- 12 ianuarie 2011
- bookblog.ro
Calendar bookblog
Știm că cititul implică multe lucruri, dar mai ales factori afectivi. Pe primul loc vine pasiunea, iar noi știm asta la fel de bine ca voi. Și pentru ca așteptăm, ca și voi, cărțile anului 2011, am realizat un calendar pe care sa notăm împreună datele la care acestea vor apărea.
Este cadoul nostru pentru voi, pentru încă un an frumos în care ați fost alături de noi; sperăm să vă bucurați de el așa cum ne-am bucurat și noi când am realizat fotografiile la prietenii noștri de la Lente, inconjurați de cărți și de ceaiuri.
- 23 decembrie 2010
- Andreea Chebac
- Interviuri
Ileana Vulpescu: „În fiecare personaj e ceva din tine”
Citește aici prima parte a interviului!
Andreea Chebac: Dumneavoastră aţi lucrat la Institutul de Lingvistică şi aţi scris literatură, aţi avut practic două profesii. Ar fi fost ceva, profesional vorbind, pe care v-aţi fi dorit să-l faceţi şi nu l-aţi făcut ?
Ileana Vulpescu: Am regretat toată viaţa că n-am făcut Medicina. Pentru că aş fi simţit că sînt palpabil de folos oamenilor. Este o profesie pentru care am enorm de multă stimă şi în care, dacă te dăruieşti şi te duce şi mintea, reuşeşti să faci lucruri foarte importante.
A.C.: Mi-aţi spus că atunci cînd scrii un roman trebuie să ai în minte o schemă, dar pe lîngă asta, dumneavoastră scrieţi calculat sau trăiţi sentimentele pe care le puneţi pe hîrtie ?
I.V.: Trebuie să trăieşti cu fiecare personaj. În fiecare personaj e ceva din tine — şi în cele rele, şi în cele bune. Din punctul meu de vedere este imposibil să te abstragi total tu ca persoană. Să-ţi scoţi sufletul şi să-l pui în altă parte, să spui: pînă termin cartea asta te-am pus într-un dulap şi te-am încuiat acolo. „Madame Bovary, c’est moi“, spunea Flaubert.
[Citeste tot Articolul]
- 22 decembrie 2010
- Mihaela Butnaru
Ce-am citit în 2010
Mai e timp pînă facem bilanțul și planurile pentru noul an, însă ne-am gîndit că recomandările de mai jos v-ar putea ajuta pentru ultimele cadouri, dacă sunteți încă în căutare. Așadar, iată ce-am citit și ne-a plăcut în 2010:
Luka şi Focul Vieţii, Salman Rushdie. Continuare a romanului Harun şi Marea de Poveşti, cea mai recentă carte a lui Salman Rushdie ne reintroduce în Lumea Magică prin ochii lui Luka, fratele mai mic al lui Harun. Însă, fie că timpul nu stă în loc pentru niciuna dintre lumi, fie că Luka reprezintă, în aproape toate privinţele, opusul fratelui său, Lumea Magică este de nerecunoscut.
Azazel, îngerul răului a fost o apariție controversată pentru anul 2010, întrucât a îndrăznit să atace un subiect-tabu al omenirii: religia. Încă din titlul care stârnește fără îndoială curiozitatea și imaginația, îți poți da seama de profunzimile pe care le ascunde romanul lui Youssef Ziedan, roman ce îl poartă pe călugărul egiptean Hypa într-o călătorie pe tărâmurile neprimitoare ale Alexandriei, către ușile deschise ale schitului din Alep pentru a face o trecere subtilă către profunzimile unei călătorii interioare. Hypa scrie jurnalul călătoriei sale pentru a se vindeca și a-și împăca vocile scindate ale rațiunii, pasiunii și credinței, sub apăsarea umbrei lui Azazel, dar și a unui sine bolnav. Un roman aproape șocant de sincer despre cenzură, nevoi și credințe, profilat pe fundalul istoric al marilor controverse în domeniul dogmelor creștine.
- 15 decembrie 2010
- Andreea Chebac
Ileana Vulpescu: „În cărţile mele este atâta tristeţe câtă este şi în viaţă”
Am fost nerăbdătoare să ajung la locuinţa doamnei Ileana Vulpescu şi sa încep interviul. Era vorba şi de curiozitate personala pentru voiam să cunosc omul prin mintea căruia mi se părea că deja umblasem atunci cînd am citit Arta conversaţiei, De amor, de amar de inimă albastră, Arta compromisului şi preferata mea, Rămas-bun casei părinteşti.
Am avut norocul să întîlnesc o persoană comunicativă care a dorit să ne lase să pătrundem în spatele cortinei, acolo unde totul începe în faţa unei foi albe de hîrtie. Convieţuind cu mii de cărţi, scriitoare nu se ascunde în spatele romanelor sale ci priveşte scrisul ca pe ceva firesc, care face parte din viaţă.
