- 27 decembrie 2006
- Ana-Maria Petritan
Nexus
Autor: Henry Miller
Rating: 
Nexus este ultimul volum din Rastignirea trandafirie, si incununarea filozofica a trilogiei. In Nexus regasim triunghiul amoros format din Henry, Mona si (Ana)Stasia, intercalat de un alt puternic triunghi, reprezentat de Henry si familia sa. Ambele centre de putere isi disputa suprematia asupra lui Henry, care pe parcursul trilogiei, si mai ales in ultima parte, migreaza dintr-o parte in alta.
Declarand trilogia o lucrare cu caracter autobiografic, Miller reia povestea controversatei sale casnicii cu June, Mona in Nexus. June, muza ce-i insufla lui Miller subiectul romanului prin inclinatiile sale bisexuale, este o bucovineanca emigrata in America, in jurul careia se construieste si celebrul cuplu Henry Miller - Anais Nin.
Se poate considera ca Nexus este construit pe trei coordonate esentiale ale existentei lui Miller : dragostea, familia si literatura. De multe ori insa, nu ne mai dam seama daca relatia cu Mona si Stasia este una de iubire, sau mai degraba una patologica. Totodata, atitudinea Monei oscileaza intre a crede in talentul literar a lui Henry, pana la punctul in care se sacrifica pentru a-l intretine material, la a-i crea frustrari ce il impiedica sa mai scrie.
Fata de al doilea pol gravitational al existentei sale, familia, Henry are o atitudine paradoxala. Desi nu o data isi declara independenta fata de familie si pare sa o renege cu usurinta, el pare invariabil atras catre ei. Construit tot sub forma unui triunghi, familia milleriana isi rezerva un spatiu vast in roman, cu pagini ce abunda in detalii si umor care tradeaza mai curand afectiunea. Descrierea unei traditionale mese de Craciun are doua mari aporturi la constructia viitoare a actiunii: in primul rand are meritul de a contura raporturile de forte intre cele doua lumi, care il au ca element comun pe Henry, iar in al doilea rand de a determina aria si potentialul de acoperire a fiecarui protagonist.
Din punct de vedere literar, Nexus reprezinta dovada profesiunii de credinta milleriene. Din momentul in care Henry simte primejdia abandonului si incepe spionarea sistematica si stangace a tinerelor femei, devenim martorii nasterii unui scriitor. Daca Miller considera ca scriitor nu poate fi decat cel care a experimentat moartea, atunci in Nexus asistam la mortile repetate ale unui om, si la nasterile succesive ce intregesc un scriitor.
Reviewer: Ana-Maria Petritan
- 24 decembrie 2006
- Raluca Alexe
Zile linistite la Clichy
Autor: Henry Miller
Rating: 
Henry Miller scrie despre sex. Nu, nu - nu scrie numai despre sex, dar cand intalnesti un scriitor american lipsit de frustrari si inhibitii, gata sa astearna pe hartie, intr-un limbaj explicit experientele sale sexuale, mai mult sau mai putin reale, parca nu mai observi si restul temelor abordate.
Zile linistite la Clichy nu face exceptie de la regula "lucrari de Henry Miller"; interzis, cenzurat, recunoscut intr-un final ca literatura, romanul cu tenta autobiografica - la fel ca majoritatea scrierilor autorului - este povestea scriitorului american Joey care nu si-a gasit inca "drumul", ce locuieste impreuna cu prietenul sau francez Carl, scriitor la randul sau. Cea mai mare parte a actiunii se petrece in Clichy, o suburbie a Parisului, cu ceva timp inainte de izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Romanul este intr-adevar amintirea perioadei in care Miller a locuit la Paris, impreuna cu prietenul sau foarte bun, Alfred Perles, scriitor austro-britanic. Cat din experientele relatate sunt adevarate, nu se poate sti exact, insa luand in considerare faptul ca Miller a avut cinci sotii, ne-am putea gandi ca fiecare istorioara are propriul sambure de adevar.
Nu se poate vorbi despre un subiect complicat in Zile linistite la Clichy. Doi prieteni scriitori abia isi duc zilele intr-o suburbie a Parisului, si desi sunt constienti de necesitatea banilor pe care ii au cateodata, nu au nici o retinere in a ii oferi prostituatelor, a ii cheltui dintr-odata pe o masa copioasa, sau a pleca in "excursie" in Luxembourg, pentru a se convinge de proasta "calitate" a prostituatelor de acolo.
Deseori, episoadele in care apar diversele lor partenere sunt amuzante prin atitudinea celor doi. Este memorabila intalnirea cu ceea ce pare a fi o somnambula, care are neaparata nevoie de 200 de franci , fiind dispusa sa ii obtina prin favoruri sexuale, dar care are si un revolver cu ea. Perioada in care Carl traieste cu o minora nimfomana este de asemenea descrisa pe larg, fara economie de amanunte picante si amuzante.
Pe langa scenele de sex, descrise explicit, socant este faptul ca fiecare femeie pe care o intalnesc este dispusa sa se prostitueze pentru cativa bani in plus, chiar daca nu face asta in mod regulat. In plus, cei doi vorbesc cu o nonsalanta izbitoare despre diversele boli venerice pe care le-au contractat sau pe care le-ar putea contracta in viitor. Ce este de-a dreptul surprinzator, este ca in nici un moment nu esti scarbit sau revoltat de ceea ce citesti, ci mai degraba amuzat.
Nu imi dau seama exact in ce masura cartea este o "opera de arta", dar primeste patru stele, pentru ca am citit-o cu placere, pentru ca este "la obiect", fara divagatii si pierderi in decoruri si pentru ca nu as fi crezut ca America poate produce un asemenea scriitor.
O recenzie de: Raluca Alexe
- 23 decembrie 2006
- Jen
Tropicul Capricornului
Autor: Henry Miller
Rating:
"The air is full of our cries, but silence is a great deadner" - Samuel Beckett
O carte care m-a absorbit de la primele pagini si care inca ma bantuie. Am regasit la Miller acceasi privire "stereoscopica" asupra lumii din creatiile jungeriene, dovada ca acest scriitor merita pus in aceeasi elita a spiritelor luminate din secolul trecut.
Am fost dintotdeauna atras de scriitorii revoltati impotriva lumii moderne, iar Miller nu m-a dezamagit: "Si pe urma mai era mirosul inecacios ce venea de la fabrica din spatele casei - miasma progresului modern. Duhoarea de cal mort, care e aproape insuportabila, e de o mie de ori mai respirabila totusi decat putoarea de chimicale arse", etc. Nu imaginea Americii apare aici, ci cea a unei lumi intregi intrata intr-o stare avansata de putrefactie, odata ce modernitatea si-a aflat dominatia. Constructiile haotice, fara nici un scop decat unul practic, de a aduna sclavii industriei si ai progresului, oameni pe langa care viata nu-si mai desfasoara miracolele ci doar un prohod mecanic al unei rutini demonice, sugereaza gradul de degradare al perioadei actuale.
Personajul principal realizeaza acest lucru si trece prin diferite grade de patrundere a realitatii, incercand scaparea prin recursul la sexualitate.
Sexul brut, rece, dorinta salbatica de a poseda femeia, concupiscenta extrema, de fapt, zdrobirea, atomizarea bazei universului, a unei lumi golite de substanta, supusa perversiunilor, reprezinta o cale de realizare tantrica, dar extrem de periculoasa pentru cel ce o incearca. "M-am adaptat la o lume care n-a fost niciodata a mea. Vreau sa sparg acest univers largit si sa ma reintorc la granita unei lumi necunoscute, care ar arunca in umbra aceasta lume searbada, unilaterala".
Ideea de a intalni pe cea sortita apare totusi. "Unde e Una?", amintirea iubirii pierdute sau disparute, ocultate ii trezesc nelinisti uriase.
La Miller nu intalnim totusi, atractia supranaturala, simbolica din romanele lui Dan Stanca, unde la un moment dat aflam magicul ascuns in atractia dintre sexe: barbatul isi dezbraca iubita de voalurile care o infasurau, numai ca ele se inmultesc cand el le indeparteaza, iar ea ii spune: de ce te grabesti, nu vezi ca ma mai acopera inca un voal?
Asteptarea unei clipe miraculoase, atunci cand eternitatea isi descopera fata ascunsa poate schimba fata unei lumi. Acest moment pare ca intarzie la nesfarsit.
Miller nu e departe de Evola cand ne spune: "Vitalitatea raselor vechi dainuie chiar si in moarte, pe cand cea a raselor noi pe cale de spulberare pare deja inexistenta".
Ce solutie ni se ofera in situatia asta? Probabil ca doar una: "Cartea a devenit prietenul meu pentru ca m-a invatat ca nu am nevoie de prieteni. Mi-a dat curajul de a fi singur, si mi-a oferit putinta de a pretui libertatea"
Aceasta singuratate inseamna reculegere, poate deveni chiar rugaciune indreptata spre Cel care este eterna Tacere. "Fericiti cei singuri"" ne spune Evanghelia dupa Toma.
Reviewer: Bogdan Scupra
- 22 decembrie 2006
- Jen
5 zile cu Henry Miller
Dragii nostri,
Din aceasta luna, echipa Bookblog anunta deschiderea unui cerc de lectura (o "mini-integrala", daca doriti) care va incerca, o data la doua luni (deocamdata!), sa va prezinte recenzii ale mai multor carti scrise de un acelasi autor, in saptamana nasterii sale, acesta fiind modul nostru de a-l sarbatori si pretui.
Astfel, de maine, timp de cinci zile, va veti delecta cu opera lui" Henry Miller!
"Nu am bani, resurse, sperante. Sunt cel mai fericit om in viata." Sub acest motto sta intreaga viata a lui Henry Valentine, nascut in Manhattan pe 26 decembrie 1891.
In tinerete duce o viata boema la Paris, mai mereu la mila catorva prieteni, printre care iubita de mai tarziu, Anais Nin. Tropicul Cancerului declanseaza in Statele Unite procese contra obscenitatii, in conformitate cu legile impotriva pornografiei de la acea data. Si urmatoarele sale romane: Primavara neagra sau Tropicul Capricornului vor fi interzise in America.
Revolutia sexuala ii datoreaza mult lui Miller deoarece, o data cu publicarea Tropicului Cancerului, Curtea Suprema a Statelor Unite declara cartea opera literara.
Pe langa literatura, Miller era un pictor destul de talentat si pianist amator. A avut cinci sotii si a murit in 1980 in California.
"Confuzia este un cuvant pe care l-am inventat pentru o ordine pe care nu o intelegem".
(Asteptam propuneri pentru februarie, stiti voi unde :) )
Echipa Bookblog