- 5 decembrie 2006
- Ana-Maria Petritan
Al doilea sex
Autor: Simone de Beauvoir
Rating: 
(ediţia în limba engleză)
Opera fundamentala pentru studiul istoriei miscarii feministe, o carte revolutionara de mari dimensiuni, stufoasa, Al doilea sex este o provocare pentru cititorul modern. Fara a mai fi o lectura de actualitate, cartea Simonei de Beauvoir intra in categoria cartilor de capatai, a acelor opere care au meritul de a reflecta cu limpezime framantarile cele mai ascunse ale unei intregi generatii si de a le oferi alinare prin dovada apartenentei.
Abordarea istorico-cronologica a statutului femeii in societate ar putea probabil explica dimensiunile foarte mari ale acestei opere. Analizand aspecte ale migrarii de la matriarhat la patriarhat si apoi mentinerea femeii intr-un statut de completa inferioritate, Beauvoir da dovada de o gandire istorica logica. Argumentatia ei este perfect credibila si pertinenta, dar parasind taramul istoric, ea tinde spre extremism si fabulatie.
Pentru cititorul contemporan, aceste scapari sunt usor de sesizat prin simplul fapt ca intre timp unele teorii legate de natura feminina au devenit general valabile. Ar mai fi de remarcat faptul ca unele interpretari psihanalitice, sustinute de Beauvoir, sunt depasite, dar este necesar si sa subliniez maniera voalata in care a prezentat unele dintre acestea. Adepta a filozofiei marxiste, autoare sustine ideea comunismului marxist, mai ales pentru transformarea femeii in egala barbatului.
Urmand abordarii istorice, cartea se continua prin tratarea problemelor femeii in toate etapele dezvoltarii sale. Un spatiu larg este dedicat dualitatii cu care este nevoita sa se confrunte o femeie in lumea moderna, si anume lupta pentru a-si mentine echilibrul intre ambitia implinirii unei vieti profesionale si vocatia sa sexuala. Beauvoir devine intransigenta cand divide femeile in intelectuale si cochete, considerand ca primele isi pierd mult din farmecul feminitatii prin constientizarea si analizarea lui, iar cochetele prin simplul fapt ca ingroasa randurile victimelor facile.
Al doilea sex este o lucrare de exceptie, dar este pana la urma un produs al timpului sau. Citind azi aceasta carte, ea nu mai ofera revelatii, ci doar confirmari. Pentru sceptici, doresc sa precizez ca Beauvoir se mentine cu multa diplomatie pe fina linie a egalitarismului, rolul si rostul barbatului in societate si in viata femeii nu este nicaieri subestimat. Al doilea sex este o pledoarie pentru femei, fara a fi o acuzatie pentru barbati. Beauvoir ne invata si ne demonstreaza prin propria ei viata, ca exista posibilitatea relatiilor egale si independente intre sexe. Daca vreti sa vedeti daca s-a schimbat ceva in ultimii 50 de ani in raporturile de putere intre sexe, cititi si comparati....
Reviewer: Ana-Maria Petritan
- 16 noiembrie 2006
- Ioana Ristea
Ghidul nesimtitului
Autor: Radu Paraschivescu
Rating: 
Nesimţitul = "o vietate care se lasă condusă în tot ce face de impulsuri, de instincte şi de filozofia bunului plac".
Nesimţirea este viciul de care românii se lovesc mai des decât şi-ar dori. Mai precis, nu trece zi fără să simţim cum proximitatea nesimţitului ne scoate din minţi şi ne aruncă pe culmile disperării. Numele colecţiei din care face parte Ghidul ("Rasul Lumii") este mai mult decât sugestiv. Cartea are ca scop principal amuzamentul, Radu Paraschivescu neavând pretenţii moralizatoare şi nu vrea să îndrepte. Punctează doar cu ironie făţişă toate "calităţile" acestei "creaturi sigure pe sine, versatile, tupeiste şi sfidătoare" id est nesimţitul.
Autorul i se adresează direct acestuia, tutuindu-l. Îi compune un decalog ironic, care stârneşte ilaritate şi pe care se bazează întreaga expunere. Aşadar, ne întâlnim pe rând cu nesimţitul călător - care (ne) împinge, urlă sau miroase -, nesimţitul blocatar - cu "parangheliile" din mijlocul săptămânii sau care ocupă spaţiul casei scării pentru activităţi diverse - nesimţitul de la teatru sau film, din media sau politică. Nici un sector nu scapă vigilenţei acestui tip de "om", el posedând graţia desăvârşită de a se introduce peste tot cu nonşalanţă.
