Autor: Peter Esterhazy
Rating:
Editura: Humanitas
Anul apariţiei: 2007
Traducător: George Volceanov
240 pagini
ISBN:978-973-50-1697-5
Vă propun un exerciţiu experimental: luaţi în mână un pahar cu vin roşu de Tokay (recenzăm o carte pornografică, nu-i aşa?). Lăsaţi-l să alunece uşor de la mică înălţime pe pardoseală. Gata, experimentul este ca şi încheiat: stropii obţinuţi sunt echivalentul textelor pornografice din cartea omonimă a lui Esterhazy, iar cioburile reprezintă textura fragmentată a acestei proze postmoderne. Sper să nu fiţi inflamaţi de strategia mea dehermeneutizantă, dar, D-zeu mi-e martor, vreau să vă fac atenţi, şi altă modalitate n-am găsit, cartea este imposibil a fi rezumată. Aş insinua că s-a pierdut ceva la traducere…Şi uite aşa, am ajuns să mă exprim în şarade ca Esterhazy în cartea sa.
Să medităm acum la noţiunea vastă (nu zâmbiţi condescendent!) de pornografie. Scriitorul maghiar vrea să ne spună că Istoria este o curvă (mă scuzaţi!) care s-a tăvălit cu Idealul maghiar în pasionalii ani ‘50 şi a rezultat un copil infirm care s-a numit Revoluţia din 1956. A, da, am înţeles,… dar dacă la maghiari a fost aşa, ce-am putea spune despre pornografia istorică a anilor ‘50 din România. (more…)
Autor: Horia Pătraşcu
Rating:
Editura Fundaţiei Axis
Anul apariţiei: 2005
174 pagini
ISBN: 973-7742-21-4
DESPRE PROBLEMA UNIVERSALĂ A RAŢIUNII IMPURE
Argument pro:
“Suntem şi în carte, şi în afara cărţii. Suntem de două ori în afara coperţilor cărţii: ca autori şi ca cititori, şi de două ori în interiorul lor: ca simple personaje şi ca personaje care scriu şi citesc propria lor carte.” ~ Horia Pătraşcu, Viaţa mea e un roman
1.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie mi s-a întâmplat, de câteva ori în viaţă, un fapt straniu, rămas inexplicabil până în zilele noastre: când am ajuns la ultimul semn de punctuaţie, cel care marchează finalul cărţii, am simţit imboldul de a o lua de la capăt, de a relua lectura abia încheiată.
Nu este cazul acum, după ce am citit Despre urât şi alţi demoni. Reflecţii şi exclamaţii. Probabil şi datorită faptului că nu a fost o lectură propriu-zisă, ci mai mult un fel de cercetare amănunţită a scriiturii; poate şi pentru motivul că am fost captivat de la prima propoziţie: «Gândul este mai real decât faptul.» Deşi nu s-a repetat fenomenul cu reluarea imediată a lecturii, de această dată am simţit un alt imbold: să scriu despre ea! Nu pre- ori postfaţă, nu recenzie, nu analiză, şi nici comentarii sau aprecieri. Pur şi simplu să scriu Despre. (more…)
Autor: Mihail Drumeş
Rating:
Editura: Jurnalul Naţional
Anul apariţiei: 2009
366 pagini
ISBN: 978-973-124-421-1
Zilele pâcloase ale unui noiembrie târziu, artizane ale unui şirag lung de ore de lectură ferventă, m-au regăsit cufundată atent într-o „Scrisoare de dragoste”. Nu, nu ieşită de sub „penelul” meu – ceea ce mi-a stârnit un soi de invidie – ci de sub cel al lui Mihail Drumeş. Este autorul cărţii adolescenţei multora dintre noi – „Elevul Dima dintr-a şaptea”(1946), a romanului unei iubiri zbuciumate – „Invitaţie la vals”(1936) şi a altor romane de mare succes interbelic, şi nu numai, precum „Sfantul Părere” (1930), sub denumire definitivă de „Cazul Magheru” (1970), „Ioana d’Arc”(1937), „Se revarsă apele” (1961), etc.
Cu acelaşi talent scriitoricesc, în „Scrisoare de dragoste”, autorul reia tema tratată în nuvela „Capcana”, ieşită de sub tipar în anul 1927, îmbogăţind-o cu aspecte de tip social. Astfel, acesta sondează nevoia de devenire socială realizată prin căsătorii din interes, practică des întâlnită de-a lungul veacurilor, dar nuanţează puternic şi cealaltă extremă, şi anume: căsătoria ca insituţie fundamentată pe simţăminte pure şi dezinteresate. (more…)
It Does Not Die… sau Dragostea nu moare, pe limba lui Eliade
Eram la o oră interesantă de Limba şi literatura română la şcoala generală, probabil că în preajma sfârşitului clasei a VIII-a, când m-am gândit să-mi cumpar “Maitreyi” şi “Dragostea nu moare”. Manualul verde de la editura Humanitas a fost locul de unde am aflat de acest cuplu nemuritor (Mircea Eliade şi Devi Maitreyi), ţin minte că era coloana aceea îngustă de 6-7 cm din stânga paginii unde erau recomandări de lectură pentru tinerii adolescenţi. Ei! Uite că cei care s-au chinuit (şi sunt conştient cum e să-ţi aranjezi textul la 7 cm pe o coloană din stânga paginii) cu realizarea manualului au avut, şi în mine, reverberaţii literare.
Înainte de a o deschide, vă recomand să citiţi Maitreyi, pentru a putea fi introdus în subiect… într-un subiect demn să se perinde prin trenurile sau maşinile sau băncile sau scaunele pe unde vă veţi trăi viaţa. Consider că introducerea acestui roman în programa obligatorie pentru examenul de Bacalaureat este una de bun augur. (more…)
Autori: Alberto Vazquez-Figueroa
Rating:
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2007
Traducător: Irinel Dogaru
360 pagini
ISBN: 978-973-46-0944-4
Am parcurs romanul lui A.Vasquez-Figueroa pe nerăsuflate, căci intriga sa perfect elaborată ţine scai cititorul de carte. M-au tulburat, aşa cum era de prevăzut, dimensiunile răului din roman, dar odată închisă cartea, nu-mi puteam ierta, reţineţi ,uşoara fascinaţie faţă de Oberlus. Va fi zăcând o Carmen de Ibarra undeva în abisul sufletului meu? Să rămână retorică întrebarea…
“Iguana” este un roman cu o fabulă excelent construită, perfect pentru o ecranizare memorabilă, mai pretabil la ea decât bănuiam odată că ar fi fost “Parfumul” al lui P. Suskind. Este o carte despre rău şi despre dragoste. O alegorie despre iubirea ca o pradă, şi despre impuritatea acestui simţământ. În ce-l priveşte pe Oberlus, motivaţiile faptelor sale sunt explicite, hâd şi batjocorit se retrage pe insuliţa Hood, populată doar de albatroşi uriaşi, iguane şi foci.Trăieşte fiindu-şi suficient sieşi, autoproclamat rege al domeniului său insular. Atitudinea sa iguanieră se reflectă în trăsăturile-i definitorii – răbdarea şi aşteptarea scrutătoare în zare. Victimele sale, corăbiile acostate pe insuliţă, sunt doar aşteptate, nu atrase. Dacă Iguana Oberlus este Răul, atunci prăzile sale nu i-ar putea nicicând reproşa că le-ar fi momit. Ele poposesc pe insula groazei, acceptă deliberat să-şi asume riscul necunoscutului. De aici încolo, intervine încălcarea teritoriului unui rege.
Iti place de noi? Daca da, ne poti ajuta promovand bookblog pe blogul sau site-ul tau. AICI poti gasi cateva bannere si codurile pe care le poti copia in tema blogului tau.
) 
