- Cu toate că suntem în martie, iarna nu vrea să plece, aşa că puteţi citi cîte ceva despre Laponia şi familia Crăciun, într-o carte prezentată de Andra.
- cîte ceva despre alegerea meseriilor, pe un CD prezentat de Antonia.
Luna februarie a adus cateva ceva pentru fiecare dintre cei interesati de dezvoltarea personala si profesionala.
Daca va gasiti in fata unui nou inceput profesional – fie ca va angajati pentru prima data, ati fost promovati sau vreti sa va schimbati jobul – gasiti aici cateva intrebari la care ar fi bine sa va raspundeti inainte de a lua o hotarare. Iar daca va simtiti dezorientati in noua postura la locul de munca, ati putea avea in vedere cateva sesiuni de coaching pentru a va clarifica lucrurile.Va explica Mihai Stanescu de ce.
Pentru cei care lucreaza sau vor sa lucreze in domeniul dezvoltarii software am pregatit doua interviuri informale cu persoane aflate in pozitii de management in companii de IT: (more…)
Autor: Ray Kurzweil
Subtitlu: When Computers Exceed Human Intelligence
Rating: -
Editura: Penguin Books
Anul apariţiei: 2000
400 pagini
ISBN: 9780140282023
Ray Kurzweil este un om bun. A inventat, printre altele, maşini de citit pentru orbi, sintetizatoare de muzică, un sistem de recunoaştere a vocii umane şi foarte utilizatul OCR (Optical Character Recogition), prin care un text scris, odată scanat, se transformă în fişier editabil, spre bucuria tocilarilor care nu-şi permit cărţi scumpe.
Ray Kurzweil a scris, printre altele, o carte care se numeşte, pentru neengleziţi – “Era maşinăriilor spirituale. Ce se întâmplă când computerele depăşesc inteligenţa umană”. În esenţă, ideea lui e aceasta: computerele se dezvoltă din ce în ce mai mult, oamenii vor rămâne în urmă, ca urmare, oamenii trebuie să devină cyborgi – monştri de inteligenţă, hălăduind cu viteza luminii prin realitatea virtuală.
Acum, dacă autorul n-ar fi cine e – foarte cunoscut în Occident (un milion de cititori pe site-ul său, numele lui e scris de vreo 1.730.000 de ori pe Internet) – şi dacă n-ar fi făcut ce a făcut – adică invenţii, “tractoraşe, motoraşe” – cu alte cuvinte, dacă ar fi fost un simplu băgător de seamă care visează roboţei şi navete spaţiale, i-aş fi lăsat cu mare drag cartea colegului Cristi Mitran, mai pasionat de SF-uri şi aş fi trecut la cărţi mai vesele. Însă Kurzweil e Kurzweil. Nu e un scriitor oarecare, ci un inventator influent – deci, probabil că ştie ce şi de ce vorbeşte. Carevasăzică, fiind un element cheie în sistemul tehnologic, cărţile lui trebuie luate atent la puricat, pentru a distinge clar între realitate şi delir, între fabulaţie şi previziune, între vorbele mari despre viitorul mai bun al omenirii şi propaganda pro domo. Va să zică, să gândim la rece.
Ni s-a tot spus, în ultimii 20 de ani, că România are nevoie de modele. România are nevoie de adevăr, nu de modele. România are nevoie de icoane, adică de ferestre către adevăr, nu de modele. Din 1945 încoace, românilor li s-au oferit doar modele, fotomodele, manechine politice, păpuşi: lideri de carton, guru de plastic, siluete intelectuale proiectate pe pereţii peşterii. Caracteristic (foto)modelului e faptul că îţi vinde ceva. Caracteristic icoanei e faptul că mărturiseşte. (Foto)Modelul îţi ia ochii. Icoana îţi curăţă, şi astfel îţi redă, privirea. (Foto)Modelul dă din şolduri, din glezne sau din barbă. Icoana e liniştită, eliberând statornic lumină. (Foto)Modelul driblează, cu mijloace fizice sau intelectuale. Icoana ţi se dăruieşte. Modelul te momeşte din tine în urmărirea dorinţei. Icoana te întoarce la matca acelui “chip” şi te porneşte pe drumul acelei “asemănări” pe care le porţi deja în tine. Modelul te aţâţă să te lepezi, egoist, de realitate ca să-ţi astâmperi pofta de a poseda o himeră. Icoana te face să asumi realitatea ta şi pe a celorlalţi, te face liber.
Şi înainte şi după 1989 s-a încercat transformarea lui Eminescu în model, în manechin care promovează un produs. Interzis ca icoană în 1945, Eminescu a fost recuperat ulterior ca afiş al aşa-zisului “comunism naţional”. Tânăr, avântat, marmorean şi simpatizând cu “proletarul”, Eminescu era lăsat de trepăduşii de partid şi de stat să prevestească un “viitor de aur” care ar fi corespuns cumva cu “epoca de aur” pe care o traversam pe brânci. După 1989, alţi trepăduşi au început să ne propovăduiască, în numele revoltei faţă de “naţional-comunistul” Eminescu, pe “omul Eminescu”: scund, negricios, cariat, sifilitic, nebun şi păros pe picioare. Menirea acestui “om Eminescu”, a acestui model, era să ne vândă un anumit soi de libertate, o libertate iconoclastă, ferită de icoane şi dominată de “modele”, de capete vorbitoare la televizor şi de “experţi”-analişti scriind la ziar numai de la jumătate în sus pentru a trăi în viaţa reală numai de la jumătate în jos. Ceea ce trebuia să promoveze “omul Eminescu” era o combinaţie de cinism “intelectual” cu porceală de conac, genul de elitism care te face să-l vinzi pe Eminescu ca să-ţi poţi cumpăra cârnaţi de Pleşcoi. Citeşte mai departe pe secţiunea de Ştiinţie umaniste şi religie
Autor: Angela McAllister
Ilustraţii de Grahame Baker-Smith
Rating:
Editura: Vellant
Anul apariţiei: 2008
Traducător: Simona Răuţă
48 pagini
cartonată
ISBN 978-973-88392-5-0
Condiţia esenţială atunci când vine vorba despre magie este să crezi. Pentru că lucrurile devin adevărate atunci când tu crezi că există, chiar dacă numai într-o lume suspendată în afară realităţii. Şi când e momentul cel mai potrivit pentru magie? Atunci când eşti mic, normal, pentru că, dacă ai puţin noroc, atunci crezi că toată lumea este frumoasă, că toţi oamenii sunt buni şi că lucrurile pot dispărea ca prin minune . Cei mari o numesc inocenţă; unii, mai răi, o numesc naivitate.
Însă noi ştim că asta înseamnă să fii copil şi câteodată mai trişăm. Închidem ochii şi grijile dispar tot ca prin minune, maşinile se transformă într-un carusel, salariul în vată de zahăr, oamenii supăraţi încep să cânte şi să danseze. Se numeşte magie şi o găseşti în orice, fie şi numai câte un strop.
Iti place de noi? Daca da, ne poti ajuta promovand bookblog pe blogul sau site-ul tau. AICI poti gasi cateva bannere si codurile pe care le poti copia in tema blogului tau.
) 