Nesimţitul te scandalizează, îţi invadează spaţiul intim fără neruşinare sau remuşcare, face lucruri la care nu te aştepţi în momentele cele mai nepotrivite, lăsându-te perplex prin gestică şi discurs. Deşi nu ne îndoiam, ni se spune că nesimţitul face parte din toate categoriile sociale, de la simpli muncitori la directori generali, şi deopotrivă bărbaţi, femei sau copii.
Unele din scenele prezentate îţi dau senzaţia acută de deja-vu, sunt lucruri pe care le vezi în fiecare zi şi îţi dai seama că te-ai obişnuit cu ele, ceea ce e, în fapt, destul de tragic. Nu poţi scoate o vorbă în preajma nesimţitului, prezenţa lui te enervează şi te înrăieşte, dar eşti redus şi neputincios. Imposibilitatea de a riposta (din nepăsare sau din spirit de conservare), asociată unui fatalism românesc îl fac pe cel care a avut "tupeul" să se afle la un moment dat lângă un nesimţit fie să dispară cât mai repede, sau, după cum spune autorul, să-şi dorească să emigreze sau, şi mai bine, să se sinucidă.
Nesimţitul este un artist desăvârşit. Bădărănia este crezul lui, căruia i se închină cu dedicaţie şi perseverenţă. Tot textul compune astfel un manual al perfectului nesimţit, cu ceea ce se face şi ce nu. Însă la final, după ce ai râs recunoscând "modelele", te cuprinde iritarea şi, imediat după, tristeţea. Enervat, te întrebi: Cum salvezi o naţie sufocată de flagelul nesimţirii? Pentru că aşa cum se arată în text, ironia fină, înjurătura sau dezertarea nu au nici o finalitate. Răul se stopează oare cu şi mai mult rău? De aici, imediat tristeţea. Din neputinţă.
Reviewer: Ioana Ristea
- 9 noiembrie 2006
- Ioana Ristea
Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune si post-gandirea
Autor: Giovanni Sartori
Rating:
Giovanni Sartori este profesor de filozofie, editor de revistă, profesor de ştiinţe politice la universităţi prestigioase din Statele Unite şi autor al acestui manifest împotriva culturii vizuale, Homo Videns.
În trei capitole elaborat construite, Sartori dărâmă mitul televiziunii, trăgând un semnal de alarmă care ar trebui să ne îngrijoreze pe toţi. Se prezintă primatul imaginii asupra logosului. "Televiziunea produce imagini şi anulează concepte." Astfel, homo sapiens este înlocuit de homo videns. Există cuvinte care pot fi asimilate unei imagini, dar multe dintre ele nu pot fi proiectate vizual (exemplu: libertate, fericire, egalitate etc) şi televiziunea anulează în noi tocmai acea capacitate de a produce concepte, de a le înţelege: "imaginea unui deţinut care părăseşte închisoarea nu explică libertatea, vederea unui sărac nu explică sărăcia, iar imaginea unui bolnav nu explică boala." Treptat, se inserează conceptul de postgândire, reprezentat de Internet şi cyberspaţiu care ne pun să alegem, "deşi prea multe opţiuni ne fac să plesnim de opţiuni".
"Ceea ce se vede pare «real» şi, implicit, pare adevărat". Se explică rolul televiziunii în formarea opiniei care este, în fapt, prestabilită. Sondajele de opinie nu arată cu adevărat ce gândesc oamenii, pentru că aceştia fie nu ştiu mai nimic despre subiect, fie îşi pot schimba părerea în decurs de câteva zile, fie le inventează sau, potrivit lui Sartori, ele sunt "o reflectare, un răspuns ricoşat din media". Sondajele reprezintă "expresia puterii mass-media asupra poporului" pentru că ele întreabă doar ce crede subiectul despre o chestiune, neglijând faptul că respectivul e posibil să nu cunoască defel problema propusă. Astfel, noţiunea de stat suveran nu este decât o glumă.
