Rating:

“Dumnezeu este Lumina cerurilor si a pamantului” CORANUL

In 2006 s-au implinit 120 de ani de la nasterea lui Rene Guenon. Cu aceasta ocazie, editura Aion a publicat un volum reunind studii si idei scrise de cativa oameni pentru care Rene Guenon a insemnat un reper, daca nu un invatator in ceea ce este cunoscuta sub numele de philosophia perennis. Printre acestia aflandu-se Mihai Valsan, Florin Mihaescu, Roxana Cristian, Dan Stanca, Mircea A. Tamas, Claudio Mutti, precum si marele nostru spiritual Vasile Lovinescu si unul dintre apropiatii lui Guenon, Ananda K .Coomaraswamy. Volumul mai cuprinde si 2 studii ale lui Guenon: “Mai exista posibilitati initiatice in Occident?“ si “Crestinism si initiere”.

Ma voi opri asupra unei scurte prezentari a operei lui Guenon. Nascut la Blois la 15 noiembire 1886 si trecand in nefiinta la 7 ianuarie 1951, intreaga lui viata a fost axata pe cunoasterea adevarurilor ultime si a intelepciunii primordiale, adresandu-se in special Occidentului, cel rupt de mai multe secole de traditie si pe cale de a se auto-distruge definitiv.

Am putea face o categorisire a celor mai importante opere aparute de-a lungul timpului pentru a intelege pe scurt ideile de baza prezentate de Guenon. Les Etats Multiple de l`Etre (Starile Multiple ale Fiintei), Le Symbolisme de la Croix (Simbolismul Crucii), L`Homme est son Devenir selon le Vedanta (Omul si Devenirea lui dupa Vedanta) intra in categoria “Doctrina metafizica”. Aceste 3 lucrari se pot constitui ca fiind un rezumat al intregii cunoasteri metafizice, limbajul uman fiind fortat la maxim, pentru prezentarea respectivelor ideilor. Principiul Suprem este nedeterminat. El poate fi numit Infinit, etern, imuabil, indivizibil etc. (acelasi concept il regasim in Ortodoxie, prin termenul apofatism). Folosind termenul de Non-Fiinta, cea care nu are dualitate si in afara careia nimic nu este, nici manifestat, nici nemanifestat, orice posibilitate este continuta de Non-Fiinta. In schimb Fiinta (reprezentarea lui Dumnezeu in religiile monoteiste) deriva din Non-Fiinta, ea fiind doar principiul manifestarii, primind astfel atribute pozitive (catafatice). Manifestarea se caracterizeaza printr-o indefinitate de grade de existenta, care reprezinta tot atatea lumi. Luand de exemplu lumea corporala, ea este determinata de forma, timp, spatiu, cantitate si viata. Timpul fiind specific doar lumii noastre. Corpurile sunt determinate de aceste 5 conditii si sunt constituite din cele 5 elemente: ether, apa, foc, aer, pamant.

Manifestarea poate fi structurata astfel: lumea corporala (existenta terestra), lumea intermediara (psihica si lumea cereasca (spirituala). Pe langa antropologie, Guenon trateaza si evolutia postuma a omului, in prelungirile umane.

A 2-a categorie ar fi cea a “ezoterismului formelor traditionale”: Hinduism, Daosim, Sufism, Crestinism prin cartile: Le Roi de Monde (Regele Lumii), La Metaphysique Orientale (Metafizica Orientala), La Grande Triade (Marea Triada), L`Esoterisme de Dante (Ezoterismul lui Dante). Traditia reprezinta transmiterea unui corpuscul de mijloace care ajuta omul sa constientizeze principiile ultime ale ordinii universale, pentru a-si realiza ratiunea de a fi. Transmisia traditiei s-a realizat de la o epoca la alta, iar din cauza mersului descendent al ciclului, ea s-a ocultat pentru a se apara de atacurile profane, exterioare.

Aspectele unei traditii (reprezentate de o colectivitate umana) sunt ezoterismul (pentru un grup ales, avand autoritatea de a pastra si transmite doctrina traditionala, tintind eliberarea finala) si exoterismul (reprezentand modalitatea majoritatii oamenilor de a accede starea paradisiaca dupa moarte).

Astfel intram in cea de-a 3-a categorie si anume “Teoria initierii”, care apare in: Apercu sur l`Initiation (Vedere de Ansamblu asupra Initierii) si Initiation et Realisation Spirituele (Initiere si Realizare Spirituala).

