- 6 februarie 2009
- Silviu Man
Cultură+ marketing= love?
PREMIZA
În urmă cu o lună, am citit pe bookblog.ro un fragment din furiosul articol Marketingul cultural, sau cum să ajungem din nou la public, publicat de Petre Flueraşu pe basicmarketing.ro. Îi admir verva lui Flueraşu şi sunt ferm convins că dacă ar exista la noi mai mulţi care să aibă tonusul d-sale, peisajul cultural românesc nu ar părea atât de deşertificat. Din păcate, admiraţia mea pentru D-sa se opreşte aici, întrucât în privinţa conţinutului articolului respectiv ne separăm radical. De altfel, părerea mea personală despre Petre Flueraşu prea puţin contează în acest caz; rândurile de mai jos nu sunt o replică directă la adresa autorului, ci o critică unui set de idei foarte moderne pe care Flueraşu doar le-a asimilat şi sintetizat în articol - idei al căror nucleu este presupoziţia că ar exista un meci de disputat între cultură şi marketing, meci din care ultimul iese învingător cu ajutorul arbitrului (adică sistemul economic, cerinţele pieţei, publicul care, ah, cere şi iar cere).
Totuşi, înainte de a trece la discutarea fără ură şi părtinire a ideilor foarte moderne, mă văd nevoit să ridic nişte semne mari de întrebare asupra unor afirmaţii din articol. De exemplu, nu îl înţeleg pe Petre Flueraşu când aplică submorala economică de azi pentru vremea de ieri - "marii artişti ai Renaşterii au pictat, au scris şi au sculptat pentru bani". Va fi suficient poate să spunem că Michelangelo (aviz "culturii de masă"! - a nu se confunda cu ţestoasa ninja omonimă!) întrebat la un moment dat de ce ciopleşte cu migală şi partea nevăzută a statuilor sale - procedeu, evident, costisitor, nerentabil în viziunea pragmatică a vremurilor noastre - ar fi răspuns: "Dacă le vede vreun înger?". [Citeste tot Articolul]
- 30 ianuarie 2009
- Raluca Alexe
Titluri călătoare
Acum nu foarte mult timp s-a pus problema de a mă muta în timp record de acasă. Aş fi avut cam jumătate de oră să îmi strâng strictul esenţial şi să plec, cu puţine şanse de a mai putea lua altceva, altcândva.
Pe drumul spre camera mea ştiam deja ce "recipiente" voi folosi pentru transport şi începusem să trec în revistă hainele despre care ştiam sigur că îmi vor trebui, calculam câte perechi de încălţăminte pot să îmi iau şi încercam să găsesc o modalitate cât mai eficientă de a folosi geanta pentru laptop pentru mai mult decât destinaţia ei iniţială. Stăteam în mijlocul camerei şi localizam în gând fiecare obiect (da, în general pot să localizez cu exactitate orice lucru din camera mea), uitându-mă de jur-împrejur.
Până când m-a lovit. Am simţit o strângere a stomacului şi imediat nevoia să mă cocoşez. Am început să transpir şi am simţit la nivelul nasului genul acela de presiune pe care o simţi atunci când e pe cale să te podidească plânsul. Şi apoi au venit panica şi tristeţea. Mă uitasem pe pereţi.
Pereţii mei "ornati" cu rafturi, după pofta inimii mele. Rafturile pe care se odihneau cărţile mele.Şi biblioteca mea cu alte cărţi ale mele. Rafturile pe care mă odihneam eu. Şi atunci a venit întrebarea: ce iau şi ce las în urmă? [Citeste tot Articolul]
- 23 ianuarie 2009
- Georgiana Codrescu
Cărţi care ne-au făcut să fim ceea ce suntem
Îmi amintesc despre primele cărţi pe care le-am citit
Eram mică şi mama încerca să mă convingă să citesc, fiindcă e bine şi o să descopăr o mulţime de lucruri plăcute. Stăteam cu primul volum din Cireşarii în mână şi nu puteam să trec de intoducere. Mă plictisea foarte tare şi nu reuşeam să ţin minte amănuntele. Ştiu că m-am dus la ea să-i spun şi atunci mi-a zâmbit un pic cu drag, un pic ironic la gândul că o să îmi dau eu seama mai târziu ce înseamna să citeşti. Mi-a spus doar să mai încerc.