Andreea Chebac: Cînd şi dacă v-aţi propus să deveniţi scriitoare ?
Ileana Vulpescu: Am scris fără să-mi propun neapărat să devin scriitoare, fără să mă gîndesc să fac o profesie din scris pentru că eu lucram la Institutul de Lingvistică din Bucureşti. Deci pîinea mea de-acolo venea. Nu mi-am propus niciodată să scriu ceva într-un anumit timp. Mi-am zis, cînd un subiect o să mă ardă pe suflet încît să vreau să-l scriu, o să-l scriu.
A.C.: La ce vîrstă aţi debutat ?
I.V.: Prima mea carte a apărut la 37 de ani. Am început să scriu de pe cînd eram studentă şi m-am prezentat la diverse publicaţii cu ceea ce scrisesem, dar niciodată n-a convenit. Prima dată am publicat în 1966, o nuvelă în revista „Familia“. Şi de-atunci, fără să-mi propun un timp anume, am ajuns acum la 11 cărţi, ceea ce nu este mult deloc pentru o viaţă aşa de lungă, pentru că eu mă apropii cu paşi repezi de 80 de ani.
A.C.: A fi scriitor e un lucru pe care îl alegi sau scrii pentru că simţi ?
I.V.: Nu este o chestiune programată. Eu socot că trebuie să te naşti cu ceva anume pentru orice dacă e vorba să te înscrii între cei puţini aleşi. Te îndeamnă ceva din interior, nu este neapărat „mi-am propus să devin nu-ştiu-ce“.
[Citeste tot Articolul]
- 19 noiembrie 2010
- Raluca Alexe
Primul meu calculator
Ştiu că s-ar putea să îmi creez un renume de tocilară după mărturisirea asta, pentru care nici măcar nu intru în concursul pentru un Toshiba Folio 100, însă văzând tema cărţii compilate de Toshiba mi-am adus aminte că de fapt prima mea experienţă cu calculatorul se leagă tot de cărţi. Şi cum aici mai tot ce facem are legătură cu cărţile m-am gândit să risc şi să vă povestesc totuşi cum am făcut eu cunoştinţă cu calculatorul.
Deşi mai văzusem până atunci şi chiar mai schimbasem câte un wallpaper, am primit primul meu calculator în ziua în care am împlinit 13 ani (la sfârşitul lui noiembrie). A venit echipat cu o imprimantă, pe care nu m-am îndurat să o arunc nici până azi, şi însoţit de un domn drăguţ care mi-a explicat cum se umblă pe acolo. Mi-a arătat unde este Word-ul, cum se printeaza, cum să desenez în Paint, unde găsesc Solitaire şi cum pot înregistra la microfon un cântecel pe care mai apoi să îl fac să sune în tot felul de moduri haioase.
Pot spune că m-am descurcat de-a dreptul onorabil cât timp m-a supravegheat el, jucându-mă cam cu toate programele pe care mi le arătase. Însă imediat după ce a plecat am deschis Word-ul, mi-am luat caietul de rezumate şi am început să scriu.
Şi am scris... câteva ore bune de tot. Rezumatul la Coliba unchiului Tom, Cuore, În casa bunicilor, Cartea junglei, Fram, Singur pe lume, Robinson Crusoe, Nada Florilor... Cam tot ce citisem în vacanţa de vară şi fusesem somaţi să rezumăm pe hârtie. Ni se spusese că va trebui să predăm caietele în vacanţa de iarnă şi cum eu eram foarte mândră de tot ce citisem şi deloc de scrisul meu nu m-am lăsat până nu am copiat în calculator toate rezumatele.
Inutil să vă spun că am primit un mare 10 şi recunoaşterea meritelor în faţa clasei. Util totuşi să vă atrag atenţia că dacă vreţi să învăţaţi un copil să lucreze pe calculator să îi spuneţi şi cum ajunge la mesajul cu “It’s now safe to turn off your computer”- nu de alta dar în caz contrar bietul copil va sta cel puţin o oră să îşi dea seama cum se stinge calculatorul în mod safe. După care va apăsa direct pe buton pentru că îi este prea somn :) .
*Din păcate eu nu câştig nici un Toshiba Folio 100 şi nici o cameră video Camileo cu povestea mea. Însă o puteţi face voi, dacă ne spuneţi care a fost prima voastră experienţă cu calculatorul. Găsiţi mai multe detalii aici.
- 10 noiembrie 2010
- Raluca Alexe
Cinci capodopere scrise de femei
Am un ataşament special pentru ceea ce se numeşte “romane clasice”, scrise şi publicate mai ales în secolul al XIX-lea dar şi pe la începutul secolului XX. Mi se pare că era mai greu să scrii o carte de succes atunci: pretenţiile erau altele, cititorii erau mai rafinaţi, iar subiectele de discuţie nu erau atât de multe ca în zilele noastre.
Însă ce era şi mai greu era să publici o carte de succes fiind femeie. Desigur că la un moment dat emanciparea a lovit şi domeniul literaturii, însă mentalitatea a rămas, cel puţin la început, aceeaşi: sexul slab nu putea scrie decât lucrări slabe. Prin urmare sexul slab s-a văzut nevoit să fenteze mentalitatea: a publicat sub diverse pseudonime.
Chiar şi la adăpostul unui pseudonim, La Răscruce de vânturi a fost primit cu reticenţă. Acest lucru s-a datorat probabil faptului că societatea nu era pregătită să accepte că oamenii pot fi atât de cruzi: Heathcliff, personajul principal, este abuzat fizic de către fratele său vitreg, iar mai târziu el este brutal cu soţia, fiul său şi copiii care îi rămân în grijă. Timpul însă a oferit Cezarului ce-i al Cezarului, iar lui Emily Bronte i-a fost recunoscut meritul de a fi scris o capodoperă.
Povestea de dragoste dintre Heathcliff şi Catherine a acaparat imaginaţia multor generaţii, cu atât mai mult cu cât atmosfera gotică domneşte peste roman, marcat pe alocuri de câteva întâmplări supranaturale. Iar felul în care cei doi, deşi se iubesc, se distrug reciproc şi îi distrug şi pe cei din jurul lor a determinat revolta interioară a multor cititoare, în special. Rămâne însă nota optimistă din final: aceea că cei doi se reîntâlnesc la un alt nivel al existenţei.
Pe la jumătatea anilor 1800 Mary Anne Evans a avut şi ea de făcut o alegere: vroia ca romanele scrise de ea să fie percepute doar ca “alte romane uşurele, de dragoste” sau vroia să fie luate în serios? A ales varianta din urmă, iar singura posibilitate ca lucurul acesta să se întâmple a fost să scrie sub un nume de bărbat. Aşa a apărut George Eliot şi aşa a apărut, mai târziu, unul dintre cele mai bune romane ale ei, Middlemarch.
[Citeste tot Articolul]
- 1 septembrie 2010
- Raluca Alexe
Ghid de cărţi ale copilăriei
Acum o lună v-am făcut cunoştinţă cu cartea care mi-a marcat copilăria şi v-am rugat să ne spuneţi, la rândul vostru, de care carte din perioada în care eraţi (mai) mici şi nu aveaţi nici o grijă vă amintiţi cu cel mai mare drag. Eu am adunat răspunsurile voastre şi am alcătuit un „îndrumar de cărţi ale copilăriei”. Ghid pe care vi-l fac cunoscut şi vouă, în cadrul aceleiaşi campanii a OTP Bank, căreia ne-am alăturat şi noi. Le mulţumesc celor care mi-au adus aminte de atâtea cărţi frumoase, şi pe care îi găsiţi după titlurile poveştilor recomandate de ei.
Micul Prinţ, Antoine de Saint-Exupery (Rodica, Irina, Claudia)
Fram, ursul polar, Cezar Petrescu (Laloo, Vlad, Zina)
Jane Eyre, Charlotte Brontë (Rodica)
Extraordinara călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia, Selma Lagerloff (Laloo, Zina)
La răscruce de vânturi, Emily Brontë (Rodica)
Elevul Dima dintr-a şaptea, Mihail Drumeş (Mihaela C, Zina)
Oliver Twist, Charles Dickens (Rodica)
Marile speranţe, Charles Dickens (Rodica)
Singur pe lume, Hector Malot (Raluca, Dee A, Claudia)
Black Beauty, Anna Sewell (Stef)
Heidi, fetiţa munţilor, Johanna Spyri (Stef, Dee A)
La Medeleni, Ionel Teodoreanu (Marilena, Nicole, Zina)
Fraţii Jderi, Mihail Sadoveanu (Lys)
Basme de Petre Ispirescu, Fraţii Grimm, H.C. Andersen (Alina, Marilena)
Amintiri din copilarie, Ion Creanga (Claudia)
În casa bunicilor, Ionel Teodoreanu (Marilena)
Cuore (inimă de copil), Edmondo de Amicis (Claudia, Alina)
Cele 12 luni ale visului, Iordan Chimet (Irina)
Doctorul Aumadoare, Kornei Ciukovski (cojy)
Coliba unchiului Tom, Harriet Beecher Stowe (Ana Maria, Elena, Xelomon)
Alice în ţara minunilor, Lewis Caroll (Irina)
Robinson Crusoe, Daniel Defoe (Ovidiu)
Peter Pan, J. M. Barrie (Irina)
Povestea fără sfârşit, Michael Ende (Irina, Claudia)
Cireşarii, Constantin Chiriţă (Gia, Zina)
Nada florilor, Mihail Sadoveanu (licuriciulorb)
Vrăjitorul din Oz, L.F. Baum (Anca)
Agentul secret al lui Altin Bey, Rodica Ojog-Braşoveanu (Marilena)
Zora cea roşie şi banda ei, Kurt Held (Anna)
Cartea junglei, Rudyard Kipling (Zina)