bookblog.ro

Dacă e Ianuarie, e… crimă: Cinci serii polițiste cu protagoniști aparte

Numiți-o cum doriți: literatură polițistă, crime, cu detectivi, cu mistere, noir - și așa mai departe. Adesea privită cu scepticism de critici, fiindcă, nu-i așa, nu comportă valoare literară (am auzit deseori comentariul cum că ar fi „cărți de citit în tramvai”), a fost și rămâne unul dintre genurile mele favorite.

Argumentele sunt inepuizabile și ar ocupa mai mult decât spațiul dedicat unui articol obișnuit. La întrebarea „De ce să citim literatură polițistă?” pot răspunde, cu sinceritate: fiindcă este despre viață, despre oameni, și, în esență, despre ceea ce ne face (in)umani. Intrigile și întorsăturile de situație, dincolo de palpitațiile inevitabile, zugrăvesc în culori vii caracterul omenesc și limitele care pot fi atât de ușor depășite; nemaivorbind despre observațiile ținând de logică, deducție, psihologie fină, dar și despre multiplele cunoștințe din cele mai nebănuite domenii pe care le putem dobândi citind literatură polițistă. Iar aici nu mă refer doar la otrăvurile amazoniene letale sau la indentările lăsate de arme contondente și diferențele dintre ele, la calibrele pistoalelor și modurile creative de a deschide o fereastră franceză fără a lăsa urme. Mă refer la istorie, la cultură, la societate – o lume întreagă între pagini ușor de întors, așa cum veți constata, cu siguranță, dacă dați curs invitației mele de a descoperi împreună cinci serii fantastice, scrise de cinci autori extrem de diferiți, uniți „într-ale crimei”. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

7 cărți pe care mi-am propus să le citesc iarna asta

De ceva vreme tot adun cărți prin bibliotecă, pe noptieră, pe jos sau pe unde mai nimeresc să le pun, tocmai pentru a reuși să mă organizez în a le citi. Dar cum niciodată nu ai suficiente cărți și nici suficient timp, am ajuns să fac tot felul de liste, care se traduc în „turnulețe” ca cel de mai jos:

Așadar, am ajuns și la o listă de iarnă, pentru această iarnă mai exact, în care se regăsesc volume începute și citite pe jumătate, volume proaspăt achiziționate sau volume rămase pe noptieră de iarna trecută. Dintre ele, am ales 7 pe care mă angajez public, sic!, să le parcurg, iar unele își vor găsi și recenziile tot aici: [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Ultimul Rege sau despre Iubire în Secolul Răului

Este o seară de iarnă…1988…undeva, la câțiva zeci de kilometri de București, într-un sat din Giurgiu. Un bărbat de peste 60 de ani ascultă Europa Liberă. O fetiță de aproape 11 ani aude din camera alăturată vorbe întrerupte de un foșnet. Din când în când, foșnetul acoperă vorbele și bărbatul mișcă încet aparatul de radio de pe masa în căutarea acelor vorbe. Ele vin și pleacă într-o luptă inegală cu foșnetul care le biruie de cele mai multe ori. Fetița se gândește că lupta aceasta se dă între vocea bărbatului care rostește vorbele și foșnetul care uneori pare un zumzet sau un bâzăit al unui roi de viespi, dacă își concentrează atenția și urmărește vocea de la radio foșnetul pare să își piardă din forță…„Români !” Atunci, înțelege fetița că poate bărbatul acela i se adresează și ei, face și ea parte din acei români... uită de foșnet și de bărbatul care rostește apăsat multe vorbe și se gândește la asta... La școală, i-au spus că face parte din categoria pionierilor și îi plăcuse sentimentul acela de a face parte dintr-un grup. Nici nu conta foarte tare ce fel de grup, conta doar că era o parte din ceva. Acum, bărbatul de la radio rostea cuvântul „români” cu atâta siguranță încât fetița era aproape convinsă că românii erau un grup mai mare și mai important decât pionierii. Și ea făcea sigur parte din acest grup nou descoperit. Până să ajungă la concluzia aceasta, pierdu restul discursului. Auzi doar finalul: Sunt cu gândul şi cu sufletul alături de voi.” Ciudat era că atunci când bărbatul pronunțase aceste cuvinte, foșnetul acela obositor dispăruse… ca și cum n-ar fi existat niciodată. Și fetița adormi legănată de iubirea din aceste cuvinte.

[Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Moda și bijuteriile – o poveste despre noi

Ce poți face într-o seară nefiresc de călduroasă de octombrie, în București ? Aparent, multe lucruri, căci orașul are o ofertă bogată de evenimente culturale, concerte, lansări de carte, filme, cluburi, cafenele etc. Mie, însă, îmi plac de mulți ani serile (nu numai cele de octombrie) la Fundația Calea Victoriei. După o zi obositoare la muncă, unul dintre cele mai plăcute lucruri pe care le poți face este să intri într-un alt univers, care nu are mai nimic în comun cu „viața reală”, cea marcată de deadline-uri sufocante, proiecte care par să nu se mai termine, trafic, stress și o continuă goană către un punct invizibil.

Pe strada Popa Soare, la numărul 40, viața și timpul căpătă alte cadențe. E un fel de „spa” pentru suflet și minte; oameni diferiți vin din vieți diferite și petrec câteva ore, vrăjiți de povești și istorii, într-un spațiu calm și cald, cu parfum discret de interbelic. [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Fragmente în avanpremieră: „Cronica unui negustor de sânge” de Yu Hua

„Cronica unui negustor de sânge” de Yu Hua

Traducere din chineză de Luminița Bălan

Colecţia Raftul Denisei, colecţie coordonată de Denisa Comănescu

 

- fragmente -

 

Xu Sanguan lucra la Fabrica de Mătase din oraş, unde se îndeletnicea cu distribuţia viermilor de mătase către Ţesătorie. Cum avea zi liberă, s-a dus să-şi vadă bunicul. Odată cu trecerea timpului, acestuia îi slăbise mult vederea, aşa că nu reuşea să distingă prea bine chipul nepotului care stătea acum în uşă. De aceea, i-a cerut să se tragă mai aproape şi, după ce l-a cercetat un pic, a întrebat:

— Fiule, dar unde ţi-e faţa?

— Bunicule, a spus Xu Sanguan, eu nu-s fiul tău. Sunt nepotul, iar faţa mea este chiar aici, unde altundeva?

Xu Sanguan i-a luat mâna şi i-a purtat-o pe propriul chip, pentru ca bunicul să-i desluşească trăsăturile, şi după câteva clipe i-a lăsat-o la loc, în poală. Palma bunicului era aidoma ţesă­tu­rii crude de mătase care se producea la fabrica lor.

— De ce nu vine taică-tu să mă vadă? l-a iscodit bunicul.

— Tata s-a prăpădit demult. [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Cărțile pe care am vrut să le citim vara asta, dar n-am reușit

Final de sezon, deci vremea unui bilanț.

De obicei treceam prin listele cu cărțile citite de colaboratorii Bookblog.ro și alegeam să vă povestim câte ceva despre titlurile care au ieșit în evidență. Dar de această dată ne-am hotărât să ne întoarcem privirea spre acele volume care încă așteptă cuminți atenția noastră.

Suntem siguri că și voi aveți teancuri de cărți frumos aranjate care își așteaptă rândul și la care parcă nu reușiți să ajungeți. Acum nu mai are rost să ne păcălim, până și luna septembrie se termină, cărțile pe care le-am ales la încept de vară peentru că ne-au atras, pentru că voiam să le citim în concediu sau din cine știe ce alte motive, nu și-au găsit locul printre lecturile noastre.

Iata care sunt cărțile care s-au aflat pe lista noastră de vară, dar la care nu am ajuns. Să știți că nu le-am abandonat încă!

[Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro