Autor: Victor K. Fung, William K. Fung, Yoram Wind
Rating:
Editura: Publica
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Eliza Bădescu
285 de pagini
ISBN:987-973-88750-6-7
(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)



Lumea plată este un termen explicat de Thomas Friedman, menit să desemneze lumea actuală globalizata, tehnologizată, unde internetul şterge graniţele, apropie ţările şi face că informaţiile să străbată lumea dintr-un colţ în altul în timp real. Factorul geografic nu mai este un impediment, iar datorită acestui fapt un proces de fabricare se poate împărţi în oricâte părţi, pentru a se reduce costurile de producţie. Inspirat de el, autorii acestei cărţi aplică teoria lui în realitate şi analizează concurenţă în noul context creat.

Concurenţa într-o lume plată vorbeşte în principal despre avantajele de care poate beneficia o afacere dacă va descentraliza producţia şi va folosi forţa de muncă din ţări cum sunt India, China, Coreea, unde este mult mai ieftină decât oriunde altundeva. Totuşi, nu este atât de superficială. Vorbeşte în fapt despre mecanismele orchestrării unei afaceri într-o lume plată.

Cartea este scrisă de un doctor în ştiinţe la Standford şi doi oameni cu poziţii de conducere ale trustului Li&Fung, o companie ce a pornit ca broker comercial într-un oraş din China, s-a dezvoltat că exportator în Hong Kong şi a ajuns apoi o multinaţională ce orchestrează o reţea de 8300 de furnizori din peste 40 de ţări.

În cadrul acestei structuri, fiecare dintre angajaţii companiei generează aproximativ un milion de dolari din vânzări, având un profit anual de peste 38 la suta”, zic ei, ceea ce mi se pare greu de crezut, deşi ei justifica asta prin faptul că s-au aflat în 2005 pe list celor proaspăt îmbogăţiţi alături de Google, Apple şi Amazon în Wired 40

Ce am înţeles este că ei au fost printre primii care au eficientizat procesele de producţie şi livrare folosind avantajele globalizării. Spre exemplu, un studiu de caz pe care ni-l dau se referă la un moment când au primit o comandă de 300.000 de perechi de pantaloni. Li&Fung nu deţinea nici o fabrică, nicio maşină de cusut, nici vopsele, ţesături, fermoare sau măcar o cusătoreasă. Totuşi, peste o luna au livrat comandă.

Cum au reuşit? Au adus nasturi din China, fermoare din Japonia, fibre din Pakistan, le-au ţesut şi vopsit în China şi le-au cusut în Bangladesh. Ceea ce au făcut astfel, a fost să aleagă câţiva din cei 8.300 de furnizori pe care îi au şi să-i folosească pentru îndeplinirea comenzii. Se pare aşadar că transportul materialelor peste mari şi ţări are costuri scăzute pentru marfă, făcând intreagul angrenaj să funcţioneze optim.

Efectele lumii plate le putem experimenta şi noi în fiecare zi, chiar dacă nu suntem managing partners la o companie multinaţională ce orchestrează reţele de furnizori. Cel mai bun exemplu este Wikipedia unde oameni din întreaga lume contribuie cu conţinut la crearea acestei enciclopedii colective. Ea nu este lăsată la voia întâmplării, ci este şi ea orchestrată de aproximativ 13.000 de scriitori şi editori ce verifică acurateţea şi actualitatea datelor.

De asemenea, Youtube, MySpace, Facebook, Amazon, reprezintă cele mai evidente repere ale globalizării. Poţi intra în contact cu oameni din orice parte a lunii în timp real. Sunt magazine online de unde poţi cumpără produse din orice ţara, oricât de îndepărtată. Afacerile pe internet sunt ieftine – companiile nu investesc în mijloace fixe şi globale. Ce ne rămâne noua să înţelegem după ce am citit această carte este că nu există limite, nu există imposibil, ne rămâne să înţelegem cum putem orchestra o reţea multinaţională şi cum putem face faţă concurenţei care începe şi ea să pornească de la aceleaşi premise că şi noi cu privire la noua lume plată.

Câteva sfaturi:

“Cum îţi menţii partenerii din afară interesaţi de muncă ta fără să ajungi să-i domini? Stabileşte-ţi ca obiectiv să deţii peste 30% din afacerea lor, însă nu mai mult de 70%. Astfel, le câştigi atenţia şi devotamentul, lăsând loc pentru flexibilitate şi pentru dorinţa de perfecţionare.”

