Autori: Anne de Graaf şi Klaas Kunst
Rating:
Editura: Codecs
Anul apariţiei: 2010
Traducere: Tatiana Chera
ISBN: 978-973-1920-19-1
Probabil că ştiţi şi voi cum e de cele mai multe ori la noi: managerul-proprietar al afacerii conduce toată firma, ia decizii, mai face şi câte o angajare, identifică probleme, găseşte soluţii, face planuri, apoi dă comenzi, iar angajaţii se supun. Adică avem unul dintre cele mai puţin eficiente modele de management. Probabil că este chiar mai ineficient decât modelul în care managerul este pus acolo doar de formă, din cauză că era nevoie de încă o persoană pe scara ierarhică, în timp ce angajaţii se descurcă cum pot mai bine.
Dacă însă eşti manager şi îţi dai seama că ai apucat-o pe drumul de mai sus, cursul acesta de leadership modern îţi va fi foarte de folos. La fel cum îţi va fi şi dacă ai fost promovat şi de o lună- două nu prea îţi dai seama ce trebuie să faci în noul post. Cred, de fapt, că primul pas important este să îţi dai seama că “director” nu înseamnă neapărat “administrator” ci în mare măsură înseamnă “lider”.
Şi trebuie să recunosc că nu am mai văzut o modalitate de genul celei pe care o folosesc Anne de Graaf şi Klaas Kunst pentru a preda leadership-ul, influenţaţi fiind, probabil, de bogata lor experienţă în Analiză Tranzacţională.
Autor: Mariana Beliş
Rating:
Editura: Nouă
Anul apariţiei: 2009
Traducere: Georgeta Cristian
ISBN: 978-606-8082-19-6
Cred că am făcut o nouă pasiune: se numeşte bildungsroman, iar până la cartea Marianei Beliş nu cred că mi-am dat seama cât de mult îmi place genul ăsta, deşi semnele au fost destul de vizibile. Îmi plac şi biografiile, desigur, dar este ceva ce mă atrage la ficţiune mai mult decât la o persoană care chiar a existat. Probabil din cauză că ştiu că Al Pacino (de exemplu, că tot am văzut biografia lui pe undeva) nu poate fi decât unul, pe când Anda Vorgu poate fi oricine.
De fapt Anda Vorgu, personajul principal, chiar ar putea fi oricare din femeile care au trăit în România în perioada comunismului, încercând să se adapteze la bunele (mai puţine) şi relele regimului. Ce o deosebeşte de povestea tipică a personajelor din acele vremuri este faptul că la un moment dat alege să fugă din ţară, trecând prin câteva situaţii pentru depăşirea cărora chiar trebuie să fii puternică şi să ai o voinţă de fier. Văzând că şi autoarea a plecat din ţară în 1986 şi locuieşte în Franţa, mă tot întreb cât din parcursul personajului fictiv este identic cu al Marianei Beliş.
Încă de la primele pagini mi-a venit în minte un nume: (more…)
Autor: Abe Wagner
Rating:
Editura: Codecs
Anul apariţiei: 2008
Traducere: Marian Burtea
ISBN: 978-973-1920-13-9
Spune drept sau o să te comporţi strâmb nu este o carte despre cum să vorbeşti cu cei din jur, aşa cum s-ar putea trage concluzia la prima vedere. Este abordat şi acest subiect însă cartea este de fapt un self-help de bază, unul din cele mai bune pe care le-am citit eu până acum.
Cele paisprezece principii Spune drept sunt de fapt moduri în care să începi să îţi schimbi viaţa. Dacă ştiţi pe cineva care nu reuşeşte să ducă nimic la bun sfârşit, cu o imagine proastă de sine, iresponsabil şi izolat, atunci aceasta este cartea pe care să i-o dăruiţi, pentru că va învăţa primii paşi ai dezvoltării personale.
Primul şi unul din cele mai importante este stabilirea scopurilor. Abordând o mulţime de subiecte, Abe Wagner nu are spaţiul necesar pentru a merge în profunzime, însă povesteşte destul cât să stârnească curiozitatea profanului. De exemplu, în ceea ce priveşte scopurile, nu pomeneşte de celebrul, pentru cunoscători, concept SMART. Însă spune că ţelurile trebuie să fie bine definite, cuantificabile şi să reprezinte o împlinire personală.
Autor: Najat El Hachmi
Rating:
Editura: Curtea Veche
Anul apariţiei: 2010
Traducere: Alexandru M. Călin
323 pagini
ISBN: 978-973-669-979-5
Mi-era dor de o carte care să mă prindă, pe care să o deschid chiar dacă am numai două minute libere şi mi-era dor de literatură contemporană care să nu abuzeze de moduri de expunere nonconformiste. Şi nu m-aş fi supărat dacă aş fi citit ceva nou. Am găsit lucrurile astea în “vârful de lance al înnoirii romanului catalan”, care a venit la timp, după câteva cărţi ale căror pagini până la sfârşit le-am tot numărat.
“Ultimul patriarh” abordează două teme mari: în primul rând este o poveste a unui imigrant, în care apar mai toate elementele acestui gen: drumul spre o nouă ţară, sentimentul avut la primul contact cu aceasta, greutăţile provocate de necunoaşterea limbii, comparaţia permanentă între “cum e la mine” şi “cum e la ei”. Nu sunt o noutate pentru mine aceste “immigrant narratives” însă nu mai citisem una din timpul facultăţii, cred. Iar naratoarea (ca şi autoarea) are una din poveştile cu final fericit din acest punct de vedere.
Autor: Derren Brown
Rating:
Editura: Curtea Veche
Anul apariţiei: 2008
Traducere şi note: Carmen Stefania Neacşu
393 pagini
ISBN: 978-973-669-945-0
Dacă ar fi să mă iau după spusele lui Derren Brown, eu sunt genul de om care, în cadrul vreunei demonstraţii la o petrecere, şi-ar da seama de mecanismul trucurilor lui. Asta pentru că nu sunt nici fan magie şi nici sceptică, şi tocmai aceşti oameni, oarecum indiferenţi, sunt cel mai greu de păcălit.
Şi spun “păcălit” pentru că -surpriză- nu există “magie”. Există iluzionism, hipnoză, observaţie atentă, dexteritate la nivel înalt şi o fină cunoaştere a psihicului uman. De abia de aici până la a deveni unul dintre cei mai faimoşi oameni de divertisment din Marea Britanie nu mai este decât un singur pas. Iar drumul întreg este fascinant.
Dacă vă aşteptaţi la filmuleţele magicianului cu cagulă, care vă dezvăluie secretele colegilor lui, veţi fi dezamăgiţi. Brown explică în acel fel doar câteva trucuri (de exemplu dispariţia monedei), şi asta cu scopul declarat de a le oferi cititorilor săi o modalitate de a îşi impresiona prietenii. Însă ce explică el de fapt este (more…)
) eşti teroare..mai vorbim noi 
