- 1 iunie 2006
- Andrei Rosca
La Legion des Damnes
Autor: Bennett J. Doty
Rating: 
Originalul este scris in limba engleza dar, din pacate, eu nu am reusit sa fac rost decat de versiunea in franceza tradusa de M. Prevost, ceea ce a facut ca lectura cartii sa dureze un pic mai mult. Dar a meritat ! La Legion des Damnes este jurnalul unui simplu soldat care povesteste experientele traite in Legiunea Straina Franceza in anii 1920.
Pentru cine nu stie, Legiunea Straina este o unitate de sine statatoare a Armatei Franceze formata prin anii 1830. Conceputa ca o unitate de interventie rapida, aceasta grupare de mercenari isi trage numele din faptul ca majoritatea soldatilor ce lupta in Legiune sunt straini veniti din toate tarile, in special pentru salariile impresionante oferite de armata franceza celor ce accepta sa se inroleze pe o perioada determinata de timp.
Interesant este faptul ca "legionarii" se pot inrola fara a isi declara numele real si nationalitatea. Deasemenea dupa trei ani de serviciu in Legiunea Straina oricarui "legionar" i se da dreptul de a deveni cetatean francez. Toate aceste informatii, si multe altele, pot fi extrase din povestirile soldatului Bennett J. Doty scrise, evident la persoana I.
Desi, contrar asteptarilor, contine si pasaje lipsite de lupte si antrenamente dure cartea reuseste sa nu plictiseasca nici un moment, tinand cititorul cu sufletul la gura, pentru ca spre final, acesta sa ajunga chiar sa se poata pune in pielea personajului simtind, suferind si traind odata cu el.
O carte care reuseste sa impresioneze in primul rand prin modul perfect in care creioneaza viata dura, plina de pericole a temerarilor mercenari, in acelasi timp reusind sa schiteze si una dintre putinele parti bune ale unei astfel de "meserii", stransele relatii de prietenie ce se leaga intre legionari, relatii care ajuta enorm la pastrarea unicului atribut absolut necesar pe campul de lupta: luciditatea.
Reviewer: Andrei Rosca
- 17 aprilie 2006
- Andrei Rosca
James Clavell (1924 – 1994)
James Clavell, romancier si scenarist a fost nascut in Sydney, Australia, pe data de 10 Octombrie 1924.
Numele sau de botez este Charles Edmund DuMaresq de Clavelle.
In 1940, la doar 15 ani ani Clavell intra in BRA (British Royal Artillery) si este trimis sa lupte cu japonezii, in Malaiezia. El este ranit si capturat, urmand sa isi petreaca o lunga perioada de timp ca POW (prizonier de razboi) in Java, si, mai tarziu, in Singapore. Detentia reprezinta sursa de inspiratie pentru primul sau roman, King Rat (1962).
In anul 1946, cand Clavell devenise deja capitan, sufera un accident de motocicleta care ii pune capat carierei militare.
Se casatoreste cu April Stride in 1951, si, cu ajutorul ei ajunge sa lucreze in televiziune si, mai apoi, la Hollywood. Aici, filme cum ar fi The Fly, Watusi sau The Great Escape il ajuta sa se remarce ca scenarist
Clavell credea in beneficiile comertului liber intre natiuni, vazand in acesta o modalitate de a imbina diferite culturi. Acesta este unul dintre motivele principale pentru care autorul a scris o serie de romane in care prezinta cultura si modul de viata al japonezilor.
"Saga Asiatica" incepe cu King Rat si continua cu Tai-Pan (1966), Shogun (1975), Noble House, Whirlwind si Gai-Jin.
James Clavell a murit de accident vascular cerebral in 1994, in Elvetia.
Interesant de stiut:
- Clavell era bolnav de cancer.
- Tatal sau fusese ofiter in Marina Britanica.
- James Clavell este tatal biologic al lui Petra Barrett Brando, care a fost adoptat de Marlon Brando.
Alte resurse: Interviu cu James Clavell (1986) (necesita RealPlayer pentru a putea fi ascultat)
- 4 aprilie 2006
- Andrei Rosca
Haruki Murakami - It's too good to be Japanese
De fiecare data cand termin o carte a lui Haruki Murakami imi vine sa o iau de la capat. E regretul ala de dupa ce termini o carte foarte buna.
Cred ca am citit tot ce a aparut de Haruki Murakami pe la noi. Pentru ca e un autor care fie nu iti place, fie devii dependent de el. Nu stiu, dar nu cred ca exista cale de mijloc.
Nu stiu foarte multe lucruri despre el, decat ca este japonez, ca a fost multi-premiat, ca a fost proprietarul unui bar, ca gateste foarte bine si ca este expert in jazz, si bineinteles, in literatura. Partea cu barul, gatitul si cu muzica am descoperit-o citindu-l.
Cartile lui Haruki Murakami n-au nicio legatura cu Japonia pe care o stiti, cu samurai, codul onoarei, cu gheise si cu multa multa ordine. Vorbeste despe o Japonie contemporana care si-a pierdut identitatea, despre oameni dezradacinati, in cautare de sensuri.
Niciuna dintre cartile lui nu are final previzibil. Dupa fiecare dintre ele ramai cu un sentiment straniu, pe care nu il pot defini aici. Scriitura lui nu este grea, nu intra foarte profund in psihologisme sau in metafore, desi romanele lui sunt si psihologice si metaforice. De multe ori, cartile lui sunt colorate de personaje neasteptate, niste animale umanizate si foarte misterioase, dar destul de naturale ca aparitii.
Ieri am citit "Dupa cutremur" - ultima aparitie la Polirom din seria Haruki Murakami. Nu va sfatuiesc sa incepeti cu asta daca vreti sa cititi Murakami (mai bine cu "Padurea Nordvegiana"). « Dupa cutremur » cuprinde o serie de nuvele, fiecare fiind legata de cutremurul din `95 din Kobe, Japonia. Prima este despre un barbat parasit de sotie, a doua despre un pictor urmarit de un cosmar, a treia despre un tanar care si-a pierdut credinta, a patra despre o femeie care incearca sa scape de trecut, a cincea despre o broasca uriasa si foarte culta care incearca sa salveze Tokio de cutremur :) si ultima despre un scriitor prins intr-un fel de triunghi amoros. Asta foarte foarte pe scurt. Toate sunt pline de talc si toate se petrec dupa cutremur.
Ca o concluzie, literatura lui Haruki Murakami este misterioasa, frumoasa de iti taie respiratia, usor dureroasa, si mereu suprinzoatoare.
Este un autor care merita citit macar o data.
Lectura placuta !
- 29 martie 2006
- Andrei Rosca
Napoleon Hill (1883 – 1970)
Unul dintre cei mai cunoscuti autori de literatura motivationala.
Nascut intr-o familie saraca in Wise County, Virginia la 26 Octombrie 1883.
La varsta de 10 ani mama sa moare iar tatal se recasatoreste doi ani mai tarziu
La varsta de 13 ani incepe sa lucreze ca reporter pentru ziare mici, folosind banii castigati 
pentru a se inscrie la Drept dar, la scurt timp, e nevoit sa abandoneze din motive financiare. Momentul de cotitura in cariera sa este considerat cel in care a fost desemnat sa ii ia un interviu lui Andrew Carnegie, unul dintre cei mai bogati oameni din lume la vremea aceea.Carnegie, care credea cu tarie ca succesul putea fi scris sub forma unei formule simple pe care o putea aplica orice persoana, impresionat de Hill, l-a desemnat pe acesta sa intervieveze peste 500 de oameni de succes pentru a gasi si a publica formula succesului lor. Singurul ajutor oferit de Carnegie lui Hill au fost scrisori de recomandare catre aceste persoane. Printre aceste persoane s-au numarat: Thomas Edison, Alexander Graham Bell, Henry Ford, Elmer Gates, Charles M. Schwab, Theodore Roosevelt, William Wrigley Jr, John Wanamaker, William Jennings Bryan, George Eastman, Woodrow Wilson, William H. Taft, John D. Rockefeller, F. W. Woolworth si Jennings Randolph. Pe scurt, formula ar suna cam asa: "Whatever you give will come back to you".In scurt timp Napoleon Hill devine consilier al lui Andrew Carnegie si, cu ajutorul acestuia, dupa 20 de ani, publica "formula succesului", cartea ce s-a vandut in peste 30 milioane de exemplare, "Think and Grow Rich".
De mentionat ar mai fi faptul ca intre 1933 si 1936 Napoleon Hill a fost consilier al presedintelui Franklin Roosevelt.
A mai publicat "How to Sell Your Way Through Life" (1939), "How to Raise Your Own Salary" (1953), "Success Through a Positive Mental Attitude" (1962) si ,post mortem a mai aparut "You Can Work Your Own Miracles".
Moare in 1970, iar munca sa este continuata si astazi de "The Napoleon Hill Foundation"
Citate celebre: Any idea, plan, or purpose may be placed in the mind through repetition of thought.Before success comes in any man's life, he's sure to meet with much temporary defeat and, perhaps some failures. When defeat overtakes a man, the easiest and the most logical thing to do is to quit. That's exactly what the majority of men do.Big pay and little responsibility are circumstances seldom found together.
Don't wait. The time will never be just right.
Every person who wins in any undertaking must be willing to cut all sources of retreat. Only by doing so can one be sure of maintaining that state of mind known as a burning desire to win - essential to success.
Money without brains is always dangerous.
No man is ever whipped until he quits in his own mind.
You give before you get.
Your big opportunity may be right where you are now.
- 28 martie 2006
- Raluca Alexe
Insemnari de capatai
Autor: Sei Shonagon
Rating: 
,,Insemnari de capatai" (,,Makura no sÅshi" sau ,,Pillow book" asa cum a fost tradus titlul in momentul ecranizarii cartii) este, alaturi de vestitul ,,Genji monogatari" (,,Povestea lui Genji") una dintre cele mai citite carti din literatura japoneza.
Desi opera nu poate fi incadrata intr-un gen anume - este parte jurnal, parte eseu, contine poezii, descrieri si enumerari simple de cuvinte-, este cea mai reprezentativa descriere a curtii imperiale din timpul Epocii de Aur din istoria Japoniei, si anume perioada 794-1183 cand capitala tarii se afla la Heian, KyÅto de astazi. Aceasta descriere este cu atat mai credibila cu cat Sei ShÅnagon, a fost doamna de onoare a Imparatesei Sadako, sotia celui de-al saizeci si saselea suveran al Japoniei, Imparatul-copil IchijÅ (,,shÅnagon" inseamna ,,sfetnic mic")
Continutul operei insa nu poate fi rezumat; Sei ShÅnagon vorbeste despre tot: de la natura, la punctele de interes ale japonezilor, la calatorii, la relatiile de la curte, la preotii care in loc sa isi vada de ceremoniile lor aruncau priviri sirete in trasurile doamnelor, si pana la propriile ei ganduri( unele mai rusinoase pentru acea vreme, altele mai putin). Intr-un fragment adaugat dupa aparitia cartii in randul oamenilor, ea spune: ,,...insemnand toate ciudateniile si minunatiile cate mi-au trecut prin minte. Am ales tot ce mi-a placut in lume, tot ce mi-a parut mai frumos la oameni, am vorbit despre cantece si copaci, despre pasari si gaze".
De mentionat este faptul ca Sei ShÅnagon nu a vrut ca paginile scrise de ea sa fie citite de altcineva; a fost o intamplare nefericita dupa cum o considera ea, faptul ca i-au fost oarecum furate; din aceasta cauza, nu se poate vorbi in nici un fel despre cenzura anumitor idei, oricat de rusinoase sau sarcastice ar fi fost ele.
Desi aceste pagini au scandalizat pe cei care le-au citit atunci, ,,Insemnari de capatai" reprezinta o sursa de incredere pentru cei care vor sa-si aprofundeze cunostintele referitoare la poporul japonez, sau care sunt dimpotriva, numai curiosi in legatura cu acest popor considerat de multi ,,ciudat".
O recenzie de: Raluca Alexe
- 25 martie 2006
- bookblog.ro
Oscar Wilde (1854-1900)
Poet, nuvelist, scriitor de piese de teatru si povestiri scurte.
Nascut in Dublin la 16 octombrie 1854
Membru al Francmasoneriei
A absolvit Oxford-ul in anul 1878, imediat dupa aceea mutandu-se in Londra
Sustinator al conceptului "arta de dragul artei" a devenit in scurt timp un propovaduitor al curentului pe care englezii l-au numit "Aestheticism"
In 1890 apare singurul roman al lui Oscar Wilde: "The Portrait of Dorian Gray"
In lumea teatrului s-a facut cunoscut in perioada 1892-1895 cu piese precum: Lady Windermere's Fan (1892), A Woman of No Importance (1893), An Ideal Husband (1895), The Importance of Being Earnest (1895)
In urma unor zvonuri conform carora Wilde (casatorit si cu doi copii) avea o relatie intima cu poetul Alfred Douglas a ajuns sa fie judecat pentru homosexualitate (ilegala la acea vreme) si condamnat la doi ani de inchisoare.
Dupa eliberarea sa, in 1897, a scris "The Ballad of Reading Gaol" in care vorbea despre conditiile inumane din inchisorile prin care trecuse.
Trei ani mai tarziu, la varsta de 46 de ani trece la Romano-Catolicism si, in scurt timp (30 Noiembrie 1900), moare la Paris, intr-un hotel. Desi diagnosticul a fost meningo-encefalita, au fost oameni care au sustinut ca scriitorul ar fi fost sifilitic.
Citate celebre:
There is only one thing in the world that is worse than being talked about, and that is not being talked about.
To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all.
Always forgive your enemies; nothing annoys them so much.
The aim of life is self-development. To realize one"™s nature perfectly"”that is what each of us is here for.
We are all in the gutter, but some of us are looking at the stars.
I sometimes think that God in creating man somewhat overestimated his ability.
The old believe everything; the middle-aged suspect everything; the young know everything.
The only way to get rid of a temptation is to yield to it.
I am not young enough to know everything.
America is the only country that went from barbarism to decadence without civilization in between.