Am plăcerea să vă prezint o campanie pentru lectură, organizată de activitaticopii.ro&prietenii. Scopul este de a-i învăţa pe copii să aprecieze cărţile încă de la vîrste fragede. Şi cum fiecare lucru mare începe cu cîţiva paşi mici, iată ce cuprinde campania:

- un concurs cu teme foarte interesante şi premii pe măsură;
- schimb de cărţi între prichindei;
- cărţi în dar pentru copiii bolnavi;A dărui o carte e un efort mic, dar poate aduce unui copil un zîmbet mare.

Puteţi afla detalii despre fiecare dintre aceşti paşi urmînd linkurile de mai sus. Pentru a citi mai mult despre campanie şi pentru a participa,click pe banner:

Carti de acelasi autor

• Pe bookblog.ro nu exista deocamdata alte carti de acest autor

Dan Novac şi Oana Gogioiu sunt cei doi care vor primi cîte un exemplar din Darul lui Mibs. Şi voi puteţi cîştiga o carte de la Editura Gama dacă participaţi la următorul concurs. De data aceasta este vorba despre Poveşti de noapte bună, care conţine şaptesprezece basme din literatura română şi universală. Sunt adaptate pentru a fi citite înainte de culcare. Şi ceva ce mi se pare tare frumos: luna şi stelele de pe copertă sunt fosforescente, luminează în întuneric.
Pentru a cîştiga una din cele două cărţi trebuie să răspundeţi la întrebarea: Care e basmul vostru preferat şi de ce?
Primesc răspunsuri pe mail, la adresa mihaela[at]bookblog[punct]ro, pînă pe 4 aprilie. Răspunsurile vor fi publicate pe bookblog.

Mai jos puteţi citi despre cărţile de aventură, aşa cum le-am primit de la:

Oana Gogioiu
“Trecand peste cartile de “sezon” ca Harry Potter sau Narnia, cartile care mi-au marcat oarecum copilaria ar fi urmatoarele:

Singur pe lume – Hector Mallot (Imi aduc aminte ca este prima carte pe care nu am putut sa o las din mana pana cand am terminat-o, am ras si am plans impreuna cu personajul principal si cu maimutica lui, dar in acelas timp m-a facut sa ma gandesc la cum ar fi daca nu as avea in jurul meu oamenii care au grija de mine, daca as fi eu singura pe lume. Cred si acum ca aceasta care m-a transformat si m-a facut mai buna, ca om)

America – Franz Kafka (Este intr-adevar o carte pentru copilasi ceva mai marisori, poate peste 10 ani, dar ramane pentru mine o carte de aventura pentru adolescenti daca nu pentru copii. Este si un bun punct de inceput pentru a citi Kafka si incet incet pentru a-l intelege. Dar trebuie sa recunosc ca am si fost un pic dezamagita la sfarsitul cartii cand am descoperit ca este neterminata. In acelas timp, America a fost si un punct de plecare in a descoperi viata scriitorilor. A fost prima data cand m-am intrebat oare de ce scriitorul nu si-a trminat cartea, oare de ce a fost totusi publicata, chiar si asa, neterminata si am inceput sa imi pun intrebari despre importanta anumitor personalitati in literatura, despre importanta operei lor, despre aportul acestora la cultura.)

Aventurile lui Hajji Baba din Ispahan – James Morier (Cred ca din pacate aceasta carte inca nu este tradusa in limba romana. Si aceasta a fost pentru mine o prima “experienta”. In carte Hajji Baba, personajul principal, povesteste diverse intamplari, toate fantastice, fabuloase, iesite din comun. Partea cea mai interesanta a cartii si care ma face sa o prezint aici este ca Hadjji Baba este musulman si a fost pentru prima data pentru mine cand vedeam o poveste din ochii unui musulman, cand incercam sa inteleg diferentele, cand realizam cat de “ciudati” erau pentru ei europenii, “paganii” din punctul lor de vedere. Cartea expune foarte bine o alta cultura, alte obiceiuri si cred ca te pune pe ganduri si te face sa devii mai tolerant, sa inveti ca in lume suntem toti diferiti faca ca asta sa insemne ceva rau)”

Dan Novac
“Unele carti au pus o amprenta destul de mare peste copilaria mea,iti voi enumera cateva care mi le mai amintesc si m-au impresionat.
Eram fascinat de Jules Verne si de lumile pe care le creea in subconstientul meu si imi placea de fiecare data sa ma pierd prin lumile din paginile lui.
Jules Verne-20.000 de leghe sub mari
Jumes Verne-Ocolul Pamantului in 80 de zile
O carte pe care nu o voi uita niciodata va fi Vrajitorul din OZ-Frank Baum,deoarece am citit-o repede si aveam un fel de traditite in timp ce o citeam,stateam sub luminitile bradului de iarna.
Putin mai tarziu am citit seria Ciresarii si Cei trei muschetari-Alexandre Dumas
A si sa nu uit cartea care m-a impresionat extrem de mult la vremea aceea si tot ma impresioneaza a fost Micul Print-Antione de Saint-Exupery.”

Carti de acelasi autor

• Pe bookblog.ro nu exista deocamdata alte carti de acest autor

Autor:-
Rating:
Editura:Nuby
Anul apariţiei: 2008
10 pagini
Grup de vîrstă: 0-3 ani

Un urs căruia îi place mierea, deşi s-ar mulţumi şi cu o îngheţată, un elefant jucăuş, o maimuţică prietenoasă, un crocodil căruia ii e frică de libelule, un leu cam neatent şi o familie de girafe politicoase. Cam astea-s personajele schiţate în culori pastel care locuiesc în cartea de baie Nuby. O carte într-o ureche, fără cap şi coada, aşa cum le şade bine cărţilor pentru copii sub 3 ani. După cum se ştie, e vorba de o categorie de cititori aparte, caracterizaţi prin răbdarea puţină şi o neînţelegere profundă pentru obiceiul adulţilor de a da paginile în ordine, de la stânga la dreapta.

Nu există vreo poveste elaborată, ci 10 poveşti foarte simple (impărţite democratic, pe fiecare pagină câte una), cu unul, cel mult două personaje fiecare. Copiii învaţă să recunoască animalele, işi dezvoltă vocabularul încercând să descrie ce se intâmplă (ei, pentru inceput o sa ne mulţumim şi cu un uţa-uţa maimuţa, nu?), identifică lucruri din peisajul cotidian: copacul, luna, floarea, norii, albina, îngheţata.

Desenele sunt adorabile, pe fond alb şi fără exces de culori tari, oarecum în stilul ilustraţilor făcute de Saint-Exupery pentru Micul Prinţ. Iar la mijlocul cărţii una din pagini ascunde o surpriză: o pastilă chiţăitoare care îl va incânta pe micul cititor. Părinţii să stea liniştiţi, singurul lucru în pericol sunt timpanele lor! Cartea se autodeclară obiect inofensiv pentru cei mici, realizată fiind din materiale non-toxice, fără PVC, rezistente la ronţăială şi alte rele tratamente bebeluşeşti.

Scris de Irina Adamescu Carti de acelasi autor

• Pe bookblog.ro nu exista deocamdata alte carti de acest autor

Îmi cer scuze pentru mica întîrziere a acestui anunţ. Iată răspunsurile premiate:

abramburika:

“Ca orice lucru oferit copiilor nostri cu moderatie, consider ca nu poate dauna in nici un fel. Deci si uitatul la TV, comp. face parte din aceasta categorie. Ce inseamna moderatie … depinde de varsta, sa zicem nu mai mult de 2 ore pe zi. “Supravegheat” pe unde umbla, ce vede si indrumat sa caute programe, emisiuni educative, fara scene violente, limbaj obscen etc. Solutia in cazul in care Tv si/sau comp. incep sa ocupe un loc mai important in viata copiilor nostri? Activitati in aer liber, extra-scolare, mai mult timp petrecut cu ei …”

Minodora:

“Alex a invatat la 4 ani cum se da drumul la calculator si ce face tasta enter si backspace si se juca mereu. A fost greu, dar l-am dezvatat. Nu prea pot spune ca am avut o metoda, i-am interzis pur si simplu si acum, cand are aproape 9 ani, imi cere voie. Ca sa canalizam energia, l-am dus la karate; nu-i place in mod deosebit, dar poate avea efecte benefice pe termen lung. As folosi calculatorul doar in scopuri educative, pentru ca Alex e mult mai agitat dupa ce sta o ora in fata lui, jucandu-se. Chiar si atunci, nu mai mult de o ora la cateva zile.”

Livia

“Punctul meu de vedere este unul clasic, anume acela ca orice lucru are si partile sale pozitive cat si unele negative. In cazul copiilor, granita dintre ele este foarte subtire, totul depinzand de felul in care este folosit calculatorul. Pot fi benefice daca activitatile sale sunt supravegheate in asa fel incat copilul sa nu ajunga sa traiasca mai mult intr-o lume virtuala decat in cea reala, pana la urma cea a copilariei sale. Limitarea timpului petrecut la calculator si instruirea copilului in a folosi programe educationale, lejere si adecvate varstei, mi se par solutiile potrivite. I se poate explica pe intelesul sau ca nu orice program este util si poate fi invatat sa distinga intre ele. In felul acesta mintea sa nu va fi obosita, va sti sa faca diferenta, iar copilul va acumula involuntar informatii folositoare ulterior.”

Următorul concurs va avea mai puţine întrebări, promit Carti de acelasi autor

• Pe bookblog.ro nu exista deocamdata alte carti de acest autor

Autor: -
Rating:
Editura: Infomedia Pro
Grupa de varsta: 3-7 ani
ISBN: 978-973-8918-44-3

Cu PitiClic în savană, în pădurea tropicală sau în ţinuturile îngheţate

PitiClic e mare explorator. De când ne jucăm cu el am ajuns în tot felul de locuri, inclusiv pe planetele din jurul Pământului. De data aceasta ne întoarcem la punctul de plecare şi încercăm să înţelegem mai bine planeta noastră şi animalele care o populează.

Găsim pe acest CD specii din savana africană, din ţinuturile îndepărtate şi îngheţate sau din pădurea tropicală. Învăţăm de asemenea care animale sunt carnivore şi care erbivore – şi le hrănim corespunzător. Aflăm că fiecare animal este special şi reuşim să îl descoperim după trăsăturile sale caracteristice sau după umbra sa. Ba mai mult, putem să refacem imagini din bucăţi, să reconstruim fotografii rupte sau să fim lăudaţi pentru succesul în realizarea unui puzzle cu o imagine complexă.

Iar cunoştinţele dobândite nu se limitează doar la recunoaşterea speciilor de animale. Avem aici şi alte jocuri specifice vârstei: orientarea printr-un labirint, gruparea în familii sau categorii, adunări, scăderi, exerciţii de atenţie, uneşte punctele şi colorează – cu observaţia că deşi avem multe nuanţe la dispoziţie, desenele nu sunt atât de bogate în opţiuni, limitându-te la uneori la două culori.

CD-ul se adresează copiilor între 3 şi 7 ani, dar eu l-aş recomanda mai ales copiilor între 3 şi 5 ani. Exerciţiile nu cer multă rapiditate, au explicaţii la fiecare pas, fiind uşor accesibile vârstei mai mici. PitiClic îi va obişnui astfel pe copii cu operaţiuni simple – care să nu uităm, lor li se par complexe – deschizând apetitul pentru cunoaşterea lumii prin joc. Diploma, marele trofeu, se obţine numai la finalizarea tuturor probelor, ceea ce va încuraja piticul să nu se lase până când nu parcurge toate jocurile. Încercaţi aşadar să îi acordaţi timpul necesar pentru a se simţi învingător şi nu-l lăsaţi să înceapă jocul dacă e ora de culcare!

PitiClic explorator în lumea animalelor este un prim pas în fascinanta lume a vieţuitoarelor pe care nu le întâlnim în viaţa de zi cu zi, pe care copilul vostru le va descoperi cu plăcere şi despre care, cu siguranţă, va dori apoi să afle mai multe.

Scris de Roxana Farca Carti de acelasi autor

• Super DubluClic Galactic
• PitiClic îşi alege o meserie
• Abecedar interactiv

Carti de acelasi autor

• Pe bookblog.ro nu exista deocamdata alte carti de acest autor

Autor: -
Subtitlu: NTSF
Rating:
Editura: Infomedia Pro
Grupa de varsta: 5-8 ani
ISBN: 978-973-8912-28-1

