Când afli că autorul cărţii – Tobie Nathan – nu este doar un scriitor pasionat de psihanaliză, ci şi cel mai de seamă reprezentant al etnopsihiatriei, încetezi să mai priveşti cartea ca fiind rezultatul unei imaginaţii debordante şi încerci să găseşti sensurile ascunse în spatele randurilor.

Şi prima întrebare care ne vine în minte este următoarea:

De ce un specialist ar aduce în discuţie posibilitatea existenţei unui document despre viaţa privată a lui Freud?
După cum aflăm încă de la începutul romanului, alte astfel de documente sunt încadrate ca periclitând siguranţa statului (?!) şi nu vor fi accesibile decât după 2113. Întrebarea este firească şi aproape necontrolată: De ce?
Ce pot ascunde aceste documente? Ce nu se ştie despre Freud? Ce mare secret se vrea ţinut în umbră?
Există secrete care ar clătina din temelii (freudiene) psihanaliza? Care, să nu uităm, este o afacere foarte înfloritoare, dar mai ales costisitoare!

Trecând dincolo de acest mister cu iz de conspiraţie, cartea ne cucereşte prin descrierea veridică şi foarte umanizată a lui Freud şi a discipolilor săi.
Ceea ce atrage cel mai mult la carte este dorinţa de a îl cunoaşte pe Freud în intimitate, dincolo de celebrul nume şi de importanţa sa istorică. Nathan ne dezvăluie un om inteligent (deşi nu se fereşte niciodată să îi ironizeze geniul), foarte preocupat de modul în care este privit de cei din jurul său şi veşnic atent la impresia care o lasă altora.
Aceasta atitudine ironică faţă de micile manii ale lui Freud îl transformă pe acesta într-un personaj caricatural sau doar într-un personaj mai real, mai uman?

Tobie Nathan ne invită să tragem cu ochiul şi în casa Freud, la viaţa sa privată şi la pasiunile sale de natură sexuală. Nathan susţine ca fiind reală bănuiala că Freud ar fi avut o relaţie cu Minna, cumnata sa, care locuia alături de soţii Freud.

Care teorie a bigamiei convinge mai mult:
a) cea avansată de Hanna: Freud s-a îndrăgostit de la inceput de Minna şi a aşteptat împlinirea a 14 ani (ispăşirea păcatului) pentru a o aduce în casa sa şi a putea începe o relaţie cu ea?
b) disculparea oferită de Freud: fiecare femeie îşi are rolul ei – de mamă sau amantă?

O provocare o reprezintă încercarea identificării numelor adevărate din spatele personajelor romanului. Luând în vedere că Tobie Nathan cunoaşte foarte bine istoria psihanalizei, este improbabil ca el să nu fi schiţat personajele în funcţie de realitate. De aceea vă propun să încercâm să identificăm trei dintre personajele romanului: doctorul Alt, Hanna şi frumoasa Issabela.

1). Doctorul Alt – prieten şi discipol a lui Freud, răceşte relaţiile cu el din cauza unor dispute de natură teoretică. Este deseori ironizat pentru slăbiciunea sa pentru paciente/asistente şi practică bigamia.
Toate aceste indicii îl dezvăluie pe C.G. Jung? Alte păreri?
2) Hanna – pacienta lui Freud şi a lui Alt (Jung). Este ea a “doua soţie” a lui Jung – Antonia Wolff? Sau este Anna O. (Bertha Pappenheim) celebrul caz de isterie şi de transfer tratat de Freud? Sau Nathan combină ambele cazuri într-un singur personaj?
3). Frumoasa Issabela – prinţesa foarte bogată, tratată de Freud şi căruia îi lasă o uriaşă avere pentru a-şi continua cercetările. Putem să o ghicim pe Maria Bonaparte, Prinţesa Greciei şi Danemarcei?

În urma voturilor voastre (şi să fim mai exacţi, datorită numărului ridicat de voturi ale reprezentantelor sexului frumos) cartea care a ieşit câştigătoare la această ediţie a Clubului de Carte este Pacientul meu Sigmund Freud de Tobie Nathan.
Cele trei câştigătoare – Irina, Cătălina şi Julya – au intrat deja în posesia cărţilor.

În curând, după un timp alocat lecturii acestei cărţi, vom reveni pentru a ne împărtăşi impresiile despre Pacientul meu Sigmund Freud în cadrul Clubului de Carte.

Până atunci vă doresc tuturor lectură plăcută!

Ana-Maria

Intr-un nou format. Cu multe carti cadou!

In fiecare luna voi propune cateva titluri, dintre care voi puteti alege cartea preferata.

3. Vom face o pauza, timp in care toti cei doritori sa poata citi cartea, dupa care vom incepe discutia despre carte!

Pentru aceasta luna propun trei titluri:

Tobie Nathan - Pacientul meu, Sigmund Freud

Henri Vandemer – Waffen SS

Leila Mounira – Eu, Aisa, sotia profetului

Astept voturile voastre!

Ana-Maria

Publicat în 2005, Extrem de tare şi incredibil de aproape are la bază ideea atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001, fiind o analiză complexă şi realistă a societăţii americane şi a stării de spirit instaurate dupa atacuri.

Cartea urmăreşte doua poveşti, două fire narative diferite: povestea spusă de Oskar Schell, intercalată de povestea vieţii bunicilor săi.

Povestea lui Oskar este spusă la persoana I, toate evenimentele fiind povestite din perspectiva unui băieţel de 9 ani, care şi-a pierdut tatăl la 11 septembrie.
Oskar Schell este un copil precoce, foarte sensibil şi cu o vastă cultură generală. Se prezintă singur ca fiind vegan, muzician (cântă la tamburină), pacifist şi inventator. Naiv şi idealist, evenimentele povestite de el riscă să fie subiective, deşi este inzestrat de Foer cu omniscienţă.

Al doilea fir al naraţiunii urmăreşte viaţa bunicilor lui Oskar. Problema credibilităţii naratorului este şi mai importantă acum din cauza modului vag şi episodic în care se construieşte viaţa lor.
Dacă Oskar este afectat de atentatul de la 11 septembrie, bunicii săi sunt supravieţuitorii bombardării Dresdei. Bunicul său muţeşte de durere în urma masacrului la care este martor şi discursul lui se bazează mai ales pe o serie de scrisori scrise către fiul pe care îl abandonează.

Dincolo de text romanul se remarcă prin forţa imaginilor pe care le foloseşte. Intercalate în text, precum pozele într-un jurnal, aceste imagini vin în ajutorul textului, îl accentuează şi îi dau forţă. De la pozele uşilor la ochiul de elefant, la pozele succesive de incheiere reprezentând omul ce se aruncă în gol de pe World Trade Center, Foer adaugă romanului o lume vizuală cutremurătoare.
Extrem de tare şi incredibil de aproape este un exemplu al noii scoli postmoderniste a scriitorilor care vor să treacă dincolo de limitările tehnice ale romanului tradiţional.

****

Ce semnificaţii au expediţiile lui Oskar în oraş? Dincolo de scopul declarat de a afla secretul cheii, ce se ascunde în spatele dialogurilor şi oamenilor cunoscuţi de Oskar?

Cum priviţi evoluţia relaţiei dintre Oskar şi mama sa? De la învinovăţire, la furie, la cruzimea de a putea alege ce părinte să moară, la descoperirea durerii, învaţă Oskar să comunice cu mama sa?

Ce semnificaţie au invenţiile lui Oskar? Sunt doar moduri de a-şi petrece timpul sau creativitatea sa este canalizată spre un scop mai inalt?

Cum completează povestea bunicilor povestea lui Oskar?
Ce scop are o paralelă între Dresda şi New York? A incercat Foer sa creeze o “axă” New York – Dresda – Hiroshima?

Ana-Maria

Vă reamintesc că pentru luna decembrie cartea votată de voi este Abatorul cinci de Kurt Vonnegut, iar discuţia despre această carte se află aici.

De asemenea, pentru luna ianuarie vă propun spre discuţie următoarele titluri:

1. Bastarda Istanbulului – Elif Shafak
2. Clopotul de sticlă – Sylvia Plath
3. Elogiul mamei vitrege – M. Vargas Llosa
4. Extrem de tare si incredibil de aproape – J. Safran Foer

Pentru a vota şi pentru a participa la discuţiile Clubului de carte, mergeţi aici.

Ana-Maria

Abatorul cinci, un roman ce imbina realismul cu literatura SF, este fascinant pentru naturaletea cu care Vonnegut controleaza firul narativ.
Personajul principal, Bill Pilgrim, este de fapt un exponent al generatiei sale. Calatoria sa in timp si spatiu transforma Abatorul cinci intr-o poveste subtila si plina de neprevazut.

Ce importanta are liberul arbitru in filozofia de viata a lui Bill? Este el un fatalist sau doar un om ce s-a impacat cu destinul?

Repetitia (de fiecare data cand moare cineva ) “Asa merg lucrurile” este un indiciu al acceptarii destinului?

Exista legaturi intre structura romanului si continutul sau? Sau este doar scris in maniera “schizofrenica” a povestirilor de pe Trafalmadore?

Este vederea un punct cheie al romanului? (de la cariera de optometrist al lui Billy, la a patra dimensiune trafalmadoriana)

Ana-Maria

Cu o mica intarziere, iata ca anuntam si cartea lunii decembrie la Clubul de Carte Bookblog.

Cele mai multe voturi le-a adunat Kurt Vonnegut cu Abatorul cinci.

Discutia despre aceasta carte va incepe pe 21 decembrie si pana atunci va invit sa cititi recenzia facuta de Alin.

Ana-Maria

Corectii este acel tip de roman care te incita si te chinuieste prin realismul dramatic al personajelor sale. Scris cu multa verva, atentie pentru detalii, umor si o incredibila capacitate de a diseca comportamentele umane si diferitele tipuri de relatii sociale, Corectii este considerat “primul mare roman al secolului XXI!” (The Village Voice).

Actiunea are in centru familia Lambert, formata din parintii varstnici si cei trei frati: Gary, Chip si Denise.

Enid, mama, desi nu poate fi acuzata de o autoritate maladiva, vrea sa obtina controlul prin exploatarea varstei si a slabiciunii pe care o au baietii ei fata de ea. Dupa aproape 50 de ani de casnicie, doreste acum sa se distreze, dar boala sotului ei este o piedica imposibil de trecut. In consecinta, transforma Craciunul in “ultimul” si duce o batalie (mai mult sau mai putin cinstita) pentru a-i aduce pe toti in casa parinteasca.

Albert, figura eminamente patriarhala, este ros de Parkinson si dementa. Face eforturi disperate pentru a-si pastra ultimele urme de independenta si demnitatea, cauzand astfel cu atat mai multe probleme celor ce ii poarta de grija.

Gary, cel mai mare dintre frati, dupa o cariera de success si investitii inspirate, se vede prins intr-o casnicie ce ii scapa de sub control, instrainat de baietii sai si incercand din rasputeri sa-i convinga pe toti din jur ca nu sufera de o depresie clinica.

Chip, fratele mijlociu, dupa ce rateaza o cariera de profesor universitar, devine un scriitor incapabil sa-si termine singura lucrare. Este atras intr-o afacere dubioasa cu un baron interlop lituanian si prins in anarhia si coruptia ce domneau in Lituania.

Denise, mezina, un bucatar faimos si talentat, dupa ce se elibereaza de o casnicie nefericita, isi exploreaza propria sexualitate si traieste cu povara de a-si convinge mama ca nu isi iroseste viata traind cu un barbat insurat, dupa cum Enid se teme.

In jurul acestor personaje se construieste romanul, mergand pe tot atatea fire diferite, prezentand tot atatea puncte de vedere. Astfel romanul are o foarte pronuntata coloratura personala, personajele fiind atent construite si prezentate.

1. Prevestirea asupra “ultimului” Craciun este doar o metoda a lui Enid de a-si santaja copiii sa vina acasa sau este o premonitie reala?

2. Comparand casnicia lui Gary cu Caroline cu episoadele despre tanarul cuplu Enid-Albert, se remarca o asemanare intre tata si fiu?

3. Cum se explica taberele formate in familia Lambert – Denise cu Albert, Gary, Chip cu Enid – si ce motiveaza schimbarea lor? Se intrevad aceste preferinte inca de la scena cinei?

4. Cat de afectate sunt personajele de tehnologie si consumerism? Este anhedonia lui Gary (“stare fiziologica definita prin incapacitatea de a trai placerea in situatii considerate placute”) o consecinta a acestora?

5. Este moartea lui Alfred o cheie catre fericire, un catalizator catre o noua viata? Poate fi intr-adevar considerat Alfred vinovat de nefericirea lor?

6. Ce simbolizeaza aceste “corectii?”

7. Este uriasul scandal provocat in jurul cartii (prin alegerea ei in Clubul de Carte a lui Oprah si apoi eliminarea sa) raspunzator pentru uriasul success al cartii? Sau si-ar fi castigat renumele si fara aceasta publicitate?

- Ana-Maria