bookblog.ro

Viziunea critică a lui Eugen Lovinescu

Context istoric: începutul secolului XX, confruntarea dintre junimişti, sămănătorişti şi influenţele şcolilor străine de literatură, 1900-1937

Schiţă biografică: Eugen Lovinescu a fost un critic literar ilustru, pasionat de studiile clasice, profesor de latină al liceului „Matei Basarab” din Bucureşti. Nu a reuşit să urce mai sus de postul de profesor de liceu, rivalul său cel mai aprig fiind printre alţii Garabet Ibrăileanu. Adolescent retras, de o inflexibilitate morală uimitoare, Eugen Lovinescu a găsit încă din tinereţe pasiunea mistuitoare de a scrie, de a comenta şi de a se găsi pe sine însuşi în observaţiile asupra operelor altora. Şi-a dat doctoratul în Franţa, sub supravegherea lui E. Faguet şi a scris febril, cu o etică a muncii greu egalată de alt critic român. Are volume de critică, memorialistică, beletristică. A organizat şedinţele cenaclului „Sburătorul” şi a condus revista omonimă, promovând talente şi intuind viitoarele stele ale literaturii contemporane lui. A scris două mari lucrări de sinteză: „Istoria civilizaţiei române moderne” şi „Istoria literaturii române contemporane”, prin care a introdus teorii seducătoare, de o mare ascuţime polemică, despre evoluţia culturii autohtone. Nu tot timpul s-a bucurat de aprobarea cercurilor culturale bucureştene, fiind numit cu maliţiozitate „marele eunuc al literelor româneşti”, „subtilul şi subtiletul critic”. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

Enigma Otiliei (titlu iniţial: „Părinţii Otiliei”) de George Călinesc (1938)

Gen: epic

Specie: roman realist de natură balzaciană

ROMANUL este o specie a genului epic, de dimensiuni mari, care implică un număr relativ mare de personaje, implicate într-o acţiune bine definită, organizată de obicei pe mai multe planuri. Romanul românesc interbelic este la graniţa dintre romanul tradiţional, impregnant de sociologie, şi romanul modern, influenţat de şcolile străine, urmărind surprinderea eului uman, al individului în mişcările sale sufleteşti, independente de convenţiile grupului din care face parte. „Enigma Otiliei” este un roman obiectiv, realist.

Temă: povestea unei moşteniri [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Floare albastră de Mihai Eminescu

Gen: liric

Specie: amestec de specii – poem filosofic, eglogă (idila cu secvenţe dialogate) şi elegie

Curent literar: ROMANTISM, curent european apărut în secolul XIX, reprezentat de personalităţi precum Novalis, Leopardi, Goethe, Byron, Victor Hugo. Se caracterizează prin următoarele: folosirea visului ca modalitate de evadare într-o lume paralelă, dominată de vitalitatea fanteziei; întoarcerea la natură, ca matcă originară a omului; elogiul trecutului în antiteză cu prezentul (motivul ruinelor şi al castelelor părăsite); cultivarea contrastului liric, afectiv ori cromatic; utilizarea mijloacelor expresive ale folclorului naţional; punerea în valoare a motivului călătoriei. Pentru literatura română, Mihai Eminescu este un mare poet romantic, inspirat în mare parte de creatorii germani. „Floarea albastră” este de fapt un motiv romantic de circulaţie europeană, lansat în romanul neterminat al lui Novalis, „Heinrich von Ofterdingen”.

Temă: iubire terestră în opoziţie cu lumea ideilor [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale

Gen: dramatic (De ce aparţine genului dramatic? A. Lista de personaje de la început, B. Didascaliile, C. Dialogul ca mod principal de expunere, D. Succesiunea de replici, E. Structura pe acte şi scene; De ce tocmai comedie de moravuri? A. Prezenţa diverselor tipuri de comic, B. Personaje comice, C. O intrigă derizorie, D. deznodământ comic-amar)

Specie: comedie de moravuri

COMEDIA – Etimologic, acest cuvânt provine din grecescul „Komoida”, care înseamnă „cântec de sărbătoare” şi este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri, cu acţiune şi deznodământ vesel. Scopul acestui tip de creaţie este de a satiriza viciile şi slăbiciunile unei societăţi, principiul ei director fiind „Ridens castigat mores” („Râsul vindecă moravul!”). [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!

Ion (1920) de Liviu Rebreanu (scriitor interbelic) dedicaţie final: „Celor mulţi umili”(prozatorul e gura celor tăcuţi)

Gen: Epic

Specie: Roman realist-obiectiv, la confluenţa realismului cu naturalismul

Temă: Lumea satului românesc

Problematică: Conflictul dintre supraconştientul colectiv şi subconştientul individual. Ion se luptă cu două glasuri, „glasul pământului”, al puterii şi al dominaţiei sociale, şi „glasul iubirii”, al libidoului şi al eliberării sexuale.
Idee centrală: Ion, un ţăran ambiţios din Pripas, seduce fata unui ţăran înstărit, obţine pământurile la care visase de atâta vreme şi apoi, decide să-şi urmeze iubirea pentru Florica, această din urmă hotărâre aducându-i moartea. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu (1930)

Gen: epic

Specie: roman modern, roman al experienţei, roman psihologic

ROMANUL este o specie a genului epic, de dimensiuni mari, care implică un număr relativ mare de personaje, implicate într-o acţiune bine definită, organizată de obicei pe mai multe planuri. Romanul modern se detaşează de romanul clasic, în speţă de cel obiectiv-realist, introducând metode pentru fluxul conştiinţei, promovată în literatura europeană de James Joyce, Marcel Proust sau Virginia Woolf. Romanul în cauză, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” foloseşte o tehnică narativă specială, ANALIZA PSIHOLOGICĂ, punând faţă în faţă două tipuri diferite de temporalităţi. În prima parte, „Ultima noapte de dragoste”, timpul este prin excelenţă subiectiv, psihologic, declanşat din dorinţa de interpretare a trecutului, pe când în a doua parte, „Întâia noapte de război”, jurnalul de campanie al autorului devine material de roman, element care sporeşte senzaţia de autentic a scriiturii, timpul este prin excelenţă cronologic, obiectiv. Aceste raportări diferite la timp dau specificul modern al romanului. Personajul principal, Ştefan Gheorghidiu, experimentează dragostea şi războiul/moartea, aceste două suprateme impunând întreaga evoluţie a personajului. [Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Povestea lui Harap Alb de Ion Creangă (1877, apărută în „Convorbiri literare”)

Gen: epic

Specie: basm cult (specie a genului epic, de mari dimensiuni, în care acţiunea se desfăşoară într-o lume fabuloasă, la care iau parte personaje cu puteri supranaturale şi în care, la final, Binele este glorificat în lupta cu Răul. Basmul cult este scris de un autor individual, cunoscut.)

Temă: lupta Binelui cu Răul

Problematică: Harap-Alb, o alternativă a eroului popular Făt-Frumos, trece printr-o serie de probe şi etape, demonstrându-şi vitejia, dar mai mult decât atât, maturizându-se, trecând prin momente de slăbiciune şi încredere în forţele proprii. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 15 COMENTARII si spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro