Acest articol are ca punct de plecare o replică aparent banală. Discutând pe marginea unei cărţi probabil sub-mediocre – numită Evanghelia după Satana, recenzată de curând de colega mea, Raluca Alexe – un cititor încearcă să rezolve mica polemică iscată de micul iconoclast literar, al cărui nume l-am uitat, prin următorul comentariu: „Oameni buni, e doar o carte, una de divertisment, fara pretentii de-a avea caracter formativ”, completând mai jos: “Nu trebuie privita ca o carte care distruge conceptii, priviti-o doar din punct de vedere comercial. E un thriller, nu un documentar! Savurati esenta, nu dincolo de ea si o veti gasi-o interesanta!”. Nu aş scrie rândurile de mai jos dacă replica cititorului n-ar fi una dintre cele mai clare exprimări a unei idei de-a gata care bântuie cultura zilelor noastre : aceea a cărţii-produs.
DISCLEIMĂR
Mai întâi, trebuie să spun că nu fac parte dintre cei care văd în citit un soi de mântuire pământească. Nu mi-au plăcut niciodată nici şoarecii de bibliotecă, nici cititorii de metrou. De fapt, dacă dăm la o parte argumentul cantitativ (şoricelul citeşte mai mult), vom vedea că e de fapt vorba de o singură specie – a autistului cultural. Şi cel care citeşte cartea mai ales pentru că e groasă, şi cel care o citeşte mai ales pentru că e subţire şi încape uşor în geanta împodobită cu insigne protestatare, au în comun faptul că văd în carte – şi, extrapolând, în orice act cultural – un prilej de izolare de lume*. Unii, mai retraşi şi mai răbdători, preferă liniştea protectoare a bibliotecii. Autism retro. Alţii, extravertiţi şi activi, citesc în vreme ce ritmurile agitate generate de iPod le inundă urechile. Autism contemporan. (more…)
Când omul se mişcă mai repede şi mai mult decât oricând, cartea pare să îşi aibă locul tot mai mult în geantă, nu pe noptieră, ca şi cum ar încerca să se adapteze şi ea, să ţină pasul cu mobilitatea.
Ce înţeleg prin mobilitate? Programe de studiu într-un alt oraş. Schimburi de experienţă într-o altă ţara. Relocalizare profesională. Imigranţi. Zboruri low cost. Să petreci mai mult timp în mijloacele de transport decât acasă. Locuinţe provizorii, închiriate.
Nu pot să afirm că sunt o persoană super mobilă însă sigur fac parte din rasa celor care “încă nu s-au aşezat la casa lor”. În România am stat în 3 locuri diferite, în funcţie de perioada în care am făcut studiile. Acum, după aproape un an în Franţa, am strâns suficient de multe cărţi încât să le socotesc în kilograme şi să mă gândesc serios că ar trebui să plătesc bagaj suplimentar pentru a le lua în avion, la întoarcerea în ţara. (more…)
Cu siguranţă nu sunt cea mai competentă persoană care să vorbească despre literatura fantasy, dacă e să ne gândim la experienţă. Am văzut câteva filme cu vampiri, câteva cu vârcolaci, două părţi din Stăpânul Inelelor, una din Harry Potter însă nu citisem nici o carte. Şi nici nu am simţit vreodată nevoia. Ba chiar pot să spun că aveam o oarecare reticenţă, gândindu-mă că unii chiar învăţaseră să vorbească… elfa!
Curiozitatea însă m-a mânat să urmăresc pe HBO primul episod din True Blood. Iar acolo a început filmul (pentru că, evident nu putea fi vorba de a se rupe). Pentru cineva fără un interes special pentru vampiri, care evită filmele de groază şi care aproape şi-a jurat că nu o să citească/ vadă Amurg, m-am surprins de-a dreptul… fermecată, ca să folosesc vocabularul specific. Şi m-am trezit aşteptând cu sufletul la gură serile de vineri, pentru următorul episod şi refuzând categoric să fac rost de toate episoadele odată, prin metode mai puţin legale .
În ultimii câţiva ani, internetul a devenit o sursă principală de documentare nu doar pentru elevi şi studenţi, dar şi pentru cercetători, masteranzi şi chiar doctoranzi. Desigur, nu orice website-uri (pagini personale, bloguri, proiecte wiki etc.) pot fi citate într-o lucrare academică. Pe lângă calitatea informaţiei, există câteva criterii „tehnice” care trebuiesc identificate înainte de a decide dacă un articol publicat online merită sau nu a fi folosit ca bibliografie.
Două dintre cele mai importante criterii sunt: 1) furnizarea de date complete şi 2) notorietatea. (more…)
Mereu mi-au plăcut. Sunt foarte sigură însă că am început să le îndrăgesc din copilărie, înainte de liceu. La liceu am fost pentru prima dată obligată să citesc o carte.
E păcat că aşa de mulţi oameni descoperă cărţile doar prin intermediul şcolii. În clasa a IX-a una dintre colege a mărturisit că nu citise nicio carte până atunci. Mi s-a părut o declaraţie gravă. Cum să nu fi citit nici măcar o carte, cât de mică? Mă întreb acum dacă această fată pentru care prima carte citită a fost parcă «Fratii Jderi », mai citeşte. Mă întreb dacă, asemenea ei, mulţi alţi tineri, odată cu terminarea liceului şi automat dispariţia unei autorităţi care să le impună să citească, simt încă nevoia să continue această activitate. (more…)
Iti place de noi? Daca da, ne poti ajuta promovand bookblog pe blogul sau site-ul tau. AICI poti gasi cateva bannere si codurile pe care le poti copia in tema blogului tau.
.