“Pamantul nu este în totalitate plat, prin urmare, managerii trebuie să găsească un echilibru între gândirea, modelele impuse de vechea lume şi oportunităţile, abordările progresiste ale lumii plate. Echilibru între control strâns şi detaşat. Echilibru între cultură tradiţională şi cea antreprenorială. Echilibru între stabilitate şi reînnoire.Între nevoile clientului şi afacere profitabilă.”

“Pentru construirea unei abilităţi necesare orchestrării unei reţele este nevoie de schimbarea perspectivei: adoptarea unei viziuni mai cuprinzătoare, vizualizarea întregii reţele, nu doar a companiei în sine. Orchestratorul reţelei vede competiţia că având loc între reţele, şi nu între firme individuale.”

Concurenţa într-o lume plată este o carte destul de specializată pe companiile multinaţionale care în special funcţionează în regim de lohn dar care poate fi utilă pentru oricine vrea să înceapă o afacere. Îţi oferă o perspectivă mai largă asupra oportunităţilor în această noua lume plată unde dacă nu pui tu în practică ideea care îţi vine, altcineva o va face.

Scris de Gia Codrescu

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)
Carti de acelasi autor

• Pe bookblog.ro nu exista deocamdata alte carti de acest autor

Autori:Philip Kotler, Dipak Jain, Suvit Maesincee
Rating:
Editura: Meteor Press
[Cumpără cartea]

Un manual de marketing

Marketing în era digitală este un manual de marketing. Ideal pentru studenţii care vor să înveţe principiile de bază ale acestui domeniu, ideal şi pentru marketerii de acum o generaţie sau două care nu au înţeles încă importantă internetului şi cum schimbă el datele problemei. Scrisă în 2002, totuşi nu mai poate spune nimic nou celor care au învăţat marketing după acel an, celor care s-au născut cu laptopul în braţe, celor care ştiu deja că internetul a produs multe schimbări – le-au simţit pe pielea lor.

Marketing în era digitală este scrisă de trei autori. Întotdeauna m-am întrebat cum reuşesc mai mulţi oameni să scrie aceeaşi carte. Scriu capitole diferite? Atunci de ce nu e semnalizat fiecare capitol cu numele celui care a scris? Discută înainte să scrie, se pun de acord în viziuni, aleg câteva aspecte despre care vor să vorbească şi apoi transcriu cele stabilite cu rândul, reluând apoi textul pentru a-l îmbunătăţi?

Oricum, sunt trei autori de apreciat. Philip Kotler – părintele marketingului care are acum (în 2002, la 71 de ani) puterea să regândească marketingul din perspectivă internetului şi doi specialişti de origine thailandeză – Dipak C. Jain (decanul universităţii unde predă Kotler, Kellogg Scool of Management) şi Suvit Maesincee (doctor în marketing la aceeaşi universitate). Am ţinut să menţionez autorii fiindcă sunt de părere că atunci când este vorba de cărţi de specialitate, specializarea şi autoritatea celor care scriu sunt primele cele mai importante aspecte. Ceea ce urmează, informaţiile oferite, vin apoi de la sine având că bază succesul celor care le împărtăşesc din experienţă acumulată.

Marketing în era digitală vorbeşte în principal despre mutaţiile majore în trecerea la noua economie:

- de la asimetria informaţiilor la democratizarea acestora
- de la mărfuri pentru elite la mărfuri pentru toată lumea
- de la “fabrica şi vinde” la “intelege şi raspunde”
- de la economia locală la economia globală
- de la principiul randamentelor descrescătoare la principiul randamentelor crescătoare
- de la posesia bunurilor la dobândirea accesului
- de la administrarea companiilor la administrarea pieţelor
- de la pieţele de masă la pieţele formate dintr-un singur agent
- de la “exact la timp” la “timp real”

Apoi, după ce am înţeles toate aceste schimbări, urmează să ne adaptăm acestor “noi” condiţii trasate de apariţia internetului. Scriu “noi” cu ghilimele fiindcă, din nou, este o carte scrisă în 2002, care cred că după încă ceva timp, când cei care vor învăţa marketing nu vor fi auzit niciodată de companii mari ce nu au site, sau chiar blog şi cont de twitter, nu vor mai trebui să citească despre schimbări, ci despre creşteri, dezvoltări, îmbunătăţiri ale instrumentelor noii economii.

Marketing în era digitală este aşadar un bun manual pentru studenţi şi pentru cei care vor să înţeleagă internetul pentru afacerea lor. Are la sfârşit şi o bibliografie consistentă, cu aproximativ 160 de titluri, doar cărţi ce ar fi bine să le răsfoim măcar, în cazul în care ne dorim excelenţă. Iar atunci când 160 de cărţi susţin o carte, alături de 3 autori cu experienţe considerabile, putem să ne gândim la această carte că la una esenţială. Va las pe voi să decideţi, după ce aţi citit-o.

Scris de Gia CodrescuCarti de acelasi autor

• Marketing in sectorul public
• Conform lui Kotler

Autor: Gaelle Guernalec-Levy
Rating:
Editura: Trei
[Cumpără cartea]

Amant cu voia soţului este un roman erotic în sensul extrem de sexual al termenului. A fost prima dată când am citit un roman din această categorie, aşa că am fost destul de surprinsă. Totuşi, actele sexuale nu sunt gratuite, ci propulsate de o emoţie puternică. Aduse la un stadiu de pasiune incontrolabilă, iraţională, însă datorită iubirii.

Dacă nu eşti obişnuit cu tipul de roman erotic, s-ar putea să te sperii încă de la primul capitol, care este şi unul din cele mai fruste. Se întâmplă cam tot ce se întâmplă şi într-un film erotic explicit. În acelaşi timp, lucrurile sunt cu atât mai interesante cu cât sunt povestite de o femeie. De autoarea Gaelle Guernalec-Levy, jurnalistă în viaţa de zi cu zi, ce se identifică cu naratoarea şi persojanul principal al cărţii. În general, întreaga carte mi s-a părut a fi o fantezie extrem de personală a autoarei.

Amant cu voia soţului este o carte subţire, de citit într-o noapte, ce se adresează în special femeilor. Asta cred fiindcă sunt surprinse foarte multe sentimente mai mult sau mai puţin subtile, însă foarte personale pentru oricare adolescentă ce devine, în timp, soţie şi mamă. Este despre prima iubire din liceu, primii fluturi închişi în stomac ce se zbat cu putere să iasă, despre furnicăturile şi fierbinţeala primelor atingeri mai intime. Despre dorinţa de a fi cunoscută de un bărbat. Primul bărbat.

Amant cu voia soţului are o structură un pic deosebită începând cu sfârşitul şi continuând cu capitole alternative ce fac referire la trecut sau la prezent, până se unesc la final în prezent. Astfel, te ţine acolo cu fiecare capitol ca un episod al unui serial care se încheie provocator pentru a te face nerăbdător să vezi continuarea. Un artificiu simplu şi eficient. Această alternare are şi rolul de a da un caracter sinusoidal energiei pe care ţi-o transmite acţiunea, schimbând sentimente adânci cu plăceri superficiale.

Amant cu voia soţului este despre o poveste de dragoste din liceu, adorată şi niciodată uitată, ce reînvie peste mulţi ani, după întâlnirea cu cel care a determinat-o, când este prea târziu pentru iubire, dar nu şi pentru sex. Frustrarea rămasă de atunci, datorată neîmplinirii, se vindecă acum prin mistuirea pasiunii între aşternuturi. Sau pe jos. Ceea ce face această poveste interesantă este poate chiar situaţia din titlu, faptul că iubitul din liceu, revăzut după ani, este acceptat de soţul femeii îndrăgostite – sufleteşte de soţ, trupeşte de cel din trecut.

Această carte nu aş recomanda-o totuşi celor care nu au destul sânge rece sau deschidere spre aceste subiecte fiindcă s-ar putea să rămână foarte contrariaţi de anumite aspecte. Spre exemplu de prezentarea unui club esanjist cu camere speciale pentru cupluri. Sau de vorbele soţului care îi spune ei, despre fostul ei iubit: “i-am deschis uşa şi l-am primit în pat fiindcă te poate aduce la orgasm, situaţie care mi se pare sexualmente excitantă şi omeneşte salutară.”

Totuşi, mai departe de erotismul acestei cărţi, am găsit în ea mult despre ce înseamnă prima iubire, credinţa – manifestată aproape fizic – că vei împarţi întreaga viaţă cu acel om, de care până la urmă ajungi într-un fel sau altul să te desparţi, iar peste ani să dai seama că nu v-aţi fi potrivit de fapt. Că totul era doar o flacără de moment generată de atracţia fizică, pentru a te potrivi într-adevăr cu cineva şi a te căsători fiind necesare alte lucruri. Cum sunt înţelegerea, comunicarea, preferinţele comune.