Initierea reprezinta o “a doua nastere”. Initierea este valabila doar printr-un lant neintrerupt de maestrii (de ex. Silsilah in Sufism, transmisie continua de-a lungul timpului de la Profet prin maestrii). Influenta spirituala transmisa de la maestru la discipol este la inceput virtuala, iar apoi poate deveni eficienta si reala numai prin lucrarea efectiva depusa de catre cel ce a primit-o. Un aspect important al initierii il reprezinta simbolismul , ca cheie pentru descifrarea adevarurilor spirituale, de altfel indispensabila activitatii intelectuale. Riturile reprezinta punerea in miscare a unui simbol.

In sfarsit ajungem la ultima categorie, cea a ”criticii lumii moderne”: La Crise du Monde Moderne (Criza Lumii Moderne) si Le Regne de la Quantite et les Signes des Temps (Domnia Cantitatii si Semnele Vremurilor). Adresandu-se unei lumi decazute spiritual, Guenon indeamna mediile occidentale intelectuale sa se apropie de Orient, unde cunoasterea a fost pastrata nealterata, aceasta fiind singura sansa pentru Occident de a se salva de la o inevitabila catastrofa, reprezentata in special de lumea moderna, profana si demonica. Guenon critica puternic tendintele neo-spiritualiste de factura New Age (“cu care nu trebuie facuta nici o concesie”), bazate pe teosofism si spiritism, care vor sa reformeze lumea pe o baza sincretista, avand ca doctrina principala reincarnarea.

Guenon a influentat enorm de multe personalitati. In afara de cei enumerati la inceput, mai putem aminti pe: Andre Gide, Charles de Gaulle, Mircea Eliade, Andrei Plesu, Virgil Candea si altii. Sa nu-l uitam pe cel ce l-a urmat pe Guenon in Islam, obtinand o initiere in Sufism: Frithjof Schuon, autor al admirabilei Despre Unitatea Transcendenta a Tuturor Religiilor si pe Julius Evola cu monumentala lucrare Revolta Impotriva Lumii Moderne.

Se spune ca Romania este tara cu cei mai multi guenonisti. Probabil ca acesta e un semn ca la acest sfarsit de vremuri, zona aceasta ar putea reprezenta un centru pentru renasterea spirituala, singurul lucru necesar in aceasta lume.

Guenon a fost misionat de catre Divinitate (numele Islamic a lui Guenon fiind Abd –Al Wahid – slujitorul celui Unic) pentru a prezenta Traditia primordiala si cunoasterea Adevarului pentru posteritate.

O recenzie de: Bogdan Scupra (Ultima recenzie)

Carti de acelasi autor

• Pe bookblog.ro nu exista deocamdata alte carti de acest autor

Autor: Eugen Bindel
Rating:

Este mai mult decat evident ca numerele ne conduc viata si ne influenteaza zi de zi existenta. Numerele sunt forte vii, sunt manifestarea exterioara a principiilor care au contribuit la formarea lumii.

In zilele noastre manuim numerele pentru a cuantifica si atat, dar in alte vremuri numerele aveau forta lor proprie, serveau la exprimarea esentei spirituale pe care ele o creeaza si o regleaza. Aceste lucruri sunt dezvaluite de catre E. Bindel in cartea sa Mistica numerelor. Aflam astfel despre atitudinea anticilor fata de diferite numere, raportul numerelor cu spatiul, legaturile mistice dintre numere, notiuni de geometrie, rolul numerelor in viata omului.

In antichitate exista un adevarat cult al numerelor, anticii manifestand o mare intelepciune in privinta acestora, intelepciune disparuta in zilele noastre. Doar in Evul Mediu cativa invatati au cultivat vechea maniera de abordare a numerelor.

Cartea ne releva lucruri importante, cum ar fi de exemplu faptul ca numarul sase era considerat de anticii greci drept “numarul perfect”, deoarece suma divizorilor sai dau cifra sase.

Simbolul pentagramei este analizat pe larg cu referire la adorarea acesteia in Egiptul Antic si la sursele antice grecesti care o atribuie ca semn distinctiv membrilor ordinului secret al lui Pitagora. De asemenea Paracelsus si apoi Kepler s-au ocupat de cele cinci forte ce formeaza pentagrama omului.

