bookblog.ro

Fragment: „Lumea care n-a fost” de Ovidiu Pecican

Ovidiu Pecican

Lumea care n-a fost

Carte publicată şi în ediţie digital

Editura: Polirom

Colecţie: Fiction LTD

Domeniu: Literatură română, Istorică

ISBN: 978-973-46-7616-3

Cod de bare: 9789734676163

Format: 130x200 mm

184 p.

Preţ: 29.95 lei

Doamnei celei mai cu asupră între preacinstite feţe boiereasă, Măriuca lui Ilie vel logofăt, fată lui pan Juraşcu vel vornic, ce-au fost cîndva,

Plecată închinăciune despre partea lui Costandachi vel pitar ot Dăbjeşti şi Coviltirească, Catalandeşti şi Prigor din ţinutul Buhtei, cu de-alături mînzul negru ce spusu-ţi-am că al domniei tale preacinstită boiereasă va să fie, cum cu mîna pe piept şi făcînd semnul crucii adeveresc, carele nu se arată a fi semn de moarte, ci dar cu închinăciune s-ar orăndui. [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Fragment: „Suspine tandre” de Yoko Ogawa + eveniment de lansare

Titlu: Suspine tandre

Autor: Yoko Ogawa

Traducere din japoneză şi note de Magda Ciubăncan

Colecţia Raftul Denisei, colecţie coordonată de Denisa Comănescu

© Humanitas Fiction 2018

 

 -Fragment –

            În prima sâmbătă din iunie, domnul Nitta și Kaoru m-au invitat la un grătar.

— Nu l-am mai folosit de mult și s-a umplut de funingine. Dar să știţi că asta o să-i dea cărnii o savoare aparte.

Purtând mănuși de lucru, Kaoru aducea cărbunii.

Locul pentru grătar se afla într-un colţ al curţii în formă de evantai, lângă baraca din prefabricate. Domnul Nitta îl construise cu mâinile lui, ridicând un mic zid de cărămizi în formă de „U“, peste care așezase un grilaj de fier, iar alături aranjase câteva băncuţe și o masă rotundă din granit. Într-adevăr, cărămizile și grilajul erau negre de fum. Prin ușa deschisă a cabanei se vedeau mai multe planșe de lemn tăiate la aceeași lungime, puse la păstrare. [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

„Sindromul Irukandji” de Leonard Ancuța – fragment în avampremieră

ULTIMUL TREN SPRE KINSHASA

Realitatea e ca ploaia. Mai degrabă asemenea condițiilor de ploaie: s-ar putea să plouă dar s-ar putea și să nu, chiar dacă toate condițiile necesare au fost îndeplinite. Pentru că întotdeauna e necesar ceva peste, un declic, o provocare, ceva aleatoriu care să facă realitatea, ploaia, să se întîmple. Ceva cum e gravitația, spre exemplu, ceva care să facă totul să curgă, să curgă ca o poveste. Ca realitatea să curgă e nevoie de un impuls gravitațional, ceva care extrage ploaia din cer și o aduce pe pămînt. Fără un autor, ploile rămîn nespuse. Dar cînd se deapănă, cînd plouă, autorul, subiectul, este inculs. Este subsidiar propriei realități, propriei existente. Și ploaia și realitatea au autor, dar el va rămîne întotdeauna ascuns.

Așadar, realitatea e o ficțiune cu autor necunoscut. Cu toate astea, mulți dintre oameni trăiesc în universuri pe care și le creează singuri. Își confecționează realități în care să trăiască fericiți, își croiesc singuri realitățile nedureroase. Sunt cei care aleg pilula roșie, în loc s-o aleagă pe cea albastră, sunt oamenii care așteaptă ani de zile în stații de autobuz, sau în gări să le sosească fericirea. Era o băbuță care aștepta într-o stație de autobuz dezafectată să oprească o linie care nu mai exista demult. Și avea încredere în ea că la un moment dat o să oprească un autobuz acolo și din el o să coboare soțul ei demult plecat la război. Într-o zi a intrat în vorbă cu un moș care o tot vedea pe babă așteptînd în stație și ca să-i afle povestea a invitat-o la o cafea. S-au iubit cîte zile au mai avut de trăit după aceea. Autobuzul băbuței a venit, chiar dacă nu l-a văzut nimeni. [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro