Când moare o epocă

0
Autor: Dan Ciachir
Rating:
Editura: Paideia
Anul apariţiei: 2005
143 pagini
ISBN: 973-596-276-4

Scrisă într-un limbaj deloc metaforizant, Când moare o epocă este mărturia unui om care a avut şansa unor întâlniri fabuloase. Iar dacă e adevărat că suntem suma oamenilor pe care i-am cunoscut la un moment dat în viaţă, atunci nevoia de a articula importanţa acestor întâlniri este cu atât mai mare. Acesta este probabil demersul cel mai important al lui Dan Ciachir: re-cunoaşterea întâlnirilor.

Una din întâmplările cele mai pline de forţă rememorate de autor îl are în centru pe omul care spunea cu voce tare tot ce gândea: Petre Ţuţea: "Împreună cu un prieten [...], ne-am instalat la o masă şi am cerut o sticlă de vin şi inevitabilele fripturi de porc. Restaurantul era ocupat pe sfert: Eugen Jebeleanu se plictisea în colţul lui, mai erau la vreo două mese muşterii, între care una la care se afla Petre Ţuţea. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

Marşul forţat prin memorie

Titlu: Povestea unei vieți
Autor: Aharon Appelfeld
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Any Shilon
Numar pagini: 253
ISBN: 978-973-46-1112-6

(în limba engleză)

Escaladează muntele doar cât să te lămureşti că e un munte. Niciodată până-n vârf. Cam aşa povăţuieşte un proverb antic, probabil chinezesc, căci chinezii au zicale la îndemână pentru toate situaţiile. Aharon Appelfeld se caţără, târâş, cu fiecare carte pe care o concepe, până pe buza rănilor sale sufleteşti, le pipăie marginile dureroase, dar ne dăm negreşit seama ce spaimă îl cuprinde mereu când e să privească înăuntrul lor. Și ce greu îi cade să-şi amintească ceea ce ţine prea limpede minte! Povestea unei vieţi e o plagă deschisă. Se parcurge cu ochii sufletului acoperiţi (a oroare) cu palma, urmărind rândurile printre degete.

De douăzeci de... cărţi - se destăinuie autorul - îşi tot propune să regăsească dumnezeirea copilăriei sale lipsite de umbre, dar şi să împărtăşească întocmai atrocităţile prin care a trebuit să treacă în timpul prigoanei naziste - copil fiind, evreu fiind: evadarea din lagăr, "marşul forţat" prin noroaie şi prin păduri neştiute, dar mai puţin neprietenoase decât oamenii la porţile cărora a bătut pentru o bucată de pâine şi adăpost; hăituit de "eroicii" soldaţi antisemiţi ai mareşalului Antonescu, slugi docile, cu exces de zel criminal, ale măcelarilor de elită germani. Dar: "Am scris deja mai mult de douăzeci de cărţi despre acei ani, însă uneori mi se pare că încă nici nu am început să-i descriu, că memoria plină, detaliată, e încă ascunsă înăuntrul meu, iar când va ţâşni din adăpostul ei, va curge în valuri zile la rând."
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

Confesiunile unui cafegiu

0
Autor: Gheorghe Florescu
Rating:
Editura: Humanitas
Anul apariţiei: 2008
503 pagini
ISBN: 978-973-50-2208-2

Legenda cafelei

Dumnealor ciobanii, de-a lungul şi de-a latul lumii şi Istoriei, au jucat diverse roluri: ba de precursori anonimi ai marilor geografi şi exploratori - în căutarea neobosită a locurilor cu verdeaţă, propice păscutului; ba au fost rivali, duşmănindu-se şi ucigându-se între ei pentru frumuseţea turmelor (primele conflicte de amploare ale omenirii au avut loc pentru o oaie, nu pentru o oarecare Elena din Troia); ba întemeietori de ţară şi de nemuritoare dinastii monarhice, iar, mai înspre zilele noastre - patroni un pic cam neciopliţi şi cam "războinici" ai unor epuizate cluburi de fotbal. Legendele pastorale ascund, de obicei, o importantă dimensiune tragică, nu sunt de notorietate prea multe poveşti hazlii sau relaxante cu ciobani...

Noroc cu baciul yemenit (unii ne încredinţează că a fost etiopian, ceea ce ne mută cu tot cu legendă în Africa...), de fapt, noroc cu caprele lui, care au încercat cele dintâi, pe propria blană, proprietăţile vitalizante ale cafelei, îndepărtând ghinionul tragic care însoţea peste tot păstorii. Păscându-şi respectivul baci cornutele printre arbuştii (necunoscuţi la acea dată) care produceau miraculoasele boabe, [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Gandhi

Titlu: Gandhi
Autor: Jose Freches
Rating:
Editura: ALLFA
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Roxana Bîrsanu
Numar pagini: 827
ISBN: 978-973-724-167-2

Recunosc că până acum nu am mai citit nici o biografie. Am citit tot felul de articole, despre multe persoane importante, însă o carte în care se povesteşte întreaga viaţă a cuiva nu îmi aduc aminte să fi citit vreodată. Mă hotărâsem să abordez acest gen când am văzut recomandările din Ghidul de cititor feroce, care mi-au atras atenţia. Iar când a ajuns la mine cartea despre Gandhi, m-am gândit că nici nu se putea să încep mai bine.