Numarul sapte este pus direct in raport cu omul, acest numar punandu-si amprenta asupra corpului omenesc inca de la nastere. Actiunea numarului sapte este temporala, astfel, ca in viata omlui apar la intervale regulate de cate sapte ani, importante schimbari de natura fizica, psihica si intelectuala.

Foarte interesant este capitolul ce trateaza legatura dintre numar si limbaj, astfel ca autorul ne poarta in vremuri stravechi, cand se foloseau aceleasi semne pentru sunete si numere.

Gematria, (procedeu prin care se obtine numarul unui cuvant cu ajutorul numerelor literelor sale) aplicata unor nume sfinte din Vechiul Testament ne dezvaluie numarul treisprezece ca factor comun al acelor nume.

Gematria numarului 666, implicarea societatilor secrete in studiul numerelor, si folosirea lor de catre acestea, decaderea omului prin nesocotirea fortei numerelor, rolul numarului noua in simbolism sunt alte capitole care trezesc interesul pentru acest subiect.

Mistica numerelor poate fi in instrument de initiere in studiul numerelor prin intermediul carora cei interesati de aceasta tema pot afla multe lucruri mai putin cunoscute si pe langa aceasta poate fi si un mijloc de exercitiu al mintii pe care nu trebuie sa o lasam sa lancezeasca in mlastina rutinei zilnice.

O recenzie de: Bogdan Scupra

Carti de acelasi autor

• Pe bookblog.ro nu exista deocamdata alte carti de acest autor

Autor: Joseph Cardinal Ratzinger – Papa Benedict al XVI-lea
Rating:

Catolicismul, singura traditie veritabila ramasa in Occident, isi regaseste in aceste vremuri tulburi, unitatea spirituala in persoana celui pe care personal, il consider, cel mai luminat Papa dupa Leon al XIII-lea.

Traditionalist convins, anti-iluminist, ales in 1981 Prefect al Congregatiei romane pentru Doctrina Credintei, fosta Sfanta Inchizitie (cea care a pastrat timp de mai bine de 600 de ani credinta nepatata), apare in interviul luat de jurnalistul Peter Seewald ca o persoana modesta, puternic influentata de lumina Duhului Sfant, si bineinteles, dotat cu binecunoscuta rigurozitate germana.

Am fost placut surprins cand am aflat o sentinta regasita in ezoterismul Islamic, redata de Ratzinger: “Sunt atatea cai de a ajunge la Dumnezeu, cati oameni exista pe lume”.

Patrunzand in cuprinsul cartii, aflam cat de multe probleme apar in cadrul bisericii, de la administratie pana la simplele parohii, si bineinteles credinta care insufleteste si cheama la celebrarea euharistica.

- Mai merita sa te imbarci pe aceasta corabie numita biserica?
“Da cred cu fermitate acest lucru. E o corabie incercata de multa vreme, si, totusi tanara. Tocmai diagnoza prezentului arata si mai clar ca e nevoie de ea […]. Lumea crede ca Biserica ar fi un sistem foarte vechi si, intre timp sclerozat, care devine tot mai impenetrabil si dur, constituind, in acelasi timp, o armura care iti striveste viata. Aceasta este impresia multor oameni. Faptul de a recunoaste ca aici te asteapta ceva proaspat si chiar indraznet, generos care ofera o iesire din rutina fada a vietii, nu este la indemana oricui. Insa tocmai aceia care au trecut cu bine peste intreaga experienta a epocii moderne vad acest lucru”

- In ce consta pentru dumneavoastra personal elementul cel mai fascinant in a fi catolic?
“Fascinanta este aceasta mare si vie istorie in care intram, ceea ce strict omeneste vorbind este deja ceva deosebit. Fascinant este faptul ca aceasta institutie, cu atatea slabiciuni omenesti, cu atatea dezamagiri, isi pastreaza totusi continuitatea si ca eu, participand la viata acestei mari comunitati, ma stiu in comuniune cu cei vii si raposati; fascinant este si faptul ca eu gasesc in ea o anumita certitudine cu privire la esentialul din viata mea-si anume, la Dumnezeu care isi indreapta privirea spre mine-pe care imi pot intemeia viata, o siguranta cu care pot trai si muri”.

Apropierea de religie, trairea si studiul ei pot si trebuie sa trezeasca in om posibilitatile lui de a intra in comuniune cu Divinitatea.
“Esentialul in religie este legatura omului, depasindu-si conditia, cu Necunoscutul, pe care credinta il numeste Dumnezeu, si capacitatea omului de a intra in aceasta legatura primara, iesind din tot ce poate fi cuprins si masurat”.

In capitolul al II-lea al cartii, “Problemele Bisericii Catolice”, regasim punctele critice dezbatute de mult timp, in special in cadrul Congregatiei, cum ar fi: problema celibatului preotilor, la care Ratzinger mentioneaza: “Eu renunt la ceea ce este de fapt, din punct de vedere uman, nu numai cel mai normal, dar si cel mai important lucru. Eu renunt la a da in continuare nastere la viata in arborele vietii, avand propria mea tara a vietii si traiesc cu credinta ca tara mea este intr-adevar Dumnezeu, facand prin aceasta, pentru ceilalti, verosimila existenta unei imparatii a cerurilor”; mijloacele anticonceptionale, “Marile probleme morale nu se pot rezolva prin mijloace tehnice, ci trebuiesc rezolvate pe cale morala, printr-un anume stil de viata”; avortul – copilul a ajuns “sa nu mai fie considerat o creatura a lui Dumnezeu, dupa imaginea lui, cu propriul lui drept la viata ci ca un dusman venit pe neasteptate asupra caruia pot sa decid eu insumi […]In cazul intreruperilor de sarcina este aplicata pedeapsa cu moartea cuiva absolut nevinovat”.

Din pacate lucrarea nu poate fi cuprinsa in cateva cuvinte, ea acoperind o multitudine de aspecte extrem de importante pentru omul actual, nu am decat speranta ca aceasta recenzie sa trezeasca interesul tinerilor mai ales pentru Universalitate, pentru cunoasterea celui care, fiind Pontifex, pastreaza tronul Regelui Christos pana la doua venire.

- Si ce vrea Dumnezeu cu adevarat de la noi?
“Sa devenim fiinte care iubesc, pentru ca doar atunci suntem create dupa chipul si asemanarea Sa. Caci asa cum spune Sfantul Ioan, El este iubirea si El doreste sa existe fapturi aidoma lui, care, prin aceasta, sa-I fie asemeni si sa-I apartina Lui prin insasi libertatea propriei lor iubiri, raspandind astfel propria sa stralucire”.

Reviewer: Bogdan Scupra

Carti de acelasi autor

• Pe bookblog.ro nu exista deocamdata alte carti de acest autor

Autor: Henry Miller
Rating:

“The air is full of our cries, but silence is a great deadner” – Samuel Beckett

O carte care m-a absorbit de la primele pagini si care inca ma bantuie. Am regasit la Miller acceasi privire “stereoscopica” asupra lumii din creatiile jungeriene, dovada ca acest scriitor merita pus in aceeasi elita a spiritelor luminate din secolul trecut.

Am fost dintotdeauna atras de scriitorii revoltati impotriva lumii moderne, iar Miller nu m-a dezamagit: “Si pe urma mai era mirosul inecacios ce venea de la fabrica din spatele casei – miasma progresului modern. Duhoarea de cal mort, care e aproape insuportabila, e de o mie de ori mai respirabila totusi decat putoarea de chimicale arse”, etc. Nu imaginea Americii apare aici, ci cea a unei lumi intregi intrata intr-o stare avansata de putrefactie, odata ce modernitatea si-a aflat dominatia. Constructiile haotice, fara nici un scop decat unul practic, de a aduna sclavii industriei si ai progresului, oameni pe langa care viata nu-si mai desfasoara miracolele ci doar un prohod mecanic al unei rutini demonice, sugereaza gradul de degradare al perioadei actuale.

Personajul principal realizeaza acest lucru si trece prin diferite grade de patrundere a realitatii, incercand scaparea prin recursul la sexualitate.

Sexul brut, rece, dorinta salbatica de a poseda femeia, concupiscenta extrema, de fapt, zdrobirea, atomizarea bazei universului, a unei lumi golite de substanta, supusa perversiunilor, reprezinta o cale de realizare tantrica, dar extrem de periculoasa pentru cel ce o incearca. “M-am adaptat la o lume care n-a fost niciodata a mea. Vreau sa sparg acest univers largit si sa ma reintorc la granita unei lumi necunoscute, care ar arunca in umbra aceasta lume searbada, unilaterala”.

Ideea de a intalni pe cea sortita apare totusi. “Unde e Una?”, amintirea iubirii pierdute sau disparute, ocultate ii trezesc nelinisti uriase.

La Miller nu intalnim totusi, atractia supranaturala, simbolica din romanele lui Dan Stanca, unde la un moment dat aflam magicul ascuns in atractia dintre sexe: barbatul isi dezbraca iubita de voalurile care o infasurau, numai ca ele se inmultesc cand el le indeparteaza, iar ea ii spune: de ce te grabesti, nu vezi ca ma mai acopera inca un voal?

Asteptarea unei clipe miraculoase, atunci cand eternitatea isi descopera fata ascunsa poate schimba fata unei lumi. Acest moment pare ca intarzie la nesfarsit.

Miller nu e departe de Evola cand ne spune: “Vitalitatea raselor vechi dainuie chiar si in moarte, pe cand cea a raselor noi pe cale de spulberare pare deja inexistenta”.

Ce solutie ni se ofera in situatia asta? Probabil ca doar una: “Cartea a devenit prietenul meu pentru ca m-a invatat ca nu am nevoie de prieteni. Mi-a dat curajul de a fi singur, si mi-a oferit putinta de a pretui libertatea”

Aceasta singuratate inseamna reculegere, poate deveni chiar rugaciune indreptata spre Cel care este eterna Tacere. “Fericiti cei singuri…” ne spune Evanghelia dupa Toma.

Reviewer: Bogdan Scupra

Carti de acelasi autor

• Opus pistorum
• Sexus
• Nexus
• Primavara neagra
• Zile linistite la Clichy

Autor: Alexandru Paleologu
Rating:

Ce inseamna aristocratia. Sau mai bine spus ce inseamna sa fii aristocrat? In primul rand inseamna sa ai intotdeauna ochii si spiritul atintiti spre cer, spre origini – credinta; sa fii drept, onest si demn – intelepciunea; sa fii curajos si neabatut pe cale – taria. Am enumerat doar 3 din cele 7 daruri ale Duhului Sfant din doctrina Catolica. Acestea se regasesc in fiinta marelui ganditor Alexandru Paleologu.

Ce este important de stiut atunci cand ne gasim in fata unui adevar pe care nu il putem ocoli, fara a cadea in ridicol? Tot ce inseamna Europa: cultura, spiritualitate, lege si unitate, porneste de la idea crestina. Faptul ca aceasta religie s-a dezvoltat aici, si a lasat comori de intelepciune in comunitatile umane, ne arata importanta acestei mosteniri pe care crestinii de acum si cei ce vor urma, trebuie sa o respecte si sa o pastreze ca pe un dar pretios facut de Creator partii acesteia a lumii.

“Este o realitate ca Europa este o creatie a Crestinismului.”

Alexandru Paleologu, cum ne-a obisnuit de-a lungul operelor sale, sa priveasca extrem de riguros si taietor realitatile vremurilor, prin exemplele oferite ne sugereaza sa fim extrem de atenti la ceea ce ascuns sub voalul libertatii si al infratirii s-ar putea dovedi un act teribil si distructiv.

Asa a fost razboiul din Iugoslavia, vazut de Paleologu ca pe o actiune impotriva crestinismului “De ce? Pentru ca ea are un mare success la anticrestini, la cei care au aceasta suficienta si ignoranta a intelectualului care-l dispretuieste pe credincios, socotindu-l o fiinta obedienta si inferioara, care nu a ajuns la nivelul gandirii abstracte si generale, care ramane la nivelul superstitiilor si asa mai departe”.

Vedem tot mai mult ca se vorbeste despre o noua Ordine Europeana. Asa se exprima si Hitler, cand dorea sa-si faca cunoscute ideile masei, de aici si pana la masacrele ulterioare nu a mai fost decat un pas.

Cartea, ne prezinta pas cu pas, momente importante din viata lui Alexandru Paleologu, cum ar fi intalnirea cu Dumitru Staniloaie, kitschul spiritual si doctrinar al unei viitoare constructii a Catedralei Neamului, fenomenul legionar si lipsa de baza a campaniei duse impotriva lui Cioran si Eliade.