Şi aşa am făcut. M-am chinuit puţin şi am trecut de introducere, am citit Cavaleriii Florii de Cireş care mi-a plăcut la nebunie, am citit şi celelalte volume cu gândul că nu vreau să se termine - chiar am ramas marcată de faptul ca s-au terminat si am zis sa continui povestea :) Am citit poveşti şi basme, toate cărţile pe care le aveam şi apoi de la capăt. Am citit cărţile lui Jules Verne, cărţi poliţiste, dintre care mi-a plăcut mult Trilogia în alb, tot de Constantin Chiriţă, creatorul Cireşarilor. Am citit Winettou şi Old Shutterhand de Karl May. Toate acestea au fost cărţile care m-au format a fi competitivă (cărţile de aventuri şi poliţiste) şi optimistă, visătoare (poveştile). [Citeste tot Articolul]
- 16 ianuarie 2009
- Andrei Rosca
Cărţi care nu pleacă nicăieri
Nu sunt puţini cei care au început deja să tragă semnale de alarmă în legătură cu o potenţială dispariţie a cărţilor în format fizic, pe hârtie. Aparent, principalii vinovaţi ar fi internetul şi PDF-urile. Eu cred foarte tare în tot ce înseamnă internet. Cred că mare parte din viitor se va construi în jurul lui. Mă îndoiesc însă că va există ceva care să poată înlocui cărţile atât de uşor.
Cartea este văzută ca un suport pentru cuvinte, o platformă, un vehicul pentru informaţie. Şi dacă ar fi să o privim aşa, atunci da, cărţile printate pe hârtie vor fi în 4-5 ani înlocuite în proporţie de 99% de ebook-uri sau cărţi audio. Aparent, nu s-ar schimba prea multe.
Cartea nu dispare, se transformă
Autorul are un mesaj de transmis sau are o poveste de spus, şi o poate spune la fel de bine indiferent că noi o citim pe hârtie sau pe ecranul unui calculator, ori o ascultăm la mp3-player. Pe de altă parte, noi începem să avem din ce în ce mai puţin timp şi stăm din ce în ce mai mult în faţa calculatorului, conectaţi la internet. Deci, în plan teoretic, ar trebui să fim mai dispuşi să citim o carte pe un monitor, indiferent că este beletristică sau manual de management. Cu alte cuvinte cartea nu ar dispărea, dar s-ar transforma în altceva, s-ar adapta "cerinţelor cititorilor".
Însă toate acestea sunt valabile doar în cazul în care premisa este corectă. Şi exact acolo se face cea mai mare confuzie. [Citeste tot Articolul]
- 9 ianuarie 2009
- Cristi Mitran
Tu şi SF-ul: ghid practic
Dacă v-aţi dorit vreodată să citiţi Science Fiction şi nu aţi ştiut de unde să începeţi, ghidul acesta este pentru voi. Dacă urâţi SF-ul cu o pasiune arzătoare, atunci articolul acesta probabil că nu vă va schimba părerea şi ar fi mai bine să nu-l citiţi.
În prima parte a articolului voi prezenta o (foarte) scurtă istorie a genului, cercetată, interpretată şi distorsionată de către mine, iar în a doua parte voi recomanda câţiva scriitori.
Dar înainte de toate, ţineţi cont de aceste sfaturi, pentru propria siguranţă:
1) SF-ul trebuie citit într-un mediu interior, bine iluminat şi aerisit. Nu citiţi niciodată afară, sau, dacă trebuie să o faceţi, acoperiţi sau ruperţi coperta. Altfel oamenii vă vor arăta cu degetul şi vor râde.
2) Nu spuneţi nimănui, niciodată, că citiţi, aţi citit sau aveţi de gând să citiţi literatură ştiinţifico-fantastică, decât dacă nu vreţi să fiţi "ăla/aia care citeşte SF" pentru tot restul vieţii.
3) Nu lăsaţi urme. Dacă aţi citit un roman SF şi v-a plăcut, nu spuneţi nimănui, nu postaţi pe blog, nu scrieţi o recenzie... ups.
Cine, când, cum şi mai ales DE CE?
Istoria SF-ului este un domeniu vast şi necunoscut precum galaxiile îndepărtate pe care genul le explorează. Dacă ar fi să ne luăm după wikipedia, primul text SF din istorie este epopeea lui Ghilgameş, dar nu vă lăsaţi păcăliţi de colectivismul digital. [Citeste tot Articolul]
- 1 ianuarie 2009
- Andrei Rosca
SONI, o mie de exemplare în trei luni
lucrând şi colaborând de ceva timp în proiectele mele (şi nu mă refer numai la ceea ce încerc eu să scriu) cu diverşi editori şi oameni mai mult sau mai puţin importanţi din această lume vastă a cărţilor, sau mai bine zis a afacerilor cu cărţi, m-am lovit aproape de fiecare dată de reticenţa lor faţă de online.
de multe ori cuvinte ca televiziune sau presă scrisă sunt principalele subiecte atunci când ei deschid şedinţe, dezbateri sau chiar simple discuţii cu privire la marketingul de carte. totuşi am văzut cărţi apărând de mai multe ori pe posturi cu rating-uri uriaşe, am văzut vedete aduse la lansări şi vedete convinse să scrie, doar de dragul de a intra în acest joc şi a umple anumite buzunare, însă fără o minimă decenţă în calitatea lucrărilor, care să atragă un cititor spre librării, pe termen lung. de fapt, exceptând câteva edituri de top, nu există niciun program sau vreo strategie pe termen lung legat de acest abstract marketing de carte, despre care toţi vorbesc apăsaţi, însă puţini adună şi rezultate.
şi ca să revin, am văzut pagini întregi în ziare sau reviste de specialitate despre anumite titluri, cronici peste cronici, critici peste critici îngrămădiţi, iar toate astea nu au provocat acele vânzări masive la care se tot speră.
îmi amintesc de luna septembrie din 2008, când am terminat romanul SONI, un simplu debut în proză, care [Citeste tot Articolul]
- 3 septembrie 2008
- bookblog.ro
Marketingul provoacă Cultura
"- Începi devreme?
- Tocmai am văzut un avion în flăcări care se îndrepta spre Heathrow.
- Nu zău?!"
Ian McEwan - Sâmbătă
Marketingul Cultural este singura soluţie prin care literatura poate concura pe piaţa actuală. Dacă autorii vor să fie luaţi în seamă, trebuie să îşi înţeleagă publicurile şi să li se adreseze direct, fără ocolişuri. Alte variante nu există, pentru că marketingul şi publicitatea vor fi pilonii mileniului trei. Realitatea aparţine consumatorului, iar consumatorul are dreptul să aleagă. Vrem să primim produse adecvate nevoilor noastre, vrem să ne bucurăm de fiecare minut folosit.
Evoluţia a adus cu sine transformarea utilizatorului. Astăzi opţiunile sunt practic nelimitate, de aceea alegerile se fac mai uşor. Găsim atât de multe variante încât ar fi deajuns să închidem ochii şi să luăm la întâmplare. E foarte greu să alegem eronat, pentru că produsele viitorului sunt caracterizate de multivalenţă. Această transformare nu este un pas înapoi, iar vocile "disperate" care condamnă banalizarea societăţii aparţin celor ce nu înţeleg progresul. Oamenii au priceput astăzi că nu ai timp să le faci pe toate şi de aceea aleg să ignore profunzimile multor domenii. Nu vrem să ştim totul, nu vrem să învăţăm să facem anumite lucruri, mai ales atunci când putem plăti pe cineva să le facă. Lumea modernă se bazează pe schimb. Oferim şi primim, iată cum funcţionează omul modern. Totul se reduce la furnizare de servicii, mai ales în cadrul angrenajului social din care, fie că ne convine, fie că nu, facem parte.
[Citeste tot Articolul]