“Imi iubeam soţul, îmi plăcea să fac dragoste cu el, îmi plăceau cultura şi umanismul lui, simţul autoironic, gustul pentru lecturi, blândeţea lui, modul în care ştia să fie ca un tată auster şi ludic în acelaşi timp. Cu toate acestea eram întinsă în patul acela, complet abandonată, fremătând sub mângâierile unui alt bărbat de care nu ştiam mai nimic, de care mă izbisem în altă viaţă.”

Va invit aşadar să o citiţi, cei care credeţi că rezistaţi anumitor scene de obicei interzise. Este o carte simplă, pe alocuri simplista, o fantezie pe care orice femeie o poate la un moment dat dezvolta, pornită dintr-o neîmplinire trecută, pentru a se vindeca acum. O carte despre diferenţa dintre iubirea pasională, “senzationala” şi iubirea raţională, calmă. În fiecare minut în timp ce citeam auzeam pe fundal melodia de mai jos, aşa că vreau să o împărtăşesc şi cu voi. Seamănă mult cu povestea cărţii.

Carti de acelasi autor

• Pe bookblog.ro nu exista deocamdata alte carti de acest autor

– 80 de participanţi
– Ion Barbu, Silviu Man şi două invitate speciale: Iolanda Malamen şi Mihaela Schiopu
– Lansarea Antologiei de distihuri româneşti “Imn hăituit de bărbaţi” ce cuprinde 70 de fotografii cu nuduri pictate chiar de Ion Barbu
– Discuţii despre Petrila, Antologia poeziei româneşti la zid, poezie, feminin, literatură, caricatură, Ion D Sârbu
– Moment muzical cu Maria Răducanu (voce) şi Pedro Negrescu (contrabas)
– Cărţi semnate de autor, dăruite celor care au vrut să afle mai multe şi au pus întrebări
– Multe Antologii cumpărate de cei mai pasionaţi din public
– Moment cu autografe-desen din partea autorului
– Atmosferă caldă, plină de umor, din păcate învăluită în fum…
– Va urma: aceeaşi bună-dispoziţie, alţi invitaţi, mai puţin fum

* fotografii realizate de Matei Muntiu

* filmuleţe pe care nu am reuşit să le vedem la eveniment, vi le dăruim acum (pentru a le vedea, trebuie să vă înregistraţi pe trilulilu.ro şi să aveţi peste 18 ani mulţumim pentru înţelegere)

Imn Haituit de Barbati – Antologie de distihuri romanesti – Ion Barbu
Vezi mai multe video din Divertisment »

Imn Haituit de Barbati – Making of
Vezi mai multe video din Divertisment »

Vă mai aşteptăm şi data viitoare

Gia

Despre Ion Barbu nu stiam prea multe lucruri pana acum. Doar ca este autorul acelor caricaturi inconfundabile, de un umor savuros, care apar in Academia Catavencu. Am aflat apoi mai multe prin interviul realizat de Silviu Man, care m-a facut curioasa sa aflu si mai multe, asa ca am cautat pe net si am citit cam tot ca am gasit Pentru ca Ion Barbu este mai mult decat acel caricaturist de la Catavencu, este un om deosebit care a vrut sa schimbe ceva in jurul lui, a avut curaj si a reusit.

Am facut un mic colaj cu lucruri despre el si un filmulet cu dichis la sfarsit, pentru a incepe deja sa-l cunoastem si sa ne gandim ce vrem sa-l intrebam la intalnirea de vineri, 13 februarie, ora 19:00, din Club A

Cateva date tehnice…

“Nascut in 1953 la Petrosani, caricaturistul Ion Barbu a participat pina acum la aproximativ 150 de expozitii in Romania si la 250 de expozitii internationale, cistigind in total aproape 30 de premii. Intre 1976 si 1987, a organizat Festivalul International de Caricatura de la Petrosani si, dupa 1989, primul festival de caricatura pe asfalt.