Cucereşte Planeta Cunoaşterii la bordul DubluClic

Două variante de teleportare

Cu cât înaintează copilul în vârstă, cu atât avem nevoie de mai multe cunştinţe pentru a-i răspunde la întrebări, pentru a-l ajuta să înţeleagă problemele de la şcoală, să reţină informaţii complicate şi noi, să nu se facă de râs. Avem aşadar două variante: prima e să ne teleportăm în propriul nostru trecut de elev, să scormonim cu emoţie prin amintirile din şcoală şi cărţile second hand pe care le primeam la început de an şi să ne înfuriem atunci când constatăm că am uitat lucruri simple, de bază. A doua variantă, mai eficientă, ar fi să ne teleportăm cu DubluClic pe planetele cunoaşterii şi să descoperim, prin joc, răspunsuri uitate la întrebări actuale. De acord, nu vom descoperi toate răspunsurile şi nu vom putea construi întreaga cultură generală cu un singur CD, însă e o variantă plăcută de a ne petrece timpul alături de micul şcolar care poate că astăzi nu are chef să repete mecanic cine a comandat construirea mânăstirii Voroneţ sau când a avut loc primul război daco-roman.

Combină jocurile şi adaptează

Acest CD se adresează copiilor între 6 şi 11 ani. O diferenţă mare nu e aşa? Puteţi totuşi să alegeţi jocurile care se adaptează vârstei şi cunoştinţelor copilului vostru şi să introduceţi încet încet şi noţiuni sau informaţii mai complexe. La 6 ani aş evita, desigur, planeta istoriei sau cea a matematicii, asta dacă nu cumva aveţi un mic geniu pe acasă. M-aş juca în schimb pe planeta artei, a bunelor maniere sau a proverbelor şi ghicitorilor. Chiar dacă e mai mult text scris butoanele vorbesc şi copilul se poate descurca singur printre ele.

Dublu câştig dacă joci şi tu

Dacă vreţi într-adevăr să implicaţi copilul în joc, toate planetele au un sistem foarte interesant de interacţiune. Există mereu doi jucători – poate fi copilul şi robotul sau copilul şi mama, tata sau fratele. Fiecare dă cu zarul şi, în funcţie de locul pe care aterizează, trebuie să înainteze, să răspundă la întrebări, să câştige mutări sau să facă paşi înapoi, în funcţie de corectitudinea răspunsului (un fel de „sus-jos” sau „nu te supăra frate”). Copilul mare va fi încântat să îşi verifice cunoştinţele, copilul mic va fi încântat să dea cu zarul, în timp ce mama îi sugerează răspunsurile corecte. Cred că tocmai acest sistem face jocul interesant şi valabil pentru un interval atât de vast de vârstă. Iar vârsta se poate prelungi, aşa cum sugeram şi mai sus, până la cea adultă. Nu fiţi surprinşi dacă cel mic va dovedi că ştie mai multe decât voi, pentru el informaţiile sunt mult mai proaspete. De aceea vă învit să participaţi şi să nu-l lăsaţi să joace contra robotului. Până la urmă era frumos atunci când eram mici şi descopeream culori calde şi reci, instrumente muzicale sau dansuri, geografia sau istoria României pusă pe versuri de poeţi, autori şi cărţi pentru copii şi aşa mai departe. Şi poate că ne va face bine să ne reamintim că Degeţica nu a fost scrisă de Disney ci de Andersen.

Bonus: recenzie la 6 ani jumătate

Şi pentru că v-am obişnuit cu informaţii din „culise”, vă prezint mai jos, după dictare, „recenzia” făcută de fetiţa mea de 6 ani jumătate. Precizez că nu am editat textul, aşa că vă rog să treceţi cu vederea micile stângăcii.

„Acest joc are: Limba Română, Matematică, Arte, Istoria Românilor, Geografia României, Ştiinţele Naturii, Personaje din Poveşti, Bunele Maniere, Proverbe şi Ghicitori. Toate sunt cu o tabliţă pe calculator pe care dai o dată cu zarul şi muţi după cifra indicată pe zar. Dacă câştigi, vei primi o diplomă şi vei continua să te joci cu DubluClic. Unele jocuri sunt chiar uşoare şi amuzante, ca bunele maniere. Poţi juca cu mama ta, cu tatăl tău, cu o surioară sau un frăţior, sau cu robotul. Trebuie să apăsaţi pe planetele care ies din navă şi la fiecare o să zică ceva. Şi dacă vrei una din ele apasă click pe ea. Să te distrezi cu DubluClic pe CD-ul Super DubluClic Galactic! Distracţie plăcută cu DubluClic!”