Reviewer: Bogdan Scupra

Carti de acelasi autor

• Bunul-simţ ca paradox
• Despre lucrurile cu adevarat importante
• Breviar pentru pastrarea clipelor

Autor: Jerome K. Jerome
Rating:

Aparuta in 1900, povestirea Trei pe doua biciclete poate fi considerata o continuare la Trei intr-o barca. Doar ca acum personajele Jerome, George si Harris au mai imbatranit, sunt oameni insurati (numai Jerome si Harris), au chiar si copii.

In aceeasi nota umoristica, autorul ne prezinta o paralela intre mentalitatea germana si cea engleza a epocii sale, si nu numai a epocii, avand in vedere ca unele trasaturi de caracter ale natiunilor respective ar putea fi considerate permanente.

Ideea de baza este asemanatoare povestirii Trei intr-o barca si anume o excursie, de data aceasta nu pe Tamisa, ci prin Germania si Boemia. Povestirea incepe prin a prezenta cu umor neintrecut, ironie si autoironie fina, eternul “razboi” sot-sotie cand sotul vrea sa petreaca o vacanta “cu baietii”, departe de problemele casnice, se deruleaza apoi cu pregatirile de plecare si excursia propriu-zisa.

Calatoria ii prilejuieste autorului sa faca o paralela satirica intre felul de a fi al germanului de rand care respecta legea pana in cele mai mici amanunte, in paranteza fie spus germanul fara lege nu poate fiinta, si cea a englezului care o ia mai in gluma cu respectarea regulilor. Desi din povestire razbat accente de ironie savuroasa la adresa mentalitatii rigide a nemtilor, pe alocuri autorul recunoaste cu amaraciune mascata ca nu ar strica sa existe si in Anglia o doza de rigoare si seriozitate, mai ales in sistemul englez de educatie.

Pe tot parcursul povestirii, fara nici o doza de rautate, ba chiar usor amuzat, Jerome K. Jerome ne prezinta corectitudinea dusa la extrem a germanilor, rigurozitatea cu care ei inteleg sa-si ordoneze viata personala, dar si mediul in care traiesc. Nimic nu este lasat la intamplare, totul este planificat, ordonat, obligat sa reintre pe fagasul normal (normal pentru mentalitatea lor). Este totusi o impresie falsa si sa nu ne lasam inselati de aparente. Natiunea germana este demna de admiratie (cu unele exceptii) pentru ceea ce a reprezentat si reprezinta in continuare.

Lectura acestei povestiri ne-ar putea face sa meditam la o eventuala paralela intre mentalitatea germana si cea romaneasca, o paralela cu caracter umoristic, bineinteles. Poate nu ne-ar strica sa adoptam si noi o farama din felul lor de a gandi. Sau nu !?

Reviewer: Bogdan Scupra

Carti de acelasi autor

• Trei intr-o barca

Autor: Jerome K. Jerome
Rating:

Sunt putini dintre impatimitii cititului, care sa nu fi auzit de Jerome K. Jerome si care sa nu zambeasca la auzul numelui sau.

Povestirea umoristica Trei intr-o barca (fara a mai socoti si cainele), scrisa in 1889, abunda in observatii de adanca pshihologie si de un fin umor, un autentic umor englezesc.

Autorul, impreuna cu doi prieteni, George si Harris, si bineinteles foxterierul Montmorency, fac o calatorie pe Tamisa, de la Londra la Oxford. George doarme la banca de la zece la patru in fiecare zi, afara de sambata, cand e trezit si dat afara la doua, Harris intotdeauna stie “un locsor dupa colt unde se gaseste ceva ce nu s-a mai pomenit in materie de bautura”, iar Montmorency este un vajnic foxterier fara inhibitii.

Descrierea pataniilor comice, datorate situatiilor neprevazute aparute pe parcursul calatoriei este plina de umor luminos plin de voiosie. Dar sa nu ne inselam si sa-l consideram pe autor un scriitor comic de duzina. Nu, el ironizeaza cu finete individualismul si romantismul exagerat care devenisera litera de lege in epoca Victoriana. Razbat uneori din povestirea sa accente de umor amar si de revolta, dar sunt imediat estompate de intamplarile hazlii care ne capteaza atentia.

