Autor: Robert Harris
Rating:
Editura: ALL
Anul apariţiei: 2010
Traducător Mircea Ştefancu
360 pagini
ISBN: 978-973-724-215-0 (ediţia în limba engleză)
“ – Ce fel de cărţi scrieţi?
- Autobiografii.”
“Aici trebuie să pui ceva inimă şi asta este cu ce mă ocup eu, cu ce-mi câştig existenţa”.
Acum vreun an şi jumătate, când citeam Pompei, Robert Harris îmi părea un autor rătăcit undeva, în ceaţa plutonului de autori submediocri-mediocri-aproape-bunicei de romane cu temă istorică. Cartea lui era una din care, oricâtă bunăvoinţă ai fi avut, nu puteai reţine decât pofta lui de a scrie. Precum un puşti de pe maidan care stă numai “la pomană” – adică vrea numai să dea goluri în poarta adversă, dar niciodată nu revine în apărare, Harris părea lipsit de orice clarviziune şi metodă. Acţiune, personaje, idei, sensuri – toate se pierdeau într-o pâclă de nedesluşit. Din cauza asta, „scenariul” părea al unui thriller fleşcăit, în materie de idei nu puteai extrage decât ca dintr-o măsea stricată, iar oamenii care populau paginile îmi păreau pentru a fi nişte “manechine care ţin loc de personaje”. Înclin să cred că Harris încă nu este în stare să creeze personaje consistente şi umane. Dar ştie foarte bine contureze lipsa de consistenţă, lipsa de umanitate a protagoniştilor lui. În fond, literatura e ciudată, acceptă şi pe Raskolnikov, şi pe Josef K., şi pe Unchiul Vania, dar şi pe Mersault. Iar Marioneta este o dovadă că nu ai musai nevoie de personaje consistente pentru a scrie un bun roman de suspans. Mai ales când viaţa lor este una foarte apropiată de aceea a unor păpuşi legate cu aţă de degetele dibace ale unui maestru. (more…)
Autor: Patrick Graham
Rating:
Editura: Nemira
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Diana Morăraşu
477 pagini
ISBN: 978-606-8073-07-1
Există două variante
Se poate ca, neavând parte de tot atâta promovare precum precursoarea ei care vorbeşte despre minciunile spuse de-a lungul istoriei creştinismului, cartea de faţă să nu fi ajuns până la Vatican. Insă mi-e greu să cred asta. Departe de a fi adepta vreunei teorii a conspiraţiei, cred că genul ăsta de apariţii sunt cât de cât monitorizate de către cineva de la Vatican.
Cealaltă variantă, mai plauzibilă, este aceea că lumea de acolo ştie de cartea asta, a citit-o, dar s-a considerat că e prea plină de baliverne pentru a fi măcar luată în seamă. E ca atunci când vine cineva pe blog şi lasă un comentariu plin de răutate, fără vreun fel de fundament. Nu-l bagi în seamă. Ar fi fost o risipă prea mare de energie să încerci să combaţi ce scrie acolo. In plus, i-ar fi făcut publicitate şi i-ar fi aruncat vânzările în aer. (more…)
Premiantul este al doilea volum din vestita trilogie a spionajului internaţional Pe urmele lui Karla; din păcate este privit ca fiind copilul mijlociu mai nereuşit, neglijat şi trecut cu privirea chiar şi de cei care sunt familiarizaţi cu aventurile celebrului agent Smiley.
Acest lucru se poate explica şi prin faptul că romanul nu a beneficiat de o ecranizare, dar şi prin începutul său exagerat de greoi.
Vocea narativă de la debutul romanului pare mai degrabă un test de rezistenţă pentru cititor, iar dacă nu aţi citit şi Cârtiţa (cum este cazul meu) veţi fi năpădit de o pleiadă de agenţi cu vechi legături între ei, cu amintiri reluate de la jumătate, fără nicio atenţie faţă de cititorul debutant, care este lipsit de orice explicaţie sau lămurire suplimentară. De aceea insist să le citiţi pe rând pentru a înţelege în totalitate firul poveştii. (more…)
Îngerul negru este o carte pe care cu siguranţă nu o voi reciti foarte curând. Nu neapărat pentru că nu ar fi o carte bună, ci pentru că abordează câteva subiecte care, deşi puţin fantastice, au “darul” de a îmi pune câte o parte din noapte “pe gânduri”. Adică mă sperie, ca să las subtilitatea la o parte. Altfel, cartea este un thriller bunicel.
Ca să explic, romanul lui Connolly povesteşte despre îngerii căzuţi din Rai şi cum unuia dintre ei i s-a întipărit pe retină imaginea lui Dumnezeu, fiind ultimul lucru pe care îl văzuse. Ceilalţi îngeri decăzuţi nu suportau să vadă mereu ce au pierdut, aşa că Ashmael s-a trezit ocolit chiar şi de cei asemenea lui. Şi pentru a suporta singurătatea s-a rupt în două, scoţându-şi la iveală geamănul, pe Immael. S-au retras în adâncul pământului şi au stat acolo până când, în drumul lor, au fost eliberaţi de nişte mineri. Însă în timp ce Immael înfrunta un călugăr într-o topitorie de argint, a căzut în metalul lichid exact când era pe punctul de a îşi părăsi forma umană pe care o luase. Aşa a apărut (more…)
Îmi vine greu să cred că voi putea citi vreodată un roman scris de Agatha Christie care să mă plictisească, care să nu mi se pară ireproşabil construit, care să nu mă atragă atât de puternic în lumea sa misterioasă încât să nu mă uit peste umăr bănuitoare, măcar pentru câteva zile, după criminali dubioşi sau indicii inedite.
În acelaşi timp, dincolo de admiraţia mea fără margini pentru iscusinţa şi perspicacitatea cu care Christie îşi zămisleşte neobosită fiecare poveste, mă găsesc într-o situaţie ingrată atunci când sunt nevoită să vorbesc despre un roman semnat de ea – oricare ar fi acesta – şi să îl încadrez în şablonul unei recenzii tradiţionale. Cum ai putea vorbi despre o alambicată istorie a unei crime fără să dai de gol indicii, fără să intri cu bocancii în sufletul poveştii? (more…)
Iti place de noi? Daca da, ne poti ajuta promovand bookblog pe blogul sau site-ul tau. AICI poti gasi cateva bannere si codurile pe care le poti copia in tema blogului tau.
(ediţia în limba engleză)
Premiantul este al doilea volum din vestita trilogie a spionajului internaţional Pe urmele lui Karla; din păcate este privit ca fiind copilul mijlociu mai nereuşit, neglijat şi trecut cu privirea chiar şi de cei care sunt familiarizaţi cu aventurile celebrului agent Smiley. 
Îmi vine greu să cred că voi putea citi vreodată un roman scris de Agatha Christie care să mă plictisească, care să nu mi se pară ireproşabil construit, care să nu mă atragă atât de puternic în lumea sa misterioasă încât să nu mă uit peste umăr bănuitoare, măcar pentru câteva zile, după criminali dubioşi sau indicii inedite. 
) 
