Autor: Bartolomé Bennassar
Rating:
Editura: ALL
Anul apariţiei: 2009
424 pagini
ISBN: 978-973-571-839-8
Există şi în zilele noastre o fascinaţie stranie pentru războiul civil care a cuprins Spania cu doar câţiva ani înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. A fost cu siguranţă primul război acoperit pe larg de mass media, cu scriitori ca Ernest Hemingwazy şi George Orwell trimiţând reportaje de pe front. Bartolomé Bennassar se întreabă şi el la sfârşitul cronicii de faţă dacă a fost vorba despre “ultimul război romantic în Europa, un război făcut din tragedii şi nu din bătălii”.
Tragediile la care se referă Bennassar sunt desigur victimele colaterale: cei peste 120.000 de civili care fost executaţi de către ambele tabere, victimele terorilor albe şi roşii. Adăugând la acest număr şi cei peste 180.000 de soldaţi care au murit, ajungem la o statistică teribilă, care va fi însă depăşită lejer în conflictul mondial care va izbucni în 1939. (more…)
Desenator: Mihai Grăjdeanu
Scenariu: Mihai Grăjdeanu şi Andrei L.C. Toderaşcu
Roman grafic
Rating:
Editura: Dacica, www.ciutanul.ro
133 pagini
ISBN:978-606-92296-0-6
Nu am fost niciodată bun la fotbal, dar tatăl meu era, ceea ce mă face oarecum să-l simpatizez pe eroul din Ciutanul. Spre deosebire de Mihai Dumitrescu, eu nu a trebuit niciodată să joc la nivel profesionist (şi nici nu sunt protagonistul unei benzi desenate), dar m-am întrebat şi eu dacă talentul se transmite şi cât de mult rol are genetica în vieţile noastre.
Mihai nu este un mare talent la fotbal, în ciuda faptului că tatăl său era considerat unul dintre cei mai buni fotbalişti ai lumii. Toată povestea se petrece în umbra marelui Ştefan Dumitrescu, care îşi condusese echipa spre Cupa Campionilor şi apoi murise pe teren. Unii au suspectat că marele jucător se droga, dar condiţiile morţii sale au rămas neclare. Câţiva ani mai târziu, fiul său adolescent încearcă să calce pe urmele tatălui, dar din nefericire se pare că îi lipseşte talentul. Nici faptul că este mai mic şi slab decât ceilalţi jucători nu-l ajută. (more…)
Autor: Alexandru Ofrim
Rating:
Editura: Humanitas
Anul apariţiei: 2007
302 pagini
ISBN: 973-636-50-1896-2
Există un anumit tip de istorie care se pierde foarte uşor, sau, mai bine zis, este obscurată foarte uşor de către trecerea timpului şi viteza erei moderne. În mod ironic, este acea istorie foarte apropriată de noi, peste care trecem în fiecare zi dar nu ştim că este acolo: istoria străzilor pe care locuim.
Este uimitor cât de puţine poţi să ştii despre locurile prin care treci zi de zi. Mai ales într-un oraş cum este Bucureştiul, care a fost construit şi reconstruit de atâtea ori. De aceea mă bucur că am descoperit cartea lui Alexandru Ofrim, Străzi vechi din Bucureştiul de azi. Conţinând aproape cinci sute de imagini şi câteva hărţi vechi, cartea prezintă în ordine alfabetică multe dintre străzile vechi ale Capitalei şi oferă pe alocuri nişte anecdote nepreţuite. (more…)
Toată lumea adoră să recomande scriitori. Presupun că asta ne face să ne simţim superiori într-un fel, ştiind că avem rezerve uimitoare de literatură grozavă faţă de care restul lumii este ignorantă. În acelaşi timp, cred că nu există plăcere mai mare decât să faci pe cineva să îndrăgească ceva ce-ţi place şi ţie. Gusturile similiare ne oferă siguranţa că cealaltă persoană este la fel ca noi.
Din aceste motive aş putea să îl recomand fără a sta pe gânduri pe Raphael Aloysius Lafferty, spunând că este cel mai bun scriitor de science fiction de care nu aţi auzit până acum. Sau s-ar putea să fi auzit deja de el, deoarece opera sa a influenţat un număr mare de scriitori moderni, printre care şi nume sonore precum Neil Gaiman, Gene Wolfe sau Alan Moore. De la moartea sa din 2002 încoace, există o mare speranţă ca Lafferty va ajunge să fie citit de un public mai larg, dar, privind romanele şi povestirile sale, încep să cred că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. (more…)
Autor: Crésus
Rating:
Editura: Publica
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Doru Mareş
200 pagini
ISBN: 978-973-1931-08-01
Thomas Jefferson a spus la un moment dat că băncile sunt mai periculoase decât armatele mobilizate. La acea vreme, el se temea mai mult de faptul că băncile puteau să tipărească bani, lucru împiedicat mai târziu prin formarea unei bănci centrale care să regularizeze sistemul bancar. Cu toate asta, vorbele sale au fost scoase de multe ori din context şi folosite pentru a împământa ideea că băncile sunt rele şi că bancherii conduc lumea, mai ales că teoria conspiraţiei este mult mai la modă acum decât era în secolul XVIII.
După crahul din septembrie 2008, dorinţa oamenilor de a-şi vărsa nervii pe un sistem bancar corupt şi bolnav s-a accentuat mai mult ca niciodată, iar Confesiunile unui bancher toxic serveşte perfect aceastei nevoi. Cartea începe cu un citat din Apocalipsa şi este apoi dedicată „Tuturor acelora care încă mai au încredere în banca lor”. Aflăm că naratorul este numărul doi dintr-o mare bancă franceză, un bancher care simte nevoia să se confeseze şi să denunţe sistemul care a dus la criza financiară, iar introducerea se încheie cu o notă de prost gust: „Ce, vreţi să ştiţi dacă am de gând să vă dau înapoi banii pe care vi i-am furat atâta amar de ani? Ei bine, prefer să vă răspund de la bun început: răspunsul e nu!”(more…)
Iti place de noi? Daca da, ne poti ajuta promovand bookblog pe blogul sau site-ul tau. AICI poti gasi cateva bannere si codurile pe care le poti copia in tema blogului tau.