Este profesor de caricatura de presa la Scoala Superioara de Jurnalism din Bucuresti si membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania. Publica si a publicat caricaturi in cotidianele Romania libera si Ziua si in saptaminalele Academia Catavencu, Dilema Veche si Supliment de cultura.” (Eugen Istodor, Cotidianul.ro )

“Organizator al festivalului de poezie, muzică şi teatru Om rău din Petrila, preşedinte al Fundaţiei Culturale Condiţia română, Petroşani. Autor a zeci de cărţi şi albume (…) Peste 8000 de caricaturi în presa scrisă, câştigător a circa 50 în concursuri naţionale şi internaţionale de caricatură.” (Silviu Man, bookblog.ro)

Despre el ca personalitate…

“Ion Barbu nu poate fi descris doar prin cuvintele sale. Pentru că el este un personaj, iar un personaj se exprimă prin gesturi, mimică şi are nevoie de scena pe care să evolueze. De aceea am simţit nevoia ca întrebările acestui interviu să le însoţesc cu mici descrieri/observaţii care să completeze portretul unui personaj cu totul special în spaţiul nostru cultural.

Ion Barbu nu este doar un caricaturist, el este un artist cu multiple valenţe, are şi vocaţia de ferment, ştie să adune laolaltă artişti din domenii diferite şi să dea naştere unor proiecte vii, este ataşat de locul unde destinul l-a pus să trăiască (altfel de ce ar face atâtea pentru uitata, periferica Petrilă) şi sigur arată un devotament pentru adevăratele valori.” (Mirela Giura, Revista Ramuri )

Despre festivalul “Om rau”…

“Festivalul Om rau este un festival cultural desfasurat timp de trei zile in Petrila/Valea Jiului, avand ca motto cuvintele lui I. D. Sirbu: “In Romania, minunile tin trei zile. Doar sarbatorile prostiei dureaza un secol”. Principalele caracteristici ale proiectului propus de societatea culturala Conditia Romana sunt urmatoarele: proiect cultural pentru o zona marginalizata cultural, inovativ, care provoaca stereotipurile si discriminarea” (dordeduca.ro )

“Pentru mine caricatura este un mod de a trăi şi un mod de a lua atitudine”

BookTalks 04, 13 februarie 2009, ora 19:00, Club A, editie speciala cu Ion Barbu
Vezi mai multe video din Evenimente »

Daca vreti sa veniti la eveniment, puteti sa va inscrieti aici, sa stim ce locuri pastram, sau lasati un comentariu la acest post

Gia

Autor: Mircea Dinescu
Rating:
[Cumpără cartea]

De Mircea Dinescu am auzit, la fel ca majoritatea dintre voi probabil, la televizor. Era acel personaj care vorbea mult, colorat, repede, sigur pe el, convingător şi dispus să se ia de toată lumea pentru a demonstra că are dreptate. Asta face şi acum, de fiecare dată când apare într-un talk-show. Mereu penetrant, efervescent, imaginativ.

Apoi, ascultând Pasărea Colibri şi recitarea lui Pittiş a poeziei Sunt tânăr, doamnă, am aflat că a fost scrisă de acelaşi Mircea Dinescu, lucru care m-a mirat nespus. Cum, omul acela agitat şi bănuitor a scris aşa poezie subtilă şi profundă? Talentul de a găsi cele mai neobişnuite şi potrivite cuvinte văzusem că îl are, însă greutatea ideii din spate se pare că mi-a scăpat printre rânduri. Nu ştiam cu cine aveam de a face.

sunt tanar, doamna-florian pitis
Asculta mai multe audio Vedete »

Mai târziu am ascultat Mihai Mărgineanu cu melodia Mai ştii, care mi-a plăcut şi ea în mod deosebit. Liniştitoare şi, mai ales, cu versuri cum nu am mai auzit. Asocieri de cuvinte necrezut de dulci: “veneai pe râu sau râu erai, curgeai în mine până-n rai”, “zambet cam mieriu”, “erai mireasma”, “desis de ochi”, “dragoste rostogolit”. Am putut să înţeleg ca omul de la televizor, cu adânci convingeri politice este acelaşi cu filosoful care a scris prima poezie amintită, însă că este şi îndrăgostitul nostalgic din Mai ştii, mi-a fost cu atât mai greu cu cât nu l-am perceput niciodată a fi atât de sensibil.

mihai margineanu-mai stii?
Asculta mai multe audio Muzica »

Acum ceva timp am intrat într-o librărie şi am văzut Cele mai frumoase 101 poezii, într-o ediţie suberb editată, cu copertă portocalie, cu un ochi mov de pisică, sau de pisică mov, am zis că trebuie să fie a mea. Mai ales că îmi propusesem să citesc mai multe poezii şi să învăţ câteva, pentru memoria mea şi pentru ca e frumos să ştii poezii. Simt că această manifestare a ideii, a sentimentului – poezia, este o formă care poate exprima ceva ce nu poţi în alte forme, prin proză de pildă.

