasă.
Şi voi?
*in general, articolele de genul asta le puteti citi doar daca sunteti inregistrati ca membri. Astazi am facut o exceptie. :)
- 11 septembrie 2007
- bookblog.ro
Cum ajung cartile pe rafturi? [necesita logare]
Acest articol poate fi citit doar de catre vizitatorii inregistrati pe bookblog.ro, care s-au logat in prealabil. Daca sunteti inregistrati, logati, ati completat numele si prenumele (!) si aveti probleme sau nelamuriri folositi cu incredere formularul de contact. Chiar va rugam sa ne spuneti daca sunt probleme. Raspundem la fiecare mesaj!
["]
Una din emisiunile mele preferate este "How it"™s made", o emisiune in care in fiecare episod este prezentat modul de fabricare al catorva obiecte. De curand am vazut ce se intampla cu o carte intr-o tipografie, insa asta m-a facut sa ma intreb daca drumul pana la publicarea unei carti este, cel putin la noi, chiar atat de anevoios pe cat am auzit. Dupa o studiere a surselor oficiale, iata ce am descoperit.
Ca autor, singura problema serioasa pe care o ai este sa convingi o editura sa iti publice cartea, lucru pe care il poti face numai daca opera ta este de calitate. Desigur, am auzit cu totii povesti despre manuscrise necitite care au fost refuzate, dar din cate am vazut eu, editurile romanesti importante "se jura" ca nu fac asa ceva.
In ceea ce priveste prezentarea manuscrisului (care, contrar numelui pastrat pana azi, ar trebui sa fie scris la computer), exista doua variante cele mai indicate: poate fi trimis prin posta, mentionand pe plic "in atentia redactorului-sef al editurii X", sau poate fi adus personal la secretariatul general de redactie, unde se intocmeste proces verbal. Intervalul de timp in care editura va trimite un raspuns oscileaza intre trei saptamani si saizeci de zile, in functie de politica acesteia. Aceasta este insa varianta "oficiala"- am auzit un domn editor spunand recent cum ca daca nu primesti raspuns dupa o saptamana, e putin probabil ca manuscrisul sa iti fie acceptat.
Din pacate, raspunsul este de cele mai multe ori negativ, iar editurile nu par dornice sa dea prea multe explicatii. In acest caz manuscrisul poate fi recuperat in treizeci de zile.
In cazul in care, dupa evaluarea de catre un redactor, raspunsul este pozitiv, tot ce mai trebuie sa faca autorul este sa semneze contractul, sa faca modificarile sugerate de catre redactor si sa se prezinte la lansare. In ceea ce priveste contractul, acesta contine date referitoare la: tirajul primei editii, data probabila de aparitie a cartii (care variaza intre o luna si jumatate si trei luni), procentul din vanzari care revine autorului (in general intre 7 si 10%), toate in conformitate cu legea drepturilor de autor si alte legi in vigoare. Atentie insa, exista si unele edituri care cer autorului sa suporte macar o parte din cheltuielile de tiparire, daca nu chiar sa le suporte in intregime.
Toate aceste detalii fiind stabilite, manuscrisul urmeaza sa treaca printr-o faza de "mutilare" serioasa, care decurge in felul urmator: redactorul citeste manuscrisul si face orice modificare este necesara, de la greseli de ortografie, punctuatie, sintaxa, pana la reformulari de fraze sau chiar restructurari de capitole. Tehnoredactorul se ocupa de aspectele grafice, cum ar fi aranjarea textului in pagina, stabilirea pozitiei titlurilor si subtitlurilor si a caracterelor folosite. Textul este apoi asezat in forma stabilita de tehnoredactor, rezultand ceea ce se numeste "pagini unu", o varianta care trece prin mana unui corector, care verifica daca exista "scapari" din partea redactorului. Varianta astfel obtinuta, "pagini doi", este verificata din nou, iar dupa introducerea corecturilor in computer, rezulta BT-ul, "bunul de tipar". Acesta va fi imprimat pe foi de calc, necesare montajului din tipografie. (In functie de seriozitatea editurii, calcul este si el verificat de corector)
Ultimul detaliu este coperta, care trece la randul ei prin diverse faze de proiectari si corecturi. Un amanunt important este imaginea care apare pe coperta, care deseori necesita un contract intre editura si proprietarul dreptuilor de autor ale imaginii.
Aceste etape fiind incheiate, calcul paraseste editura cu destinatia "tipografie". Ce se intampla acolo este destul de complicat, si deci nu voi aborda acest subiect. De mentionat este insa faptul ca intotdeauna exista cateva "probe de tipar" care sunt verificate de catre tehnoredactor. Abia atunci se poate incepe productia "in masa".
Mai departe este simplu, cartile poposesc pentru scurt timp la editura, iar apoi ajung pe rafturile librariilor, si cu putin noroc pe rafturile bibliotecilor noastre.
Anevoios? Mie asa mi se pare, dar cata bucurie poate aduce o carte noua... :)
PS: daca ma mai poate ajuta cineva cu completari sa nu ezite sa o faca
- 19 iulie 2007
- bookblog.ro
Cele mai bine vandute carti [necesita logare]
...în ultima perioadă, la cele mai importante edituri din România
Acest articol poate fi citit doar de catre vizitatorii inregistrati pe bookblog.ro, care s-au logat in prealabil. Daca sunteti inregistrati, logati si aveti probleme sau nelamuriri folositi cu incredere formularul de contact. Chiar va rugam sa ne spuneti daca sunt probleme. Raspundem la fiecare mesaj!
["]
Editura Polirom
1. Ma dau în vânt după cumpărături - Sophie Kinsella
2. De veghe în lanul de secară - J.D. Salinger
3. În noapte - Haruki Murakami
Editura Humanitas
1. Ghidul nesimţitului - Radu Paraschivescu
2. Memoriile unei gheise - Arthur Golden
3. De ce iubim femeile - Mircea Cărtărescu
Editura Curtea Veche
1. La masă cu Jamie - Jamie Oliver
2. Şase pălării gânditoare - Edward de Bono
3. Întrebările sunt, de fapt, răspunsuri - Allan Pease
Editura Nemira
1. Ultimul templier - Raymond Khoury
2. Codul Bibliei 2 - Michael Drosnin
3. Bărbaţii sunt nişte porci - Rodica Ojog-Braşoveanu
Editura Rao
1. Labirintul - Kate Mosse
2. Povestea unui nebun - John Katzenbach
3. Omul din umbră - Efraim Halevy
Editura Trei
1. Cartea gesturilor. Cum putem citi gândurile oamenilor din acţiunile lor - Peter Collett
2. Fructul interzis. Romanul erotic al unei femei din lumea arabă - Nedjma
3. Iubirea faţă de aproapele - Pascal Bruckner
- 6 iulie 2007
- bookblog.ro
Stiati ca… [necesita logare]
Acest articol poate fi citit doar de catre vizitatorii inregistrati pe bookblog.ro, care s-au logat in prealabil. Daca sunteti inregistrati, logati si aveti probleme sau nelamuriri folositi cu incredere formularul de contact. Chiar va rugam sa ne spuneti daca sunt probleme. Raspundem la fiecare mesaj!
["]
Stiati ca
" Hartia a fost inventata in sec. II de catre un eunuc chinez?
" In America de Nord creste un copac (pe care bastinasii il numesc "pomul dracului"), a carui coaja contine foarte mult fosfor, incat noaptea, langa tulpina lui, se poate citi ca in orice sala de lectura?
" Johann Gutenburg a inventat tiparul in 1450 si prima carte tiparita a fost Biblia in limba latina?
... cea mai mare biblioteca din lume este la ora actuala Biblioteca Congresului din SUA? Rafturile din aceasta biblioteca au o lungimea totala de 900 de kilometri, pastrand peste 28 de milioane de carti.
... Cea mai veche tipografie este Cambridge University Press din Marea Britanie, care a fost infiintata in anul 1534? In prezent, in fiecare an se tiparesc aproximativ 2000 de titluri care ajung in peste 200 de tari.
... Cel mai mare targ de carte are loc in Frankfurt, sub numele de "Targul International de carte"? Acesta se desfasoara in luna octombrie a fiecarui an, adunand peste 6 000 de participanti din peste 100 de tari, care expun peste 300 000 de titluri.
***Da! Stim ca cei ce ne citesc prin feed-uri pot vedea articolul fara sa se logheze. Dar e valabil doar pentru cel de astazi asa ca inregistrati-va! :)
- 22 iunie 2007
- bookblog.ro
De ce lectura? [necesita logare]
Acest articol poate fi citit doar de catre vizitatorii inregistrati pe bookblog.ro, care s-au logat in prealabil. Daca sunteti inregistrati, logati si aveti probleme sau nelamuriri folositi cu incredere formularul de contact. Chiar va rugam sa ne spuneti daca sunt probleme. Raspundem la fiecare mesaj.
[...]
"La ce bun actul lecturii?" este o întrebare pertinentă dacă avem în vedere contextual socio-cultural actual: lectura este cronofagă, ba mai rău, prin lectură, "omul nou", produs-model al societăţii de consum, pierde din timpul său preţios. Obişnuit şi perfect mulţumit de informaţia-sinteză, propagată de televiziune, homo videns dispreţuieşte cartea. Ceea ce nu vede el este, însă, că informaţia nu înseamnă cunoaştere.
"Cel care se opreşte la cărţi e un sărman neputincios, iar cel care trece pe lângă cărţi, e un schilod" (Mircea Eliade).
Lucru grav, "schilodirea", mutilarea intelectuală apare de la cele mai fragede vârste. Programele şcolare abia stârnesc interesul copiilor şi adolescenţilor şi aceea nu pentru pura plăcere de a citi, ci din raţiuni pragmatice, de pildă, cele legate de note sau alte asemenea evaluări. Analizând îndeaproape criza lecturii, putem afirma că nu se mai citeşte pentru că literatura nu oglindeşte dorinţele şi aspiraţiile noii generaţii.
Am răspuns la un moment dat unui chestionar legat de lectură şi obiceiurile relative la aceasta. Persoanele care citesc deja (pentru bunul plac) au varii "motive" de a face aceasta: eu mă destind, unul se informează, altul vrea să adoarmă mai repede. Dar, de fapt, lectura este actul terapeutic prin excelenţă. Oamenii cei mai tari, cei care par perfect adaptaţi mediului înconjurător, dau impresia că nu-şi doresc o viaţă imaginativă. Spiritele practice se feresc chiar de lectură, considerând-o o evaziune periculoasă.
Însă, supus agresiunilor pe care le exercită realitatea cotidiană, eul nostru interior este în permanenţă ameninţat. "Senzaţiile neobişnuite" pe care ni le procură Arta, lectura în speţă, sunt pavăză împotriva intemperiilor cauzate de meschinul "aici şi acum", alienant prin însăşi apropierea lui. Citesc, pentru că nu vreau să mă las copleşit! Citesc, deci nu merg la psihiatru! Citesc pentru că astfel îl cunosc mai bine pe cel de lângă mine (şi implicit pe mine însumi), pentru că nu mă enervez şi nu ies în evidenţă în mod negativ! Mă ponderez, empatizez, văd lucrurile din multiple perspective! Dacă însă într-o primă instanţă, lectura reiese ca act mizantrop, al respingerii celuilalt, trebuie spus că este doar refuzul de "a fi ca ceilalţi" şi nu refuzul de "a fi cu ceilalţi".
Şi apoi, "citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini, din care vei întocmi înţelesul şi filosofia vieţii" (Mihai Eminescu).
Restul e deşertăciune!
Ioana Ristea