Michelangelo electric

Autor: Sarah Hall
Rating:

Romanul tinerei Sarah Hall (n.1974), Michelangelo Electric, a fost selectat ca finalist in competitia pentru doua premii literare, Booker Prize si Orange Prize in 2004 si tradus de editura Humanitas, in colectia Raftul Denisei, anul acesta.

Sarah Hall a terminat facultatea de literatura engleza si istoria artei la Universitatea din Aberystwyth si asta se cunoaste din felul in care scrie. Nu stiu daca e bine sau rau, insa constructia frazelor si anumite manierisme incarca inutil romanul pe alocuri.

Michelangelo Electric se desfasoara, cumva, pe mai multe planuri. Desi povestea urmareste traseul vietii unui pusti din Morecambe, Anglia, Cyril (Cy) Parks, autoarea il lasa putin nedefinit lasand impresia unui personaj surprinzator prin natura deciziilor sale imprevizibile si nicidecum un caracter bine conturat. Pe de alta parte, putem crede ca asta a fost chiar miza romanului, caci Cyril Parks, dupa nenumarate aventuri departe de oraselul natal din Morecambe, in New York-ul salbatic de inceput de secol, intr-o tara care atunci se deschidea cu adevarat tuturor posibilitatilor, se inroleaza apoi voluntar in razboi, dupa care se reintoarce in Morecambe, nu izbavit, ci posedand doar o intelegere a lucrurilor asa cum sunt ele, identificandu-se, in mod paradoxal, cu cel care ii fusese maestru in arta tatuajului, Eliot Riley, un om al carui rol in viata sa i-a fost intotdeauna greu sa il defneasca. Cy devine artist de tatuaje, o meserie marginala la inceputul secolului XX, dar care ii va permite insa sa cunoasca foarte bine natura umana desi, pe alocuri, nu stim cat de bine se intelege pe sine.

Cyril Parks debuteaza in roman ca un pusti simpatic care isi petrece copilaria in Morecambe, paradisul muncitorilor din nord care nu isi pot permite o vacanta scumpa, ci intr-un loc placut, cu aer miraculos, datator de beneficii incalculabile pe termen lung pentru sanatatea locuitorilor si vizitatorilor sai, astfel cum este descris Morecambe in hartile turistice. Aflat pe coasta, aproape de Marea Irlandei, Morecambe atrage nenumarati turisti in timpul sezonului, ceea ce este destul de profitabil pentru mica pensiune a mamei sale, Reeda Parks, ramasa vaduva inca din primele zile de viata ale lui Cyril, cand tatal sau, marinar, nu s-a mai intors acasa dupa o cumplita furtuna chiar in timpul sarbatorilor de Paste.

Reeda Parks pare a fi o femeie remarcabila care asociaza momentele importante din viata ei si a lui Cyril cu evenimente la fel de esentiale ale vietii, ceea ce il nedumereste putin pe Cyril. Dealtfel, o buna parte din copilaria lui Cyril se petrece observand si incercand sa inteleaga actiunile bizare ale mamei sale si luptand impotriva repulsiei pe care i-o starnesc bolnavii pe care aceasta ii primeste si ii ingrijeste cu devotiune in pensiunea sa, si pe care nici un alt hotel din Morecambe nu se grabea sa ii cazeze.

Destinul lui Cyril se schimba radical, desi nu atat de aparent, o data cu intrarea in scena a lui Eliot Riley, artistul local in arta tatuajelor, cu oarece reputatie in zona, un individ excentric, betiv si impulsiv al carui ucenic devine, in urma unui concurs de imprejurari pe care Cy este incapabil sa le desluseasca. Aceasta intamplare ii va marca intreaga viata, caci Cyril Parks va fi el insusi un faimos artist al tatuajului, depasindu-si maestrul. Arta tatuajului si-o va desavarsi in New York, in Coney Island, pe vaporul care il ducea catre necunoscut in ziua in care paraseste Morecambe dupa moartea mamei sale si a mentorului sau, Eliot Riley.

Partea intai a romanului este scrisa foarte bine de Sarah Hall desi, pe alocuri, sunt timpi ritmati putin greoi, insa exista o anumita unitate de stil si viziune; aici era poate momentul potrivit in care portretele Reedei Parks, lui Eliot Riley si ale celor doi prieteni din copilarie a lui Cyril sa fie conturate mai viu.

Cyril Parks se integreaza repede in atmosfera Coney Island, deschizandu-si propriul chiosc de tatuaje, in mijlocul unei multimi pestrite de artisti ciudati, de monstri si alte grozavii expuse public intr-o societate consumista care se plictisea extrem de repede, grabindu-se catre un soi de cinism pe care Cy nu il intalnise in Anglia natala, insa nu va accepta niciodata aceasta America halucinanta, indiferenta, calculata si lipsita de mila.

