Peter Beagle este un nume asociat în mare parte de către cititorii de literatură fantasy cu romanul The Last Unicorn – considerat ca fiind unul din primele 10 romane fantasy scrise vreodată, pe care însă nu l-am citit, prima mea întâlnire cu acest autor fiind prin romanul de faţă (aşadar va trebui să îi credeţi pe cuvânt).
Un loc plăcut şi numai al lor este primul său roman, iar faptul că a devenit în scurt timp un clasic al genului fantasy contemporan este într-adevăr un lucru de apreciat, mai ales datorită faptului că Beagle a scris cartea la doar 19 ani.
Povestea începe cu un corb rău de gură, cel care aduce mâncare domnului Rebeck, un farmacist care trăieşte în acelaşi cimitir de aproape douăzeci de ani. Motivul pentru care se află aici este teama faţă de lumea celor vii. Singura companie a domnului Rebeck (cu excepţia corbului guraliv) sunt spiritele celor morţi, cu care converseaza înainte acestea să dispară pentru totdeauna, o dată ce uită cum era să fii viu. Două dintre acestea sunt stafiile Laurei şi a lui Michael, care se întâlnesc în cimitirul domnului Rebeck pentru a realiza ceva ce nu au reuşit să facă în timpul vieţii. (more…)
Autor: Ian McEwan
Rating: (ediţia în limba engleză)
Astăzi îmi face plăcere să scriu despre un roman foarte bun, Atonement (în traducere la noi Ispăşire), care reprezintă baza pentru un film la fel de reuşit.
Romanul (scris în 2001) a aparut pentru prima dată la noi la doi ani după ce a fost publicat în Anglia. Din păcate pentru mine, cartea a rămas neobservată până am văzut ecranizarea ei (cu James McAvoy si Keira Knightley în rolurile principale) şi deşi asta nu e ordinea firească a lucrurilor, romanul mi s-a părut la fel de interesant.
Atonement ar fi imposibil de prezentat chiar şi la un nivel de recenzie fără a face câteva dezvăluiri, însă voi încerca să-mi impun anumite limite mai bine decât cei care au scris paragraful de pe primele pagini ale ediţiei a II-a (pe care vă sfătuiesc să îl săriţi deoarece conţine un spoiler mare, în opinia mea). (more…)
Autor: Gabriel Garcia Marquez
Rating: (ediţia în limba engleză)
O parte din persoanele interesate de scriiturile autorului sud-american Garcia Marquez probabil au auzit că săptamâna trecută acesta a împlinit venerabila vârstă de 81 de ani. Deasemenea, unii cunosc deja faptul că el a avut o carieră prolifică în jurnalism şi că a scris şi non-ficţiune (în acest sens, biografia sa ar fi cel mai cunoscut exemplu).
În Ştiri despre o răpire, cititorul obişnuit cu stilul literar al autorului va avea surpriza de a se întalni cu Marquez-jurnalistul. Cartea este un roman-cronică a istoriei recente a Columbiei (mai precis, începutul anilor ’90) care documentează situaţia seriilor de răpiri dirijate de către Pablo Escobar. (more…)
Se întâmplă rareori ca un roman să fie încărcat cu o conştientizare a sentimentului că viaţa este precară aşa cum este acest roman, scris de un norvegian, Per Petterson.
La prima vedere cu o imagine narativă simplă, romanul se dezvoltă încet şi în mod captivant pe câteva planuri cronologice care în mod evident se vor lega către finalul poveştii.
Primele pagini ale romanului ne prezintă relatarea unui bătrân pe nume Trond Sander care şi-a achiziţionat de puţin timp o casă micuţă de lângă un lac din partea de est a Norvegiei, în căutarea vieţii liniştite pe care şi-a dorit-o mereu. Nimic special până în acest moment, cu excepţia faptului că naratorul nu încearcă să insinueze sau să propună cititorului o poveste dezarmantă de viaţă care l-a adus până aici. Dimpotrivă, acesta afirmă că a fost un om norocos în viaţă, iar recunoaşterea dorinţei din tinereţe de a fi singur se află în prezentul său solitar (‘deranjat’ doar de câinele său). (more…)
Jocul lui Ender este una dintre acele carti pe care nu poti sa le descrii prea bine fara sa faci si cateva spoilere in privinta subiectului, dar o sa incerc sa nu stric placerea celor interesati de ea.
Trebuie sa caut serios in arhiva ca sa gasesc ultima carte SF despre care am scris; aceasta se numeste Solaris, iar recenzia aparea candva in martie. Cele doua romane pot fi comparate in privinta accentului pus pe trairile interioare ale personajelor principale, insa in timp ce Solaris este in esenta un roman psihologic, Jocul lui Ender are si suficienta actiune pentru amatorul de SF-uri mai spectaculoase.
Povestea cartii despre care vorbim aici se desfasoara in secolul XXII, la o perioada destul de lunga dupa ce rasa umana a facut contact pentru prima data cu o rasa extraterestra. Acestia (o rasa insectoida) se dovedesc a nu avea intentii prea bune in privinta comunicarii cu oamenii, si lanseaza doua invazii asupra Terrei, invazii respinse cu mari eforturi. In prezent, pamantenii traiesc cu amenintarea unei noi invazii, fapt care duce la o solidarizare intre superputerile de pe glob.
Actiunea propriu zisa se desfasoara in jurul scolii de lupta create pentru antrenarea si dezvoltarea copiilor talentati pentru a deveni viitori comandanti ai flotei stelare.
Personajul principal, Ender, este un tanar in varsta de 6 ani (si in acelasi timp un Terţ – al treilea copil al familiei, pe un pamant deja suprapopulat unde fiecare familie nu poate avea decat 2 copii) ales pentru scoala de lupta, in dauna fratelui sau mai mare (Peter), care a fost respins din academie pentru tendintele sale violente.
Inca de la aceasta varsta, Ender este pus in situatia de a se descurca de unul singur, atat in fata colegilor de scoala care il detesta, cat si in fata lui Peter, ale carui iesiri violente nu sunt temperate decat de catre Valentine, sora celor doi (si singura persoana care il iubeste cu adevarat pe tanarul Ender).
Aruncat de la aceasta varsta intr-o lupta pentru supravietuire la academie, Ender este pus in fata unor situatii agresive si nedrepte din partea antrenorilor sai si in acelasi timp lasat sa se descurce cu singuratatea si distanta fata de sora sa.
Antrenamentele de la academie constau in jocuri de razboi ce devin din ce in ce mai tacticizate si dificile pentru Ender, care devine treptat in ochii tuturor geniul militar capabil de a salva omenirea. La scurt timp, Ender este trimis sa-si definitiveze antrenamentul la Scoala de Comanda.
In timp ce Ender castiga jocurile de razboi de la academia spatiala, pe Terra, Peter si Valentine reusesc sa intre in politica mondiala cu ajutorul textelor online pe care le redacteaza si semneaza cu doua alter-egouri, Locke si Demostene. Aceste doua nume prind foarte repede o influenta uriasa prin discutiile pe care le lanseaza online.
Catre final, jocurile pe care le infrunta Ender la Scoala de Comanda devin din ce in ce mai grele, jocuri care il indreapta atat catre implinirea scopurilor superiorilor sai, cat si catre un adevar dureros.
Poate cel mai interesant moment al romanului consta in ironia inversarii rolurilor, Ender devine Peter – fratele pe care l-a urat mereu, iar Peter devine Ender – asa cum foarte putini se asteptau. Nu am de gand sa spun in ce consta aceasta inversare, intrucat nu as face decat sa stric placerea lecturii.
Asta, precum si celelalte adevaruri la care ajunge Ender in cele din urma fac din romanul lui Orson Scott Card unul excelent, minunat planificat si foarte bine pus pe hartie.
Mai ramane de spus doar ca Jocul lui Ender a castigat Premiul Nebula in 1985 si Premiul Hugo in 1986.
Iti place de noi? Daca da, ne poti ajuta promovand bookblog pe blogul sau site-ul tau. AICI poti gasi cateva bannere si codurile pe care le poti copia in tema blogului tau.
Peter Beagle este un nume asociat în mare parte de către cititorii de literatură fantasy cu romanul The Last Unicorn – considerat ca fiind unul din primele 10 romane fantasy scrise vreodată, pe care însă nu l-am citit, prima mea întâlnire cu acest autor fiind prin romanul de faţă (aşadar va trebui să îi credeţi pe cuvânt).
Astăzi îmi face plăcere să scriu despre un roman foarte bun, Atonement (în traducere la noi Ispăşire), care reprezintă baza pentru un film la fel de reuşit.
O parte din persoanele interesate de scriiturile autorului sud-american Garcia Marquez probabil au auzit că săptamâna trecută acesta a împlinit venerabila vârstă de 81 de ani. Deasemenea, unii cunosc deja faptul că el a avut o carieră prolifică în jurnalism şi că a scris şi non-ficţiune (în acest sens, biografia sa ar fi cel mai cunoscut exemplu).
Se întâmplă rareori ca un roman să fie încărcat cu o conştientizare a sentimentului că viaţa este precară aşa cum este acest roman, scris de un norvegian, Per Petterson.
Jocul lui Ender este una dintre acele carti pe care nu poti sa le descrii prea bine fara sa faci si cateva spoilere in privinta subiectului, dar o sa incerc sa nu stric placerea celor interesati de ea.