“Sub paşii tăi cad viermii în extaz
Se bâlbâie salcâmii şi fac spume
Ruşinea-mi fuge beată din obraz
Şi m-aş dori pământ muşcat de râme
Pe care surâzând să îl zdrobeşti
Cu tălpile şi-apoi fără sfială
Trupul să-ţi plimbi în douăşpe caleşti
Invesamantat în pielea goală
Ianuarie să curgă-n luna mai
Să-nnebunească în altare popii
Şi regii sub coroanele de pai
Când treci prin dreptul meu şi mă dor ochii” (Când treci)

Poezii sunt clasice sau contemporane, cu rimă sau vers alb, însă prin toate eşti forţat să concentrezi o idee, să obţii un esenţial, să găseşti anumite cuvinte potrivite, de neînlocuit, ceea ce în proză nu se întâmplă de obicei, fiindcă există mai multă libertate data de spaţiu. Cred că poezia poate exprimă mai mult, mai perfect o stare, decât orice poveste. Nu ai loc de construcţii gradate, trebuie ca tot ce pui acolo să fie definitivat deja.

“O de-aş putea să mă agăţ de-un nor
Să locuiesc în rău, să dorm în plantă
Să fiu un fel de scorbură-ambulantă
Unde îmbătrâneşte un actor” (Iov indragostit)

Este melodie, supleţe, ritm, încordare, tenacitate şi desfrâu. Generozitate şi reprimare. Senzualitate şi terorism. Poezia lui Mircea Dinescu.

Cel mai mult mi-a plăcut Copil de zid, dedicată lui Andrei Pleşu. Spune:

“Să nu-ţi închipui Doamne că de mâine
sufletul meu înalbăstrit de rele
l-or trece îngeri-lipoveni prin pâine.
Suntem doar două lacrimi paralele.
Ne-om întâlni în infinit probabil,
când trupul meu va fi demult arabil,
dar pân-atunci scuteşte-mă de dijmă,
de spaimă de-a fi viu, de cifra şapte,
îngăduie-mă că noroi pe cizmă
căci, ori de câte ori te simt pe-aici, mă
frec de zid şi zidul îmi dă lapte.”

Vă recomand cu căldură, perseverenţă şi încredere cartea Cele mai frumoase 101 poezii de Mircea Dinescu. Veţi găsi cuvinte incredibile, ca un duş cu apă rece şi confetti. Idei şocante şi sentimente cu zimţi. Iar despre autor, ce cărţi a publicat, ce premii a luat şi ce a mai adus bun în lumea în care trăim, aici .

Să citim mai multă poezie!

Scrisă de Gia Codrescu

Carti de acelasi autor

• Pe bookblog.ro nu exista deocamdata alte carti de acest autor

Îmi amintesc despre primele cărţi pe care le-am citit

Eram mică şi mama încerca să mă convingă să citesc, fiindcă e bine şi o să descopăr o mulţime de lucruri plăcute. Stăteam cu primul volum din Cireşarii în mână şi nu puteam să trec de intoducere. Mă plictisea foarte tare şi nu reuşeam să ţin minte amănuntele. Ştiu că m-am dus la ea să-i spun şi atunci mi-a zâmbit un pic cu drag, un pic ironic la gândul că o să îmi dau eu seama mai târziu ce înseamna să citeşti. Mi-a spus doar să mai încerc.

Şi aşa am făcut. M-am chinuit puţin şi am trecut de introducere, am citit Cavaleriii Florii de Cireş care mi-a plăcut la nebunie, am citit şi celelalte volume cu gândul că nu vreau să se termine – chiar am ramas marcată de faptul ca s-au terminat si am zis sa continui povestea Am citit poveşti şi basme, toate cărţile pe care le aveam şi apoi de la capăt. Am citit cărţile lui Jules Verne, cărţi poliţiste, dintre care mi-a plăcut mult Trilogia în alb, tot de Constantin Chiriţă, creatorul Cireşarilor. Am citit Winettou şi Old Shutterhand de Karl May. Toate acestea au fost cărţile care m-au format a fi competitivă (cărţile de aventuri şi poliţiste) şi optimistă, visătoare (poveştile).

