“Dacă ați deschis această carte așteptându-vă să vedeți doi tipi de vârsta a doua stând de vorbă în pielea goală, nu ați făcut alegerea corectă”. Așa își încep Scoble și Israel cartea, cu o glumă care s-a pierdut în traducere, din moment ce titlul în engleză este “Naked Conversations”.

Folosind adjectivul “naked”, cei doi fac o declarație puternică încă din titlu, susținând ca printr-un blogging sincer companiile pot căpăta încrederea clienților. Autorii demonstrează acest lucru încă din primul capitol al cărții, folosind un studiu de caz excepțional despre Microsoft care a îmbrățișat bloggingul și a reușit să demonstreze că angajații săi sunt oameni, nu roboți, schimbând imaginea publica foarte proastă pe care compania o avea.

Citeşte continuarea pe blogul Spada!

In 1999 Mark Hughes era director de marketing la Half.com, un start-up care vindea cd-uri cu muzica si filme pe internet. Marea problema a lui Hughes era ca ii avea drept competitori pe Amazon si Ebay, iar bugetul lui de marketing era prin comparatie o gluma. Asa ca a fost nevoit sa apeleze la tactici speciale. Rezultatul a fost ceea ce revista Time a numit "one of the greatest publicity coups in history".

Citeşte continuarea pe blogul Spada!

Cartea este rezultatul unui studiu făcut de Gallup Organization care a intervievat peste un milion de angajați si optzeci de mii de manageri dintr-o varietate de companii, ţări, domenii de activitate (de la administratori de hotel la antrenori profesioniști și colonei de armată). Cele 7 capitole descriu ceea ce fac cei mai mari manageri ai lumii pentru a pune bazele unui loc de munca productiv și încearcă să răspundă la întrebarea “care este misiunea unui manager într-o companie?”.

Citeşte continuarea pe blogul Spada!

Dacă iți este cunoscut sentimentul de a pune însemnări la fiecare capitol dintr-o carte pentru că ai descoperit o nouă idee sau, pur și simplu, ideile exprimate sunt atât de simple și vrei sa le ții aproape, atunci poți să citești Rework.

Rework se îndepărtează mult de la conceptele teoretice. Este bazata pe experiența unor antreprenori și se potrivește perfect cu acele persoane ce vor sa își urmeze visul: antreprenori, small-business owners sau cu acele persoane blocate în rutină, în joburi ce nu le plac sau artiști care se tem să aparțină unui loc stabil vreodată.

[Citeste continuarea pe blogul Spada]

Vom începe cu o carte care a mai fost recenzată pe bookblog.ro, de data aceasta din perspectiva noastră, pentru că noi continuăm să visăm publicitate şi să lucrăm în unul dintre cele mai nestatornice domenii, care are mereu nevoie de o nouă perspectivă.

Your marketing sucks.
de Mark Stevens

O carte pe care o citesti cu pixul in mana si vrei sa nu se termine. In Your marketing sucks ni se schimba paradigmele. Este despre faptul ca marketingul nu vinde aproape niciodata produsul, ci starea (de coolness, de cele mai multe ori) pe care ti-o ofera acel produs. Ceea ce este logic, marketingul a fost inventat oarecum pentru produse pe care oamenii nu le-ar fi cumparat neaparat in mod normal.

Cate reclame la tipuri de paine exista? Nu atat de multe ca la masini. Painea este un bun constant pe care oamenii l-ar cumpara oricum dintr-o necesitate logica, pe cand pentru o masina care le da senzatia de libertate, oamenii ar fi in stare sa manance mai putin.

[Citeste continuarea pe blogul Spada]

Titlu: Suntem furtuni
Autor: Andrei Roşca
Rating:
Editura: Mușatini
Anul aparitiei: 2010
Traducere: Magda Răduță
Numar pagini: 99
ISBN: 978-973-1974-55-2

Download pdf

”Suntem furtuni” arată faţa umană a antreprenoriatului.

Aş fi vrut să-mi fi spus şi mie cineva la cursurile de management din facultate că în spatele diagramelor, tabelelor, cifrelor şi calculelor fără sfârşit stau oameni care au puterea de a schimba ceva. Pe ei în primul rând, apoi pe ceilalţi din jurul lor. Oameni care pot să ”make things happen”.

O amică îmi spunea cu puţin timp în urmă că apreciază tot mai mult persoanele care pot să spună multe folosind cuvinte simple. Cred că acesta e marele atu al volumului Suntem furtuni – vorbeşte pe înţelesul tuturor. E mult mai uşor să te pierzi în discursuri bombastice şi sforăitoare ca într-un final să nu spui nimic, decât să vorbeşti simplu, la obiect, cuprinzător şi totodată să spui mai multe lucruri decât persoanele din prima categorie.

Avem mare nevoie de cărţi scrise de antreprenori români, care s-au călit în mediul de afaceri românesc. Indiferent dacă acestea tratează direct partea de business, sau mai mult factorul uman. Fiindcă vin din spate deja generaţii mai tinere de antreprenori cărora o să le prindă bine.

Partea mea preferată este cea legată de eşecuri. ”Experienţele personale sunt cea mai rapidă metodă de a te dezvolta.” Nu cred că sunt singurul care până la un moment dat eram obişnuit cu ideea că orice eşec echivalează cu un dezastru (parţial sau total), ceea ce ducea inevitabil la ocolirea unor decizii şi, implicit, ratarea unor drumuri. Drumuri care nu ne duc mereu în locuri mai bune – uneori poate am fi ajuns în locuri în care am realiza că nu am vrea să fim, însă doar prin parcugerea drumului respectiv deja ieşim mai impliniţi. Mult mai târziu am început să consider că e mult mai bine să încerci, să te lupţi şi să dai greş, fiind astfel măcăr împăcat cu tine, decât să trăieşti mereu cu regretul de a nu fi făcut ceva şi să rămâi sub spectrul eternului ”Ce/Cum ar fi fost dacă...?” Chiar dacă ajungi la capătul drumului şi acolo nu te aşteaptă o cupă de învingător, poate nici măcar o diplomă de participare sau mai rău, te trezeşti cu o piedică pusă chiar la final – e în regulă: poţi să te ridici, să te ştergi de praf, să te uiţi la cel care ţi-a pus piedica cu un zâmbet sfidător şi să încerci din nou. Te stimez mai mult dacă ai ajuns la capătul drumului şi ai dat-o în bară dintr-un motiv sau altul decât dacă te afli tot în mijlocul intersecţiei aşteptând pe cineva să-ţi spună încotro s-o apuci. Uneori, e suficient doar să traversezi drumul pentru a-ţi schimba perspectiva asupra locului în care te afli.

Mi-am adus aminte de o scenă din Alice in Wonderland-ul lui Tim Burton, cu Andrei în locul pălărierului nebun.

”It is imposible”, spune Alice.

”Only if you believe it is”, răspunde pălărierul.

Şi aşa am ajuns să mă gândesc la problemele mele pornind de la subiectele ridicate de carte. Acesta e un lucru pe care al trebui să-l realizeze orice autor, indiferent de ce scrie: o conexiune cu cititorii săi.

Am considerat mereu că este dificil să scrii ceva exemplificând cu elemente concrete din viaţa ta. Asta pentru că trebuie să fi împăcat cu tine şi apoi lucid pentru a analiza unele lucruri prin care ai trecut. Ideea e că se poate desprinde cate o invăţătură din orice – de la un meci de box pe playstation, la o întâlnire inopiata în miez de noapte cu un străin ciudat, la întâmplari din copilărie.

Aruncaţi un ochi peste Suntem furtuni chiar dacă sunteţi antreprenori, freelanceri sau aveţi un job normal. S-ar putea să vă daţi seama că doriţi să faceţi altceva. Sau nu.

”Partea sexy este că depinde de tine. Doar de tine”

• Plusuri

  subiectele abordate, oferă o altă perspectivă asupra antreprenoriatului

• Minusuri

  s-a terminat repede

• Recomandari

  celor care s-au gândit cel puţin o dată la antreprenoriat

Titlu: Leadership real
Autor: Dean Williams
Rating:
Editura: Codecs
Anul aparitiei: 2007
Traducere: Chera Tatiana
Numar pagini: 280
ISBN: 978-973-8060-89-0

Nu cred că Leadership real va deveni foarte curând bestseller la noi. Şi spun asta nu cu bucurie, ci cu părere de rău, pentru că văd că propovăduieşte o mentalitate diferită de ceea ce întâlnim cel mai des în spaţiul românesc: mentalitatea de turmă. O mentalitate care se manifestă în felul următor: şeful dictează cum să se facă lucrurile, iar subordonaţii execută întocmai.

Aparent toată lumea este fericită: şeful îşi satisface dorinţa de putere şi se asigură că lumea lucrează aşa cum ştie el că e mai bine, iar angajaţii nu trebuie să îşi pună mintea la contribuţie şi scapă şi de responsabilitatea luării unor decizii. În esenţă însă, şeful ajunge un frustrat nervos pentru că, nu-i aşa?, nimic nu se face la firmă fără el şi deci nu îşi poate lua o vacanţă, iar angajaţii devin nişte frustraţi nervoşi pentru că se simt sclavii şefului şi nu îşi pot arăta adevărata lor valoare.

Am încetat acum câteva cărţi să caut informaţii despre autorii publicaţi de Codecs înainte să încep să citesc, asta pentru că ştiam că oricum am în faţă un text valoros. Însă de data aceasta pe Dean Williams nu l-am căutat nici după ce am terminat de citit deci nu v-aş putea spune prea multe despre experienţa lui şi premiile pe care le-a luat. Ce vă pot spune, în schimb, este că, la fel ca în cazul lui Manfred Kets de Vries, am închis cartea cu ciudă. Cu ciudă că avem resurse dar nu ne folosim de ele. Nimeni nu s-a născut învăţat însă refuzăm cu obstinaţie să ascultăm şi alte variante decât cele personale.

[Citește mai departe pe dazzle.ro]

Titlu: Leadership
Autor: Manfred Kets de Vries
Rating:
Editura: Codecs
Traducere: Tatiana Chera
Numar pagini: 375
ISBN: 978-973-8060-85-3

“Şiiii... iată-ne ajunşi din nou la oameni”. Dacă aş vrea să fiu foarte concisă asta ar fi tot ce aş scrie despre cartea lui Manfred Kets de Vries. Ai spune că după atâtea lucrări, studii, cărţi şi citate motivaţionale, managerii/ liderii au înţeles că nu există organizaţie fără oameni. Ai spune, la fel, că după cele menţionate mai sus, liderii şi-au dat seama că nu poţi conduce bazându-te numai pe sisteme, cifre, rapoarte şi statistici şi că pentru a fi buni conducători trebuie mai întâi să fie exact ceea ce încearcă să evite cei mai mulţi dintre ei: oameni.

Dar de Vries ştie că unii se lasă convinşi mai greu aşa că “îşi alege ca punct de atac interfaţa dintre managementul internaţional, psihanaliză, psihoterapie, teoria cognitivă şi psihiatria dinamică”. Dacă încă credeţi că e un fleac, chiar şi după aceste cuvinte care îţi sar în ochi de pe prima pagină a cărţii, va mai spun că însuşi autorul spune că urmează să citim un John Maynard Keynes cu a sa “stiinţă dezolantă” combinat cu “imposibila profesiune” a lui Freud.

[Citește mai departe pe dazzle.ro]