Scrisori imaginare
Autor: Octavian Paler
Rating: 
Multa vreme, Octavian Paler a fost omul de la care aflasem o idee care a avut un ecou puternic în fiinta mea: “Cartile se scriu în singuratate, însa împotriva ei.” Idee care a devenit proverbiala pentru mine, facând ca numele lui sa capete rezonante filozofice, precum Hesiod sau Schopenhauer.
Fara sa-l iau neaparat ca pe un semn de superficialitate, uneori procedez întocmai ca si rândunica indiana: îmi împodobesc cuibul cu licurici si asta îmi este de ajuns. Macar pentru o vreme, îmi place sa duc dorul cartilor pe care le voi citi. Pâna într-o zi când, în cadrul unei emisiuni televizate, am auzit-o pe Gina Patrichi recitând un fragment din Scrisori imaginare. Si nu orice fragment (ulterior am citit cartea si mi s-a confirmat acest lucru), ci pe acela menit sa ma emotioneze cel mai tare: vânatoarea cu bufnita. De atunci, caut, gasesc si citesc cartile lui Octavian Paler cu aceeasi bucurie cu care personajul lui Baconski astepta Scrisorile prietenului.
Reviewer: Silvia Velea
O carte practica, de bun simt, scrisa într-un limbaj accesibil si suficient de insistent pentru a fi retinuta. Cele patru legaminte propuse de autor reprezinta un foarte bun punct de plecare catre sine, un exercitiu pentru trezirea constiintei, o treapta mai înalta pe scara evolutiei spirituale, de pe care putem privi mai cuprinzator asupra vietii, a lumii, a omenirii, dar mai ales asupra drumului pe care îl avem de parcurs pâna la întruparea lui Hristos în noi însine.
Ca experiment as reciti-o alergand pe... 