Când am mai crescut şi am ajuns la liceu

Mi-a plăcut Enigma Otiliei, cu descrierile ei realiste. Mi-a plăcut Moromeţii, când era vorba de mesele în familie cu supă de verdeţuri, mămăligă şi lapte. Mi-a plăcut Cel mai iubit dintre pământeni, fiindcă era vorba despre comunismul pe care nu-l cunoscusem. Mi-a plăcut prima parte din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, partea în care era vorba de iubirea dintre Ştefan şi Ela. Mi-a plăcut şi Ion pentru modul în care a fost construit. Toate aceste cărţi au întipărit în mine ceva despre relaţiile interumane, despre Iubire sau Moarte.

Tot în liceu l-am descoperit pe Eliade. Mi-a plăcut mult Nuntă în cer şi Huliganii, mi-au lăsat acea impresie fierbinte şi rece a primei iubiri. O impresie cu fiori de teamă, neîncredere, amestecaţi cu fiori de plăcere şi calm. Au fost şi primele cărţi de idee. L-am descoperit şi pe Noica, mai ales cu Jurnal filosofic şi pe Paler, cu Rugaţi-va să nu va crească aripi . Am trecut aşadar la cărţi mai adânci. Am ajuns în clasa a 12-a, mă pregăteam pentru admiterea la facultate, aşa că am început să citesc şi filosofie. Nietzsche, Schopenhauer, Kant, Descartes, Locke, Rousseau, Wittgenstein. Cărţi care mi-au deschis mult viziunea despre viaţă la nivel conceptual.

La facultatea pe care am făcut-o, de Comunicare şi Relaţii Publice

Am început să citesc, pe lângă filosofie, politică şi istorie, cărţi de specialitate. Am citit despre Mass-Media, Comunicare, Relaţii Publice, Marketing, Advertising, Resurse umane, Managementul Proiectelor. M-am îndreptat spre domeniul pe care mi l-am ales, şi, pe lângă asta, am descoperit şi cărţile motivaţionale. Am realizat că pe lângă cunoştiinţele “hard”, sau tehnice, pe care trebuie să le ai, pentru a activa în domeniul pe care ţi le-ai ales, trebuie să ai şi cunoştinţe “soft”, care se referă la dinamica grupurilor, leadership, trebuie să ştii să lucrezi în echipă, să te automotivezi şi, cel mai important, să ai încredere în tine.

Am trecut, în timp, prin mai multe niveluri de lectură care mi-au influenţat viaţa şi m-au făcut să devin ceea ce sunt acum

La început mi-am format spirtul competitiv, am prins gustul misterelor şi provocărilor, am inceput sa visez la o lume ideala şi să fiu optimistă. Apoi am început să înţeleg relaţiile dintre oameni şi raportarea lor la “evenimente” eseţiale cum sunt Iubirea, Viaţa şi Moartea. Am început să am intru în gândiri mai profunde, de Idee, sau filosofice. Am descoperit apoi cărţile de specialitate şi pe cele motivaţionale.

Acum, o carte ca să îmi placă, trebuie să aibă o poveste, să mă facă să visez, să aibă un mister, astfel încât să fie imprevizibilă şi provocatoare. Trebuie să aibă ceva despre oameni, idei, să îşi pună o problemă, să te îndemne la răspunsuri, la a fi mai bun, iar la final să ştiu mai mult despre mine sau lumea din jur. Şi încă ceva, să aibă un anume umor, oricât de ironic sau cinic. Pare complicat? Aşa sunt şi eu. Totuşi, am găsit multe cărţi în acest gen.

Pe voi ce cărţi v-au făcut să deveniţi ceea ce sunteţi?

Gia Codrescu

Autor: Sergio Zyman
Rating:
Editura: Publica
(ediţia în limba engleză)

Sfârşitul Advertisingului aşa cum îl ştim este o cuprinzătoare şi extrem de pragmatică analiză a multor campanii desfăşurate pentru branduri mari, care au avut sau nu succes, acest lucru depinzând exclusiv de modul în care agenţia a abordat comunicarea. Scrisă de Sergio Zyman (fost director de marketing la The Coca-Cola Company), el vorbeşte despre Advertising din perspectiva clientului. Iar cum clientul este cel care dă banii, perspectiva lui este şi singura care contează.

Sfârşitul Advertisingului aşa cum îl ştim ne reaminteşte povestea cu hainele cele noi ale împăratului, cu cei doi aşa-zişi croitori care îi croiesc împăratului nişte haine invizibile pe care însă i le prezintă atât de convingător, încât, vrăjit, el le va purta cu fală. Bineînţeles că toţi ceilalţi vor remarca faptul că împăratul este gol, însă nu vor spune nimic, fiindcă le-a fost indusă ideea că doar cei înguşti la minte nu pot vedea minunata stofă. Care de cele mai multe ori se cheamă notorietate, popularitate, vizibilitate şi nicidecum vânzări.

“Agentiile şi departamentele de publicitate ademenesc companiile cu promisiuni că vor realiza cele mai reuşite campanii din câte au existat vreodată. Solicită taxe enorme şi, când cineva se întreabă ce fac ei toată ziua, aceste minti creatoare” se arată ofensate şi afirmă acelaşi lucruri ca şi croitorii-şarlatani ai împăratului: “Publicitatea este o artă şi numai artiştii şi persoanele cu imaginaţie o pot înţelege…”

Într-adevăr, a venit vremea ca Advertisingul să dispară

Şi, o dată cu el, toate lucrurile care l-au făcut celebru. Advertisingul nu va mai fi o formă a artei. Advertisingul va înseamna să vinzi mai multe produse, mai multor oameni, pentru mai mulţi bani. Succesul rezultă dintr-un proces ştiinţific bine organizat şi absolut fiecare investiţie trebuie să genereze profit.

Agenţiile de publicitate nu vor mai aştepta nerăbdătoare să participe şi să câştige la festivaluri de creativitate, nu se vor mai mândri cu asta ci doar cu premiile de eficienţă şi creşterea vânzărilor după campaniile lor. Vor urmări rezultate sută la sută măsurabile şi abia atunci obiectivele de marketing ale clientului, implicit şi cele de business se vor îndeplini.

Advertisingul nu va mai însemna doar spoturi TV, radio, printuri în presă şi bannere stradale, ci va include şi poziţionarea mărcii, ambalajul, alegerea unei celebrităţi ca imagine a produsului, sponsorizări, serviciul de relaţii cu clienţii, felul în care managerul îşi tratează angajaţii, chiar felul în care secretara răspunde la telefon.

Advertisingul nu se va mai adresa minţii şi inimii oamenilor, ci dorinţelor şi nevoilor lor.

“Să le spui oamenilor că detergentul tău le va curăţa hainele mai bine decât oricare altul înseamnă să interacţionezi cu dorinţele lor; să le spui ca maşina de teren e prevăzută cu uşi culisante care îi vor permite bunicii să urce şi să coboare uşor, înseamnă să interacţionezi cu nevoile lor.

Dar să le spui oamenilor că 4 din 5 medici stomatologi recomandă pasta ta de dinţi sau că marca ta de cârnaţi este cotată ca fiind cea mai bună, înseamnă să interacţionezi cu minţile şi inimile lor. Pe scurt, dorinţele şi nevoile generează vânzările. Inimile şi minţile generează o mulţime de răspunsuri de genul “Bine, şi ce-i cu asta?”

Advertisingul va fi, pentru cei care vor înţelege, despre vânzări

Este minunat să creezi, însă nu este de ajuns. Dacă doar ai talent artistic poţi să te faci scriitor sau artist plastic, regizor de film. Poţi crea ghost-uri (campanii realizate doar pentru competiţie, care nu s-au desfăşurat în realitate) care să ia premii la marile festivaluri de creativitate. Însă pentru a te dezvolta, sau chiar a continua să exişti, ca agenţie nu mai visa, ci începe să munceşti, iar ca client nu mai fi naiv, ci începe să ceri rezultate măsurabile.

Sfârşitul Advertisingului aşa cum îl ştim este un excelent ghid atât pentru agenţiile care vor ca clienţii lor să fie fericiţi, cât şi pentru angajaţii sau managerilor companiilor ce doresc să comunice. Iar dacă clientul este fericit agenţia sigur va fi răsplătită, iar dacă va comunica eficient, compania sigur se vei dezvolta rapid. Toată lumea va avea de câştigat.

* campanie extrem de creativă, populară, care a luat cel mai mare premiu de creativitate (Grand Prix Cannes Lion), însă care nu a crescut deloc vânzările. Dimpotrivă, ele au scăzut în acea perioadă cu 2.5 procente:

Scrisă de Gia Codrescu

Carti de acelasi autor

• Pe bookblog.ro nu exista deocamdata alte carti de acest autor