Scris de Roxana Farca şi Petra Carti de acelasi autor

• PitiClic explorator în lumea animalelor
• PitiClic îşi alege o meserie
• Abecedar interactiv

A fost odată ca niciodată etc.
Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinii avea şi un măr care făcea mere de aur şi, de când îl avea el, nu putuse să mănânce din pom mere coapte, căci, după ce le vedea înflorind, crescând şi pârguindu-se, venea oarecine noaptea şi le fura, tocmai când erau să se coacă. Toţi paznicii din toată împărăţia şi cei mai aleşi ostaşi, pe care îi pusese împăratul ca să pândească, n-au putut să prinză pe hoţi. În cele de pe urmă, veni fiul cel mai mare al împăratului şi-i zise:

- Tată, am crescut în palaturile tale, m-am plimbat prin astă grădină de atâtea ori şi am văzut roade foarte frumoase în pomul din fundul grădinii, dar n-am putut gusta niciodată din ele; acum a dat în copt, dă-mi voie ca nopţile astea să păzesc însumi, şi mă prinz că voi pune mâna pe acel tâlhar care ne jefuieşte.
- Dragul meu, zise tată-său, atâţia oameni voinici au păzit şi n-au făcut nici o ispravă. Doresc prea mult să văz la masa mea măcar un măr din acest pom care m-a ţinut atâta sumă de bani şi de aceea, iată, mă înduplec şi te las ca să pândeşti, măcar că nu-mi vine a crede că o să izbuteşti.
Atunci fiul împăratului se puse la pândă o săptămână întreagă: noaptea pândea şi ziua se odihnea; iară când fu într-o dimineaţă, se întoarse trist la tată-său şi-i spuse cum priveghease până la miezul nopţii, cum pe urmă îl apucase o piroteală de nu se mai putea ţinea pe picioare, cum, mai târziu, somnul îl copleşi şi căzu ca un mort, fără să se poată deştepta decât tocmai când soarele era rădicat de două suliţe, şi atuncea văzu că merele lipsesc.
Nepovestită fu mâhnirea tatălui său, când auzi spuindu-i-se astă întâmplare.
De silă, de milă, fu nevoit a mai aştepta încă un an, ca să facă şi voia fiului său celui mijlociu, care cerea cu stăruinţă de la tată-său ca să-l lase şi pe dânsul să pândească, şi se lega că el va prinde pe hoţii care îi făceau atâta întristare.
Timpul veni, merele începură a se pârgui; atunci fiul său cel mijlociu păzi şi el; dară păţi ca şi frate-său cel mare.
Tată-său, deznădăjduit, pusese în gând să-l taie; dar fiul său cel mai mic, Prâslea, veni cu rugăciune către tată-său, şi-i zise:
- Tată, atâţia ani l-ai ţinut, ai suferit atâtea necazuri după urma acestui pom, mai lasă-l, rogu-te, şi anul acesta, să-mi încerc şi eu norocul.
- Fugi d-aci, nesocotitule, zise împăratul. Fraţii tăi cei mai mari, atâţi şi atâţi oameni voinici şi deprinşi cu nevoile n-au putut face nimic, şi tocmai tu, un mucos ca tine, o să izbutească? N-auzi tu ce prăpăstii spun fraţii tăi? Aici trebuie să fie ceva vrăji.
- Eu nu mă încumet, zise Prâslea, a prinde pe hoţi, ci zic că o încercare de voi face şi eu, nu poate să-ţi aducă nici un rău.
Împăratul se înduplecă şi mai lăsă pomul netăiat încă un an.
Sosi primăvara: pomul înflori mai frumos şi legă mai mult decât altădată. Împăratul se veseli de frumuseţea florilor şi de mulţimea roadelor sale, dară când se gândea că nici în anul acesta n-o să aibă parte de merele lui cele aurite, se căia că l-a lăsat netăiat. Prâslea se ducea adesea prin grădină, da ocol mărului şi tot plănuia. În sfârşit, merele începură a se pârgui. Atunci fiul cel mai mic al împăratului zise:
- Tată, iată a sosit timpul; mă duc să pândesc şi eu.
- Du-te, zise împăratul; dară negreşit că şi tu ai să te întorci ruşinat ca fraţii tăi cei mai mari.
- Pentru mine n-are să fie aşa mare ruşine, zise el; fiindcă eu nu numai că sunt mai mic, dar nici nu mă leg ca să prânz pe tâlhari, ci numai o cercare să fac.
[Citeşte continuarea pe mamicamoderna.ro]Carti de acelasi autor

• Pe bookblog.ro nu exista deocamdata alte carti de acest autor