Inca o data, descrierea New York-ului este bogata in detalii, insa surprinde neplacut un soi de abundenta documentarista, care deraiaza povestea lui Cyril Parks intr-un mod fortat si destul de inutil. In consecinta, povestea neterminata de dragoste dintre Cyril si Grace, artista de circ, venita de undeva din Estul Europei, desi Sarah Hall insinueaza la un moment dat ca ar fi evreica, fara a o spune explicit, apoi facand-o pe Grace sa vorbeasca intr-o limba straina ce ar putea foarte bine sa fie maghiara rateaza, inca o data, unul dintre principalele caractere ale cartii. Grace ramane nedefinita, neterminata, in beneficiul unei descrieri extensive a Coney Island si a atmosferii de inceput de secol, dintre cele doua razboaie mondiale in Statele Unite, ceea ce e pacat, pentru ca diferitele statement-uri pe care la lanseaza Hall in roman sunt puerile si nepotrivite pe fundalul povestii, mai ales ca eroul principal, Cyril Parks ramane doar un observator al propriei vieti si nicidecum un avantat, un radical, un marginal pasional asumat ca Grace, ci mai degraba unul de conjunctura. Cyril Parks debuteaza ca un pusti interesant si ‘esueaza’ in imaginea imbunatatita a mentorului sau, posibil tata, Eliot Riley.

In orice caz, Michelangelo Electric este o carte care merita citita, care are in mod cert o atmosfera aparte, atat in partea intai in idilicul Morecambe si, pentru cei care au fost in Anglia sau oriunde pe coasta englezeaza, aerul auster, dur al oamenilor si locurilor de acolo dau un gust aparte povestii lui Cyril. Apoi, halucinanta Coney Island si desavarsirea lui Cyril ca artist si maturizarea lui ca om, povestea neterminata cu pasionala Grace, plecarea si reintoarcerea in orasul natal intregesc gratios istoria personala a lui Cyril Parks si una general umana.

Reviewer: Claudia Darian

Bunurile vietii

Autor: Paul Guimard
Rating:

Bunurile vietii, de Paul Guimard este, la prima vedere, o carte usoara de vacanta, are numai 110 pagini in format mic si e publicata de Humanitas in colectia Cartea de pe noptiera; adica usor de citit, a se recomanda seara inainte de culcare. Nu se citeste greu, e adevarat, avansezi usor, insa Bunurile vietii este departe de a fi o carte ‘usoara’.

Paul Guimard a obtinut cateva premii literare, iar cartea sa Le Choses de la Vie a fost bestseller in 1967 si ecranizata imediat, avandu-i in rolurile principale pe fascinanta Romy Schneider si pe Michel Piccoli. Guimard insusi pare sa fi fost (a murit in 2004) un personaj extrem de interesant, pasionat de mare si apropiat al presedintelui francez Mitterrand.

Ideea Bunurilor vietii este foarte simpla: undeva, pe un drum de tara, un sofer pierde 20 de secunde; fatale. Soferul este un avocat de 44 de ani care mergea la un proces in provincie, in localitatea La Providence. Este un fin observator al vietii si un om care are multe regrete: primul gest de iubire ratat, o meserie care nu il satisface, o viata pe careia nu ii mai gaseste miezul, o femeie minunata in viata lui pe care, desi o iubeste, are momente de enervare in care vrea sa o paraseasca. Un om care gandeste mult, care rememoreaza intamplari din trecut pe baza impresiilor si mirosurilor noi care ii starnesc amintiri vechi. E un om oarecum melancolic, care insa conduce cu o viteza superioara de aproape 140 de kilometri la ora pe un drum national, gandindu-se la ale sale, observand culoarea ierbii si a pomilor, cerul de deasupra, senzatia pe care i-o starneste mirosul de fan cosit proaspat, un om caruia ii place sa petreaca timp cu sine insusi.

Urmatoarea curba ii va schimba insa definitiv viata, insa el nu stie inca asta; va incerca sa isi aminteasca unde a irosit cele 2 secunde care ii vor fi fatale, care ii vor rapi sansa de a o lua de la capat, secundele care pe care ar vrea sa le recupereze cumva, oricum [...] Cat timp pierdut, cata risipa, credeam ca am tot timpul! Acum totul ma grabeste, sunt ultimele momente, si graba asta nu e favorabila cautarii. – Eugen Ionesco, Jurnal in farame.

O carte excelenta, despre timp, despre simplitate, despre hazard, despre lucrurile banale si frumoase de fiecare zi pe care multi dintre noi nu le mai observam prinsi in moara timpului care macina, acelasi timp care ne poate da atat sau ne poate lua, cu raceala si cruzime, 2 secunde esentiale, secundele in care nu ne-am facut timp sa privim ‘cu intensitate apa si vantul, arborii si copilul acela minuscul, care alega la liziera unei paduri, si trandafirii din fata fermei. Neatentia celor vii este uluitoare. De fapt, nu vedem decat ce se inscrie in campul pe care ni-l lasa ochelarii de cal ai preocuparilor de moment. Ai remarcat?’ (pag. 98).

Reviewer: Claudia Darian