De ce omul este mai atras de o "ştire" despre un omor sau care înfăţişează natura umană în mizerie decât de politică? Pentru că avem cu toţii vocaţie de actori, ne place să ne dăm în spectacol şi ne place să ni se reamintească că sunt oameni mult mai nenorociţi ca noi. Asta ne face să ne simţim bine. Sartori avertizează: părinţii trebuie să conştientizeze pericolul în care se află copiii lor, care privesc la televizor chiar mai mult de cinci ore pe zi. Toate acestea duc la imbecilitate, ignoranţă împinsă la extrem şi lipsa coloanei vertebrale. Video-copilul nu va creşte niciodată. Novitivismul (cuvânt inventat de Sartori) sau goana după tot ce e nou caracterizează cel mai bine o societate bazată pe o "spoială" de cultură şi în care până şi noţiunea de libertate se atrofiază treptat: "Leibniz a trebuit să definească libertatea umană ca spontaneitas intelligentis, spontaneitatea celui inteligent" Fără această precizare, ceea ce e spontan la om nu se diferenţiază de ceea ce e spontan la animal, iar noţiunea de libertate nu mai are sens".
Sartori este vehement. În Apendice răspunde posibilelor obiecţii, dar subliniind încă o dată ignoranţa, incapacitatea de a se concentra, regresia continuă în care ne complacem. "Vederea nu înseamnă cunoaştere", televiziunea se clădeşte doar pe audienţă şi dezinformare.
Reviewer: Ioana Ristea
- 14 septembrie 2006
- Ioana Ristea
Made in Romania. Subculturi urbane la sfarsit de secol XX si inceput de secol XXI
Autor: Ruxandra Cesereanu & Co
Rating:
Made in Romania infatiseaza, sub forma de eseuri, prezentari ale subculturilor urbane (manele si hip-hop) ca elemente constitutive ale mahalalei.
Studiul debuteaza cu o perspectiva generala asupra mahalalei, asa cum exista ea in peisajul romanesc la ora actuala. Se caracterizeaza mahalaua lingvistica (cu registrul infractional, libidinos si cel scatologic), mahalaua sentimentala (a iubirii triviale), mahalaua masculinitatii si feminitatii (voyeuri, obscenitate), mahalaua vestimentara (stridenta, kitsch), mahalaua arhitecturala ("dughenizarea"), mahalaua sociala, cea politica (satirizarea tutoror personajelor politice), mahalaua mass-media (plina de acelasi kitsch si aceeasi "spoiala de cultura").
Structura eseurilor pare inegala, cei mai multi co-autori referindu-se la "mahalaua Romania" mai ales din perspectiva manelelor, mai mult discutate decat fenomenul hip-hop.
Se combate vulgaritatea, agramatismul, incultura, manierele ascultatorilor de manele, invadarea spatiului public prin nerespectarea drepturilor celor din jur fiind blamata si respinsa cu violenta. ""societatea ar putea fi cuprinsa in viitorul apropiat, in cazul in care continua sa se adanceasca in sanul cald si ademenitor al manelelor, de nihilism, apatie, mitocanie, lipsa de maniere, moravuri de toapa, puturosenie, etc. Trasaturile respective ar putea trada o criza de identitate profunda si ar putea crea imaginea unui popor flecar, lipsit de Dumnezeu".
Nici hip-hopul nu are parte de tratament preferential, cantaretii sunt scarbiti de toti si de toate (de la politicieni pana la CNA), hip-hop-erul nefind altceva decat un marginal care improasca zidurile societatii. "Hip-hop-erul apare"drept o bruta barbara, un vizigot ratacit la portile unei Rome care-I opune din ce in ce mai mica rezistenta."
Exemplele abunda atat in cazul manelelor cat si in ceea ce priveste hip-hop-ul, autorii nesfiindu-se sa arate cum aceste doua genuri muzicale instiga fie la ura, violenta, blazare, fie la ridicol, "smecherie" si "nuditate psihologica".
Sunt prezentate asemanari intre cele doua stiluri muzicale (ambele incita la bautura si violenta, au ca teme predilecte sexualitatea si "dusmanii", etc.) si deosebiri (publicul-tinta al hip-hop-ului este reprezentat de adolescenti, manelele fiind ascultate de toate segmentele de varsta; "hip-hop-ul se serveste de argou, deoarece il percepe ca opus cetatii, argoul devenind mijloc de lupta impotriva acesteia. Maneaua, pe de alta parte, nu are nevoie de argou. Observam aici prezenta jargonului, ca mod de transmitere a specificitatilor comunitatii".
