Cea de-a patra ediţie a Salonului de Carte Bookfest celebrează cititorul: pe lîngă oferta de 25 000 de titluri la 130 de standuri, vizitatorii vor putea asista la decernarea premiilor Uniunii Scriitorilor. De asemenea, participanţilor vor putea să vadă imagini de la Festivalul de Film TIFF proiectate pe scena Bookfest. Alături de cărţi, vizitatorii tîrgului se vor bucura şi de reprezentaţii live ale trupelor The Amsterdams, Byron, Grimus şi Alexandrina Hristov.

Bookfest işi propune ca şi anul acesta să menţină trează bucuria cărţilor în viaţa cititorilor creîndu-le plăcerea întîlnirii cu cei mai cunoscuţi scriitori, organizînd dezbateri deschise pe teme de actualitate, aducînd în atenţia lor cele mai recente apariţii, precum şi volumele cele mai apreciate.

Mai trebuie să spun că participă şi Peter Esterhazy şi Vladimir Sorokin (vedeţi aici)?

Programul de vizitare este:

Miercuri, 17 iunie – intre orele 10.00 si 20.00
Joi, 18 iunie – intre orele 10.00 si 20.00
Vineri, 19 iunie – intre orele 10.00 si 22.00
Sambata, 20 iunie – intre 10.00 si 20.00
Duminica 21 iunie – intre orele 10.00 si 18.00

Salonul de Carte BookFest 2009 este prezentat de Vodafone.

În plus, ni se şopteşte că va exista şi un concurs cu premii în cărţi (lansate la BookFest) pe www.citestemaimult.ro pentru cei care scriu frumos cîteva cuvinte despre cartea preferată de la tîrg.

*post sponsorizat

Miercuri seara a avut loc la Cărtureşti lansarea celui de-al doilea roman al scriitorului madrilen Andrés Barba, Sora Katiei, apărut la editura Vellant. Alături de scriitorul de 34 de ani, la eveniment au participat traducătoarea cărţii, Luminiţa Voina-Răuţ, Luminiţa Marcu şi directorul editorial al editurii Vellant, Simona Răuţă.

Barba şi-a descris personajul, nenumit de la început până la sfârşit, ca făcând parte dintr-un stadiu pre-moral, adolescenta de 14 ani confundând bunul cu frumosul şi răul cu urâtul. Autorul s-a vădit fascinat de tema copilăriei şi adolescenţei, foarte puţin dezbătute în literatură, dar şi de miracolul feminin, al verbalizării şi frumuseţii.

Criticul Luminiţa Marcu a vorbit din partea Institutului Cervantes, cel care a făcut posibilă venirea lui Andrés Barba în România, şi a subliniat importanţa traducerii în modul de receptare al unei cărţi, insistând asupra faptului că Luminiţa Voina-Răuţ a reuşit o traducere excelentă, găsind de fiecare dată varianta corectă.

Scriitorul considerat de critici ca “un alter-ego al lui Almodovar” a vorbit şi despre violenţa relaţiilor din romanul său şi, de asemenea, de faptul că nu trebuie să confundăm niciodată inocenţa cu ingenuitatea în ceea ce-i priveşte pe copii. Despre sora Katiei s-a mai spus că nu este un personaj conştient de sensul existenţei lui în lume, că stabileşte un fel de ordine într-un haos prin simţul responsabilităţii ce este remarcat încă de la început.

În zilele următoare, bookblog vă va oferi o recenzie a cărţii şi un interviu cu autorul ei.

Ioana Ristea

Dacă sunteţi curioşi să vedeţi cum a fost, aveţi mai jos filmuleţul:

După un turneu în Arad, Timişoara şi Braşov, “TOŢI CINCI” ne întoarcem acasă, la Bucureşti! Pe 12 martie, ora 19.30, la Sala Rapsodia, pe str. Lipscani, nr. 53, jucăm “TOŢI CINCI” o tragi-comedie fără cuvinte despre omul contemporan: visele, iubirile, speranţele sale traduse în dans, pantomimă, teatru. Frânturi de viaţă: priveşti, primeşti şi îţi construieşti propriul fir narativ. Concluzia îţi aparţine.

„Toţi cinci” – Ana Pepine, Dana Paraschiv, Ştefan Ruxanda, Paul Cimpoieru și Silviu Man – vă vom spune povestea dintotdeauna a omenirii, concentrată în câteva zeci de minute doldora de muzică şi culori, cu sunetele fremătătoare ale paşilor de step, cu misterul pantomimei, al dansului, al gestului spontan şi efervescent. Cinci oameni. Ca cinci degete de la o mână. Nimic din ce-i uman nu va lipsi din poveste: umorul, fericirea, nedumerirea, tristeţea, nostalgia, iertarea…”

Eveniment prezentat de COMPANIA DAN PURIC / producător: ART & EVENTS MANAGEMENT / parteneri media : bookblog.ro, port.ro

Compania Dan Puric : Ana Pepine, Dana Paraschiv, Ștefan Ruxanda, Paul Cimpoieru, Silviu Man
Regia, scenografia : Toți cinci / Doi dintre noi
Costume : Wilhelmina Arz
Muzica : Ilina Pepine

Detalii despre piesă şi fotografii aici.

Pe Ina o ştiam, ca mai toată lumea, cred, de la Atomic. Mi-aduc aminte chiar că-mi plăcea părul scurt şi zâmbetul frumos. Aşa că aseară, intrigată puţin de titlul cărţii ei, am ajuns în ceainăria de la Cărtureşti, la lansarea cărţii Femeia care a uitat să nască (editura Curtea Veche). Un eveniment citadin (cartea a apărut în colecţia Urban) şi exclusiv feminin (la un moment dat, aproape de uşă se instalase un domn la vreo 50 de ani care se uita mirat la marea de femei din ceainărie şi când i s-a spus că este un eveniment destinat numai femeilor, s-a retras un pas în spate, şi a privit înţelegător ca şi cum nu mai avea nevoie de alte explicaţii).

A fost evident totuşi că se miza pe complicitate, deoarece atunci când cartea pe care ai scris-o vorbeşte despre feminitate şi slăbiciuni, iubire şi descoperirea maternităţii, ai nevoie ca în jur să ai persoane capabile să empatizeze. Cartea conţine 14 povestiri (ultima, a spus Ina, e „adevărată”, e Iubirea), iar povestea ei începe de la o idilă terminată furtunos. Încurajată de un prieten, a continuat să scrie. Despre însuşi actul scrierii, Ina Ilie a spus că pentru ea a fost un exerciţiu de sinceritate, prin cărţi, oamenii sunt mai oneşti pentru că ceea ce dezvăluie despre ei înşişi rămâne scris. Mie mi-a plăcut tocmai datorită acestei sincerităţi. Ina Ilie nu a încercat să fie altfel decât este, a recunoscut cu francheţe că îi este bine ca femeie, sensibilă, delicată şi în armonie cu eul ei interior.

Seara a fost completată de o scurtă piesă de teatru, realizată de doi actori din trupa Passe Partout DP, timp în care s-au putut savura cornuleţe făcute în casă şi ceai aromat.

Ioana Ristea

În perioada 11-23 octombrie, în Bangkok are loc cel de-al 13-lea Târg de Carte Thailand Book Expo – 2008, cel mai mare târg naţional de carte din Thailanda. La fel ca şi anul trecut, evenimentul a avut loc la Queen Sirikit National Convention Center (QSNCC), aflat undeva în inima capitalei, lângă staţia de metrou cu acelaşi nume.

Am decis să vizitez târgul într-o zi de luni pentru că ştiam din anii precedenţi că sâmbăta şi duminica târgul este mult prea aglomerat pentru gusturile mele. Astfel, luni 12 octombrie, după ce mi-am terminat orele de la şcoală, m-am urcat pe motocicletă şi am condus până la cea mai apropiată staţie de metrou. De aici am luat metroul până la târg. Cu cât ne apropiam mai mult de QSNCC, cu atât mai aglomerat devenea metroul. La ieşirea din metrou, pe scările rulante, un cârd de oameni se întorceau de la târg cu plase şi genţi pline de cărţi, iar un alt cârd, ce se îndrepta în sensul opus, avea genţi goale, care nu peste mult timp urmau a fi umplute cu tot felul de cărţi.

Măsurile de securitate din Bangkok au devenit deja parte din viaţa cotidiană a tuturor locuitorilor capitalei. Astfel, nu mi s-a părut ciudat că la intrarea în metrou un gardian m-a rugat să-mi deschid geanta. Nu am fost şocat nici de detectorul de metale şi maşinăria care mi-a scant geanta. Cu atâtea bombe care explodează în sudul Thailandei, unde musulmanii thailandezi vor automomie, cu atâtea demonstaţii pe strazile Bangkok-ului, aceste măsuri de securitate nu m-au deranjat de loc. Din contră.

Fiind o zi de luni, mulţi locuitori din Thailanda purtau haine cu galben, culoarea steagului Regelui Rama IX, actualul monarh al Thailandei. În Thailanda, fiecare zi este reprezentată de o culoare. Iar Regele Thailandei s-a născut într-o zi de luni. Şi eu purtam tot galben.

Târgul a fost organizat de The Publishers and Booksellers Association of Thailand (PUBAT) sub genericul “Book for Gift” (păcat că au uitat câteva s-uri). Deschiderea oficială a fost prezidată de prof. dr. Kasem Wattanachai, membru al Consiliului Regal şi preşedintele Comitetului Organizator. Adunate sub motto-ul târgului, Knowledge Beyond Boudaries, 800 de librării, anticariate şi edituri au scos la vânzare cărţi de toate genurile, de la literatură contemporană la manuale de specialitate.

A 13-a ediţie a Târgului de Carte “Thailand Book Expo” din acest an nu mi s-a părut cu mult diferită de cea din anul trecut. Din contră, standurile cu cărţi noi au fost plasate în acelaşi loc, anticariatele şi-au “aranjat” cărţile în aceleaşi cabine. Haosul din standurile anticariatelor s-a situat, din nou, în mare contrast cu rafturile frumos aranjate ale numeroaselor edituri locale. Cărţile în limba engleză au fost bine reprezentate atât de anticariate cât şi de librării, bineînţeles cu o mare diferenţă de preţ. Multe edituri au oferit reduceri mari (şi mici), iar anticariatele au avut oferte greu de refuzat (de exemplu, trei reviste National Geographic pentru 100 de baht, adică ceva mai mult de 8 RON).

După ce am terminat de filmat, m-am bramburit pe la standuri de unde am cumpărat câteva cărţi. Pentru cei grăbiţi, câteva calculatoare cu liste bine organizate pe edituri, autori şi titluri te ghidau direct la zona, etajul şi standul de unde puteai cumpăra cartea dorită.

Tematica târgului, Book for Gift (mai corect Books for Gifts) a fost destul de prost exploatată, cu doar o secţiune în care erau expuse, mai mult pentru show, nişte cărţi frumos împachetate, de care nu prea multă lume era interesată. Acesta se datorează faptului că organizatorii au decis să pună în coşurile frumos ornamentate doar politically correct books, care îşi au locul probabil pe rafturile unei bilioteci judeţene.

Filmul de mai jos a fost făcut special pentru bookblog.ro la Thailand Book Expo 2008. Vizionare plăcută.

Mai multe fotografii de la Thailand Book Expo 2008 aici.

Scris şi filmat de Mihnea Voicu Şimăndan

Marti, cand ploua mai tare, mi-am gasit si eu sa ma duc la o conferinta cu iz de nostalgie… nostalgie comunista Tovarasii Cezar Paul-Badescu si Vasile Ernu sunt cei care ne-au chemat sa bifam evenimentul de la Muzeul George Enescu.

Ca o buna tovarasa ce sunt, am ajuns acolo mai devreme. Cu chiu, cu vai, m-a lasat doamna de la intrare sa iau loc in sala. Cred ca nu i-a placut faptul ca eram uda toata In fine, dupa ce ma tine in hol vreo 5 minute, ma pofteste in sala. Ma asez in al doilea rand si citesc cuminte asteptand sa vina lumea. Pe la 5 fara un pic apare Cezar. Povestim putin pana cand il vede pe Vasile si pleaca sa discute chestii organizatorice Ma uit curioasa in directia celor doi, nerabdatoare sa vad si eu cum arata Vasile Ernu in carne si oase. Cand colo, ce sa vad? Domnul simpatic, cu fular colorat, sapca si geanta – deci cat se poate de urban -, care imi tinuse usa cand am intrat in muzeu, nu era nimeni altul decat Vasil Ernu! “Misto scriitori mai avem”, mi-am spus. Daca scriitorii mi-au placut mult, nu pot sa spun acelasi lucru si despre cititori.

Am dezamagita sa vad cat de putina lume a fost prezenta. Stiu ca nu prea i s-a facut reclama evenimentului, dar totusi… La un moment dat m-am entuziasmat tare, tare, tare la ideea unor lecturi publice. Imi imaginam sali pline de cititori pasionati care vor sa ii asculte timp de o ora, poate mai mult, poate mai putin, pe autorii romani citind de cartile lor, iar la sfarsit sa ii compleseasca cu aplauze si intrebari. Dar dupa ziua de marti cred ca pun visul asta la naftalina. Sper totusi sa-l scot de acolo peste vreo cativa ani.

Mi-a facut mare placere sa ii aud pe cei doi autori citindu-ne cate-un fragment, doua. Si au fost misto si discutiile de dupa. Poate ca, intr-un fel, a fost mai bine ca am fost asa putini. Ne simteam ca intre prieteni Si tot ca intre prieteni ne-am dus apoi la Papa la Soni unde eu i-am ascultat fascinata vorbind despre carti si edituri, targuri de carte si cate si mai cate. Asa intalniri intre scriitori si cititori tot sa mai fie!

Scris de Ionuca

Primesc la inceputul saptamanii un mail cu un comunicat de presa din partea revistei Cuvantul. Citesc, ma informez, zambesc si imi spun ca trebuie neaparat sa particip la evenimenul respectiv! Era vorba despre o dezbatere cu Florin Iaru si Cezar Paul-Badescu despre bloguri, mai exact despre “Vocile din spatele cartilor. Scriitorii fata cu bloggingul”.

Chiulesc joi de la un curs si pornesc spre Romexpo. Ca niciodata, ajung acolo cu un sfert de ora mai repede, ma intalnesc cu Gia si ne aventuram in cautarea spatiului de lansari 3.20. Oh, dar ce aventura a mai fost! Evenimentul nu figura in programul targului, cei de la informatii nu stiau nici ei nimic, deja incepeam sa intru in panica. M-am agitat, am grabit pasul, am intrebat, ba am sunat-o si pe Jen sa caute pe net sa ne spuna unde naiba trebuia sa ajungem. Dupa inca vreo 10 minute de panica, nervi si frustrare – “da’ eu chiar voiam sa vad dezbaterea aia!!!”, am ajuns la standul celor de la Carturesti si odata ajunse acolo, cautarile noastre au incetat: descoperisem America.

Am stat un pic in povesti cu Cezar, am facut cunostinta cu Razvan Tupa – simpatic tipu’ , am vorbit de tricouri cu coperte de carti/fete de autori si putin despre bloguri. Apoi eu m-am asezat cuminte pe un scaun si am asteptat sa inceapa… si am asteptat… si am mai asteptat un pic. Domnul Iaru numai nu venea si lumea incepea sa devina nerabdatoare. Eh, in cele din urma a aparut si dansul, si a inceput show-ul

Nu a fost o dezbatere propriu-zisa: domnul Iaru si-a spus parerea despre bloguri, a sustinut-o cu vehementa, Cezar a incercat sa-i arate ca nu e chiar asa cum gandeste dansul, evident ca nu a reusit, iar la final nu s-a ajuns la nici o concluzie Nu stiam ca dl Iaru e asa pornit impotriva blogurilor si nu stiam ca asa de inversunat e dansul in toate dezbaterile. Eu l-am ascultat cu zambetul pe buze si doar putin deranjata de afirmatiile facute. Pe dl Iaru numarul mare al blogurilor il duce la disperare, ba mai mult, blogurile in sine il plictisesc de moarte. Nu gaseste nimic interesant in ele si nu are rabdare sa caute acele lucruri care ar putea sa-i starneasca interesul; da, domnilor, blogging-ul e o pierdere de vreme.

Ca sa nu mai spun ca m-am incruntat cand a afirmat ca “nu poti sa scrii literatura si sa ai si blog”, ca nu poti face doua lucruri in acelasi timp. Dar de ce nu? Cezar i-a raspuns ca sunt atatia scriitori straini care au blog, dar nimic nu l-a induplecat pe dl Iaru. Iar apoi restul discutiei a continuat in acelasi fel.

Concluzia? Pai, concluzia a lipsit cu desavarsire Nimeni nu a convins pe nimeni, parerile au ramas neschimbate si de-o parte si de cealalta, iar intrebarea existentiala a ramas fara raspuns.

Asa ca: to blog or not blog, voi ce spuneti?

Ionuca