Toată lumea ştie ce om grozav a fost Mohandas Karamchand Gandhi. Cred că imediat după rostirea numelui lui mai toţi se gândesc automat la poate cel mai cunoscut citat care îi aparţine: "Be the change you want to see in the world." Ştiu că a luptat pentru India, ţara lui de origine şi că a trezit admiraţia multor lideri.

Dar câţi ştiu exact modul în care a "luptat"? Câţi ştiu cine i-a servit drept model? Cine i-a servit drept suport în vremurile grele? Câţi ştiu cum a ajuns acest om micuţ şi firav să fie una din personalităţile emblematice ale istoriei? Cine ştie cum a început totul?

Eu una nu aş fi putut da un răspuns coerent la întrebările de mai sus. Acum însă vă pot spune că tânărul Mohandas [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 10 COMENTARII si spune-ti parerea!

Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă

Titlu: Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă
Autor: Haruki Murakami
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Iuliana Oprina
Numar pagini: 324
ISBN: 978-973-46-1556-8

Murakami scriitorul versus Murakami omul

Pain is inevitable. Sufference is optional.

În Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă Haruki Murakami îşi dezvăluie o cu totul altă faţă, o latură a personalităţii care pe mine m-a surprins foarte tare, fiind obişnuită cu stilul metropolitano-fantastic al romanelor sale fantasy desprinse dintr-o Japonie cosmopolită şi occidentalizată. De această dată stilul său este clar şi simplu, fără fraze alambicate sau "floricele", însă de o profunzime limpede, cu metafore şi aforisme ce îndeamnă la meditaţie asupra sensului existenţei fiecăruia dintre noi.

Aşa cum mărturiseşte însuşi scriitorul în prefaţa romanului său, această scriere reprezintă însumarea gândurilor sale scrijelite de-a lungul anilor în care şi-a măsurat existenţa între maratoane şi cărţi publicate, conferinţe şi cursuri, călătorii în SUA şi Hawaii. Autenticitatea notiţelor este dată tocmai de modul în care au fost rearanjate pentru a crea acest roman autobiografic, întrucât capitolele marchează un alt colţ al lumii în care Murakami se afla, cât şi data. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Cartea şoaptelor

Titlu: Cartea şoaptelor
Autor: Varujan Vosganian
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2009
Numar pagini: 523
ISBN: 978-973-46-0887-4

Un Dumnezeu mai neatent decât de obicei

Vă spun pe neocolite cum stă treaba: cartea aceasta m-a găsit pe mine!

Am să încep cu ceea ce s-ar fi cuvenit să fie, de fapt, încheierea: am citit Cartea şoaptelor cu smerenie, ca pe o Psaltire, urmărindu-i lacom rândurile, cu arătătorul apăsat tandru pe hârtia lunecoasă - cum ni se întâmplă când silabisim prima oară din Abecedar. Am psalmodiat-o, m-am rugat laolaltă cu personajele ei pentru pacea sufletului unui mic popor mare, un popor prădat de ţară, fără prieteni - armenii. Cronica migălită de Varujan Vosganian picură cumpătare şi atemporalitate în inima cititorului şi deplasează fireasca dorinţă de vendetă - dinspre nervii, muşchii şi viscerele celui impresionat de ororile narate - adânc în conştiinţa lui. Şi anume, nu ispitindu-l la crimă - ca răspuns (mereu insuficient) genocidului, ci sprijinindu-l să înţeleagă, să ţină minte, ca să mărturisească mai departe. Musai şoptit, pentru că şoapta înmoaie orice vrăjmăşie, îndulceşte zilele şi prelungeşte viaţa.

Un veac de plâns gâtuit, de doliu nedus la capăt după morţii lăsaţi pradă corbilor Anatoliei şi apelor Eufratului în urma convoaielor de deportaţi, i-a dezobişnuit pe armeni de deprinderea de a-şi striga durerile, păsul, şi, mai mult de atât, i-a împins treptat să nu se mai sfătuiască despre treburile serioase cu glas tare, ci şuşotind ca pentru sine. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 24 COMENTARII si spune-ti parerea!

Angela’s Ashes

0
Autor: Frank McCourt
Rating:
Editura: Flamingo
Anul apariţiei: 1999
426 pagini
ISBN: 0-00-651034-5

Pe lîngă faptul că l-au făcut faimos pe modestul profesor newyorkez, memoriile lui Frank McCourt reprezintă un bun exemplu de scriitură caldă şi elegantă. Cu cît povestea despre copilăria săracă din Irlanda, locul natal al părinţilor săi, se întunecă, cu atît candoarea povestitorului-copil şi umorul adultului care îşi aminteşte sunt mai pregnante. Contrastul le scoate în evidenţă pe ambele: sărăcia cruntă în care trăieşte familia McCourt în Limerick, neajunsurile şi umilinţele, dar şi tandreţea cu care este privit trecutul, spiritul împăciutor, lipsit de resentimente al lui Frank McCourt.

După o viaţă cenuşie în America anilor 30, familia McCourt se întoarce în Irlanda, unde va trăi zile şi mai negre, în locuinţe insalubre, cu mîncare puţină şi dese întunecări ale atmosferei datorate tatălui alcoolic. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!