Situatiile comice sunt date de fapte marunte ale vietii: instalarea unui cort, impachetarea lucrurilor, montarea unui tablou pe perete, cautarea unui hotel sau incercarea de a deschide o conserva. Totul este atat de autentic incat ne-am putea regasi si noi in unele din aceste situatii (cu conditia sa fim sinceri cu noi insine).

Stilul in care sunt descrise faptele este deosebit de hazliu si starneste un ras sanatos si cu virtuti curative. Dupa ce il citim pe Jerome K. Jerome privim viata si pe semenii nostrii cu alti ochi, devenim mai zambitori si mai intelegatori.

Reviewer: Bogdan Scupra

Carti de acelasi autor

• Trei pe doua biciclete

Autor: Otto Rahn
Rating:

(ediţia în limba engleză)

Sfantul Graal a fost cupa care a servit la Cina cea de Taina, apoi ca receptacul al sangelui lui Cristos la rastignire. Cupa ar fi fost transportata, mai apoi, in Marea Britanie, de catre Iosif din Arimateea si Nicodim, ceea ce ne-ar indica o posibila legatura cu traditia celtica.

Originea Graalului este urmatoarea: aceasta cupa ar fi fost taiata de ingeri dintr-un smarald cazut din fruntea lui Lucifer la caderea lui (Hakathriel-Ingerul Coroanei, al carui numar este 666). Pierderea Graalului, sau mai bine zis ocultarea lui, reprezinta pierderea traditiei primordiale. De aici si importantul studio al lui Rahn.

Introdus in mijlocul unor organizatii initiatice, dintre care mentionam misterioasa fraternitate a Polarilor, Otto Rahn, bazandu-se pe scrierile lui Wolfram von Eschenbach si pe operele lui Wagner: Parsifal si Tannhauser, calatoreste in locurile unde se considera ca fiind ultimul refugiu al Graalului: in Pirinei, prin pesterile din Ariego pana la Ornolac in Sabarthes, avand ca tinta ultima Montsegur. Suntem in plin tinut cathar. Un cioban de prin locurile acelea ii povesteste: “Pe vremea cand zidurile castelului Montsegur erau inca in picioare, catharii, cei Puri, pastrau aici Sfantul Graal. Montsegur era in primejdie. Ostile lui Lucifer ii asediau zidurile. Voiau sa ia Graalul pentru a-l tintui la loc in diadema Printului lor, de unde cazuse pe Pamant, atunci cand au cazut ingerii. Atunci in clipa cea mai ingrijoratoare, un porumbel alb a venit din cer si a despicat Taborul cu ciocul. Esclarmonde, Pastratoarea Graalului a aruncat nestemata in munte. Muntele s-a inchis la loc. Asa a fost salvat Graalul”.

Catharii considerau pamantul un infern. Aceasta secta dualista considera ca in Univers actioneaza doua forte: Binele, reprezentat de Dumnezeu si Raul, reprezentat de Lucifer. Oamenii, ingeri cazuti, corespund ambelor principii: in aspect spiritual, omul este Opera Cuvantului Divin, iar in aspect corporal reprezinta opera lui Lucifer. Catharii isi indeplineau ceremoniile cultului lor in paduri si pesteri. Ei nu acceptau Euharistia catolica, considerau ca Trupul lui Cristos nu este nici pe altar nici in mainile preotului, ci el este comunitatea celor ce practica Biserica Dragostei. Puritatea lor a fost laudata chiar de Sfantul Bernard de Clairvaux, si chiar aplicata mai tarziu de Sfantul Francisc din Assisi.

Si totusi, sa fi fost necesare masacrele ordonate de Biserica Catolica impotriva lor? Inclin sa cred ca da. Doctrina reincarnarii, sinuciderea si dualismul acestei erezii, vin impotriva oricarei traditii veritabile. Oricum, unele aspecte ale doctrinei lor, cele care tin the latura ezoterica puteau foarte bine sa fii fost pastrate pana in zilele noastre. Si chiar sa mai existe astfel posibilitati de initiere in cadrul Crestinismului, lucru pe care Catolicismul nu il poate oferi.

Cartea e interesanta, si merita a fi citita pentru informatiile care tin de istoria acelor locuri, a bisericii Catolice, a diferitelor miscari eretice din acele vremuri, si pentru genealogia familiilor aristocratice din Franta.

Reviewer: Bogdan Scupra

Carti de acelasi autor

• Pe bookblog.ro nu exista deocamdata alte carti de acest autor