In ton cu autoarea, se poate spune ca exista in Romania un fel de inclinatie spre mahala, o predilectie specific romaneasca, o mahalagizare a tuturor elementelor (a limbajului, a starilor, a sentimentelor), cei mai multi romani complacandu-se voit in aceasta stare de fapt, trista si nelinistitoare prin esenta.
Reviewer: Ioana Ristea
- 13 mai 2006
- bookblog.ro
Socul Viitorului
Autor: Alvin Toffler
Rating:
Socul Viitorului, este prima carte scrisa de Toffler, avand insa un impact major in studiul schimbarii si impactului acesteia asupra afacerilor si culturii.
Atat istoricii cat si sociologii au dezbatut asupra "exceptionalismului american", fara a lua in considerare ca aici s-a produs evolutia istorica a dinamicii industriale si a puterii capitalismului. Alvin Toffler se intreaba daca se poate trai intr-o asfel de societate, lipsita de control social.
Aceasta carte este reprezentativa societatii americane din ani `60, cand s-a produs o puternica sufocare urbana si puternice repercursiuni in viata sociala, datorata progresului tehnologic, lovindu-se de explozia rasiala, rebeliunea din universitati, adaugandu-se si "criza ecologica", descoperindu-se ca poluarea apei, aerului si solului sunt o amenintare asupra existentei umane.
Esenta acestei carti este prezentarea decalajului intre adaptarea umana la rapidele schimbari din mediul inconjurator, sau cum spunea Toffler "acest conflict intre o tehnologie avansata si o societate intarziata", un adevarat " cancer al istorie". Este tratat modul in care reuseste sau nu, omenirea sa se adateze viitorului.
Toffler vorbeste despre lucruri aparent banale, comunitate, subculturi noi, pe care le cerceteaza si investigheaza, despre prietenie, sex si nu in ultimul rand familia viitorului.
Cartea are ca scop, trezirea constiintei omenirii, pentru a controla schimbarea, pentru a-si indruma propria evolutie,pentru a umaniza viitorul indepartat...
Reviewer: Irina
- 7 mai 2006
- bookblog.ro
McDonaldizarea societatii
Autor: George Ritzer
(ediţia în limba engleză)
George Ritzer este unul dintre cei mai cunoscuti sociologi americani contemporani, autor a numeroase lucrari din domeniul teoriei sociale si al sociologiei consumului: Sociology: A Multiple Paradigm Science (1975, 1980), Toward an Integrated Sociological Paradigm (1981), Metatheorising in Sociology (1991), Expressing America: A Critique of the Global Credit-Card Society (1995), Postmodern Social Theory (1997), Enchanting a Disenchanted World: Revolutionizing the Means of Consumption (1999).
McDonaldizarea societatii reprezinat o lucrare de critica sociala, care prezinta " procesul prin care principiile restaurantului fast-food (McDonald"™s), incep sa domine din ce in ce mai multe sectoare in societatile americane, precum si in restul lumii."
Cartea se fundamenteaza pe baza teoriei rationalizarii formulate de Max Weber , care descrie modul in care lumea occidentala moderna , a reusit sa devina din ce in ce mai rational, adica dominata de eficienta, previzibilitate, calculabilitate si tehnologii care controleaza oamenii.
Managementul stiintific si birocratia au furnizat principiile fundamentale pe care s-au construit retelele fast food, urmarind modelul descris de Weber, insa s-a ajuns la standardizare si la un soi de imperialism cultural, caracterizat paradoxal in sporirea ineficientei, costuri mari, o distractie iluzorie si o falsa calitate.
Se pune problema efectelor globalizarii sau mai degraba a americanizarii, despre care Friedman spune : " globalizarea are in mod limpede o fata americana: are urechile lui Mickey Mouse , mananca Big Mac , bea Coca-Cola sau Pepsi, si foloseste un laptop IBM sau Apple , utilizeaza Windows "™98 ["].
Aceasta carte are menirea de a informa asupra schimbarii sociale vaste ce se petrece continuu in jurul nostru, reprezentand un avertisment asupra puterii de seductie a ispitelor mcdonaldizarii, a modului in care aceasta copleseste culturile locale, influentand obiceiurile societatii ca intreg.
Reviewer: Irina