bookblog.ro

„Trei”, de Sorin Gherguț, sau „cea mai largă colecție de scuze neconvingătoare din lume”

cato leinÎți place să faci rime întortocheate, amare? Dar să joci Sudoku? Ce zici de Pixies? Îți place hip-hop-u'? Dacă da și dacă n-ai ce face week-end-ul ăsta, iată o recomandare:

Vineri, 11 martie, Cărturești Verona găzduiește începând cu ora 18:30 lansarea celui mai nou volum de poezii semnat Sorin Gherguț - al treilea, intitulat „Trei” și apărut la editura Vellant. De-a stânga și de-a dreapta autorului, Dan Popescu, curator, și Florin Bican, scriitor și traducător. [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

HIGHLIGHTS #1 Harper Lee, Du-te și pune un străjer

 

harper du te

Cine mai citește recenzii la beletristică, fraaa... Când alegi un film pe care să adormi, ce faci? Îi dai drumul și verifici câteva jumătăți de scenă (să te asiguri că e sincronizat audio-video, la nevoie, subtitrat – să nu te bâzâie după ce te așezi).

Așa și cu cărțile. Când apar, aș da orice să existe mai multe fragmente pe net, mai lungi, mai scurte, ca și când aș fi în librărie și aș avea ocazia să le răsfoiesc în voie, să văd cum sună traducerea etc.

Motiv pentru care am zis să fac rubrica asta, HIGHLIGHTS. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Recomandări în două paragrafe

Curs practic de incredere, de Walter Anderson

recomandata de Andrei

Curs practic de incredere

"Văzând cât de puţine lucruri are un rabin înţelept vestit - şi profund dezamăgit de simplitatea vieţii pe care o ducea rabinul în ciuda faimei sale de nivel mondial - un turist l-a întrebat nepoliticos:
- Domnule, numai atât aveţi?

Rabinul a zâmbit, a arătat spre valiza turistului şi l-a întrebat:
- Dumneavoastră numai atât aveţi?
- Desigur, a răspuns turistul, dar eu sunt numai în trecere.
Rabinul a dat din cap:
- Şi eu la fel."
(vreau cartea!)

Ultimul patriarh, de Najat el Hachmi

recomandata de Raluca

ultimul patriarh

"Începuse atunci o epocă în care mama observase probabil că se cam epuiza răstimpul în care m-ar mai fi putut transforma într-o bună soţie şi o bună femeie (a de serviciu”, aş fi adăugat eu) şi dorea să aloc zilnic un pic de timp unor activităţi mai potrivite cu rolul acesta, în loc să citesc cărţi sau să ascult Silvio Rodriguez. Pe mine nu mă interesau toate astea, nu pentru că n-aş fi vrut să învăţ cum se fac nişte treburi care mai devreme sau mai târziu aveau să îmi prindă bine, dar într-o zi mi-am dat seama că, dacă începeam aşa din vreme, atunci toată viaţa aveam să mi-o petrec spălând, călcând, etc. Nimic nu lasă să se întrevadă că voi avea pe altcineva care să facă toate astea în locul meu.

M-am ascuns în cameră, am închis uşa şi mi-am tras perna peste cap ca să nu mai aud, ce altceva puteam să fac? Ceva trebuia făcut, dar puţin încă îl mai iubeam şi n-am putut să dau telefon ca să cer ajutor. Totul s-ar fi schimbat, începând din acel moment, dar nu vroiam să fiu eu aia care ar fi destrămat familia."
(vreau cartea!)

Societatea de consum - Mituri şi structuri, de Jean Baudrillard

recomandată de Silviu [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Recomandari in doua paragrafe

Începând de acum, în fiecare lună vă vom prezenta câteva cărţi faine prin intermediul unor citate care ne-au plăcut şi ne-au rămas în minte. E drept că nu sunt la fel de cuprinzătoare ca recenziile, dar sperăm să găsiţi în ele un motiv suficient de bun pentru a citi cărţile. :)

Povestea unei vieti, de Aharon Appelfeld

recomandata de Mihaela

Essays

"Acum, cînd încerc să-mi reamintesc cele spuse de D., nu mai ţin minte nici un cuvînt concret, nici o imagine, doar un şuvoi de mormăieli şi abstractizări. Soarta abstractului este să se lipească de tine pentru o clipă, apoi să dispară. Numai cuvintele care creează imagini îţi rămîn în minte. Restul nu e important. Mi-a luat totuşi ani lungi să mă eliberez de cunoscători, de tutela lor, de surîsul lor arogant şi să mă întorc la prietenii adevăraţi şi loiali, care ştiu că omul nu e decît un mănunchi de slăbiciuni şi temeri şi că nu e nevoie să-i mai adaugi altele." (vreau cartea!)

30 de interviuri eveniment, de Simona Chitan

recomandata de Andrei

30 de interviuri eveniment

"Simona Chiţan: Există diferite amiciţii între scriitori şi critici sau jurnalişti. Sunteţi de acord că pe baza acestora se scriu cronici favorabile indiferent de valoarea reală a cărţii?

Nicolae Manolescu: Da, 99% dintre cronici sunt favorabile sau laudative. Se lăuda unii pe alţii între ei în funcţie de găşti. Dacă ar există critici adevăraţi nu s-ar întâmplă aşa. Nichita Stănescu avea şi el prietenii lui de pahar, iar uneori era supărat pe critici: “Voi iubiţi operă, nu iubiţi omul din mine”, spunea el. Dar când voia să ştie o perere despre poezia lui, Nichita venea la mine sau Eugen Simion sau la Valeriu Cristea. [...]

Simona Chiţan: Ce sfat i-aţi da unui tânăr scriitor?
Nicolae Manolescu: I-aş spune: "Du-te în mijlocul lumii. Suie-te în merou, în troleu, priveşte în jur, poţi să faci literatură dincolo de propriile experienţe. Nu sta numai în mijlocul prietenilor băutori de bere sau de cafea sau de whisky. Plimbă-te. Lasă-mă pe mine, critic, să stau în bibliotecă"." (vreau cartea!)

Metro 2033, de Dmitry Glukhovsky

recomandata de Cristi

Metro 2033

"Stalkeri...
Acest cuvânt, straniu şi străin limbii ruse, prinsese totuşi foarte bine. Înainte, acesta era numele dat acelor oameni pe care sărăcia îi forţase să îşi facă drum la fostele poligoane militare, să dezasambleze rachetele şi bombele neexplodate şi să vândă carcasele de bronz celor care cumpărau metale neferoase. Era şi numele dat acelor oameni stranii care, în vremuri de pace, explorau canalele. Dar toate aceste înţelesuri aveau ceva în comun: fusese dintotdeauna o profesie extrem de periculoasă, o confruntare cu necunoscutul, cu misterul, cu pericolul... Cine ştie ce se întâmplase la acele poligoane abandonate, unde pământul radioactiv, desfigurat de miile de explozii, arat cu tranşee şi presărat cu catacombe, producea lăstari monstruoşi. Şi nimeni nu putea şti ce trăia acum în canalele metropolei, acolo unde constructorii închiseseră chepengurile în urma lor, părăsind acele coridoare întunecate, strâmte şi mirositoare pentru totdeauna.

În metrou, acei puţini temerari care aveau curajul să se aventureze la suprafaţă erau numiţi stalkeri. În costumele lor de protecţie, cu măşti de gaze şi ochelari de protecţie, erau puternic înarmaţi pentru a urca la suprafaţă şi a căuta acele lucruri necesare pentru toată lumea: provizii militare, echipament, piese de schimb, combustibil... Existau sute de oameni care îndrăzneau să facă asta. Cei care erau în stare să se întoarcă în viaţă puteau fi număraţi pe degete - iar acei oameni îşi valorau greutatea în aur. Erau mai valoroşi decât foştii angajaţi ai metroului. Tot felul de pericole îi aşteptau pe cei care îndrăzneau să meargă deasupra - de la radiaţie la creaturile monstruoase pe care aceasta le crease. Exista ceva acolo, la suprafaţă, dar, după standardele obişnuite ale umanităţii, nu mai putea fi considerată viaţă.

Fiecare stalker devenea o legendă vie, un semizeu, şi toată lumea, atât tinerii cât şi bătrânii, îi priveau cu o fascinaţie răpitoare. Într-o lume în care nu se mai putea naviga sau zbura nicăieri, iar cuvintele „pilot” şi „marinar” îşi pierduseră sensul, copiii visau să de vină stalkeri. Să plece îmbrăcaţi în armură strălucitoare, acompaniaţi de privirile admirative şi recunoscătoare, să urce la suprafaţă, în tărâmul zeilor, să se lupte cu monştrii şi să se întoarcă în subteran, aducând oamenilor combustibil, provizii militare, lumină şi foc. Să aducă viaţă." (vreau cartea!)

Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

Citate – Broke Heart Blues

He looked maybe 13. Kind of olivish-dark. Not foreign-looking exactly - well, possibly, a little Indian [...] Anyway this kid's sort of - strange. Exotic you might say. Did I mention the sideburns? Like Elvis. With really dark aviator-style sunglasses like an adult man would wear, and a straw hat like a fedora with I think a red band [...] and a baggy T-shirt. And a watch on his left wrist, sort of big, pilot-style watch.

It was said that, at the age of ten, she'd tumbled down a flight and a half of stairs in the house at 8 Meridian Place, clutching an oversized, illustrated copy of Alice in Wonderland which she refused to let go even in the ambulance.

We smoked surreptiously in the cafeteria. We smoked in our cars. Butts were strewn everywhere on the parking lot pavement. They floated, swollen like grotesque white worms, in puddles. We smoked surreptiously in Friday morning assembly, if the lights were dimmed for a film. We smoked while necking, exhaling smoke in one another's mouths with languorous sensual abandon. We smoked while petting, to use the clinical expression, to climax, groaning and scattering glowing ashes over on another's disheveled clothing [...] We loved being addicted to nicotine. It made us adults overnight. It made us into our parents yet it was our secret from them - it was perfect!

The trouble was, money like Farley's was too much. Like winning a lottery you hadn't know you'd entered. Like a fairy tale. It took away the incentive, the fun. You didn't need to buy a run-down house, you could buy a new house. You could build your own house. You could change your life if you could figure out another life to change it into.

What a shock! Why didn't any of you warn me! I haven't been back in 16 years and the village is virtually unrecognizable! The skyline is high-rise office buildings and condos! What happened to the municipal zoning? What happened to the old library? What happened to the green? Where's the Bookworm? Where's the Glen Theatre? Where's Crystal? The worst is, oh God I couldn't believe it, I'm sick to my stomach - all the willows are gone. Our famous beautiful one hundred weeping willows - gone. And Glen Creek - gone. Oh how could you, some of you must be responsible, Willowsville has lost its soul.

Joyce Carol Oates - Broke Heart Blues

Mi-a placut la nebunie cartea, dar am citit-o incredibil de greu. Pun lipsa mea de entuziasm pe seama sarbatorilor :D

Trecand la lucruri mai serioase, tanti asta scrie tare bine; nu-i de mirare ca a luat 3 premii Pulitzer si 2 National Book Award. Da, stiu, nu premiile conteaza, dar in cazul ei chiar se justifica :)

Povestea nu e simpla deloc, ba e de-a dreptul complicata, lunga, dar cu atat mai interesanta. M-a dus cu gandul la Sinuciderea fecioarelor a lui Eugenides; aceeasi fascinatie pe care au simtit-o pustii, viitorii adolescenti, adultii de azi fata de John Reddy Heart, baiatul pe care cu totii isi doreau sa-l inteleaga, de care au dorit sa se apropie, dar care a ramas un necunoscut pentru ei.

Credeam ca momentan m-am saturat de de carti despre/cu America si americani, dar cartea asta mi-a demonstrat contrariul :D

Ps. Alte cateva impresii despre carte gasiti si aici.

Scrisă de Ionuca

Spune-ti parerea!

Citate – Fight Club

"Losing all hope was freedom."

"If I could wake up in a different place, at a different time, could I wake you as a different person?"

"You buy furniture. You tell yourself, this is the last sofa I will ever need in my life. Buy the sofa, then for a
couple of years you're satisfied that no matter what goes wrong, at least you've got your sofa issue handled. Then the
right set of dishes. Then the perfect bed. The drapes. The rug. Then you're trapped in your lovely nest, and the things
you used to own, now they own you."

"About self-destruction. At that time, my life just seemed too complete, and maybe we have to break everything to make
something better out of ourselves."

"There are a lot of things we don't want to know about the people that we love."

"You are not a beautiful and unique snowflake. You are the same decaying organic matter as everyone else, and we are all
part of the same compost pile. Our culture has made us all the same. No one is truly white or black or rich, anymore.
We all want the same. Individually, we are nothing."

"You are not your name. You are not your problems. You are not your ahe. You are not your hopes. You will not be saved.
We are all going to die, someday."

"Generations have been working in jobs they hate, jus to they can buy what they don't really need."

Prima data am vazut filmul, apoi am citit carte. Nu sunt amatoare de filme, dar acesta mi se pare unul dintre cele mai bune ecranizari pe care le-am vazut pana acum. Iar cartea am citit-o pe nerasuflate, cu un zambet ironic pe chip si cu secventele din film care mi se derulau in fata ochilor. Nici fana Palahniuk nu sunt, dar imi scot palaria in fata acestei carti.

Recenzia cartii o gasiti aici.

Scris de Ionuca

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro